4,839 matches
-
lipsește cadența. Textul stă pasiv pe pagină, și dacă nu ar fi privirea care să-l miște la lectură, inerția cuvintelor ar înlemni atenția cititorului. În plus, obiceiul citatelor mici, expresii scurte inserate în mijlocul comentariilor autorului, duc la sporirea volumului lexical în dauna sensului logic. Urmarea e discrepanța dintre miezul semnificației și coaja cuvintelor care o conțin. E precum conturul unei gambe de femeie a cărei gracilitate primește drept înveliș zgîrciul unor cizme de cauciuc. Din acest motiv, Ion Dur se
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
intră într-un nou stadiu. De altfel, pe clapetă, chiar poetul mărturisește asta, vorbind despre „desolemnizare” și despre o „formă liber-conversativă”. Cu alte cuvinte, alegoricul și parabolicul trec în plan secund. Poezia se adaptează noilor sensibilități, primenindu-și inclusiv inventarul lexical. Nu sunt un împătimit al acestor metode de update, mai ales când ele se rezumă la mezalianțe între registrul tehnic și acela al credinței, dar, strict sub raport stilistic, versurile merită consemnate: „A înviat, exact, precum a spus,/ Și mâna
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
Institutul "Sextil Pușcariu" din Cluj-Napoca și la Institutul "Alexandru Philippide" din Iași. Acestea au efectuat cercetări pe teren, cu instrumentarul dialectologiei, dar, constată Ioan Dănilă, aceste cercetări nu au fost publicate într-un corpus distinct, ci numai înglobate în inventarul lexical general al limbii române, cu varietățile ei regionale. Pe de altă parte, la Budapesta s-a publicat, în 1991, un atlas al graiului ceangău din Moldova, în care accentul cade pe numeroase cuvinte maghiare sau apropiate acestora, în graiul respectiv
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
a anchetat în perioada 2000-2004 sunt cele, în număr de 29, în care încă se vorbește graiul ceangăiesc. în selectarea lor, s-a ținut seama de datele din Atlasul publicat la Budapesta, în 1991. Au fost selectate 359 de unități lexicale, grupate pe câmpuri onomasiologice: casă, transport, administrație, școală, corpul uman, familie, sănătate, stări, încălțăminte, îmbrăcăminte, hrană, pasiuni, însușiri, agricultură, cerul, pădurea, animale sălbatice, timpul. Procedând prin dialoguri înregistrate pe bandă magnetică, autorul a avut tot timpul ca reper chestionarele din
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
pădurea, animale sălbatice, timpul. Procedând prin dialoguri înregistrate pe bandă magnetică, autorul a avut tot timpul ca reper chestionarele din atlasele lingvistice anterioare, realizate la Cluj-Napoca și la București. Cartea include, în a doua jumătate a ei, situația fiecărei unități lexicale și 359 de hărți dialectale. în concluzie, autorul consideră că ceangăii din Moldova folosesc limba română "la nivelul competenței lingvistice date de proprietatea termenilor, de valorizarea contextuală a acestora și de asocierea referențială adecvată". Apreciază că lucrarea sa este prima
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
religiozitate populară, greu de echivalat, nu doar lingvistic, ci și cultural, în spațiul altei literaturi? Să fie de vină bascularea, încă indecisă, între tradiție și modernitate? Sau, pur și simplu, limbajul lui Arghezi, adevărată răscruce lingvistică indo-europeană, este un spectacol lexical care deseori ocultează și complică sensul, punînd deja la acest nivel dificultăți insurmontabile de traducere? Probabil toate acestea împreună, dar și mediocritatea traducerilor precedente, au ocultat adevărata originalitate argheziană. Las că și puținele antologii din lirica românească, chiar cea din
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
sau "votre fils spirituel"5. Scriind în franceză, Panait Istrati n-a abandonat limba maternă, ci a glisat ceea ce îi era mai specific și intraductibil în noua limbă și a atras eticheta de exotism lingvistic istratian. Nerenunțarea la fondul ancestral lexical și la sonoritățile pe care le vehiculau cuvintele românești seamănă cu o marcă originală, inimitabilă. Autoarea tezei de doctorat consideră "vocea maternă" de două ori pierdută: "par la mort et par toute l'infranchissable barričre de la langue autre, męme l
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
libertatea. Și dacă nu ar fi stilul care să-i ridice cărțile la rangul unor piese literare care pot fi gustate în sine, în afara oricărui tipar filosofic, azi despre Nietzsche am vorbi cu rezerva cuvenită autorilor minori. La Nietzsche peristaltica lexicală e mai spectaculoasă decît tectonica ideilor, iar Ecce homo e o mostră de stil însuflețit de un nesuferit hybris creator.
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
preț pe convingerile politice, căutând redacția care-i oferea onorariu mai consistent. Era "ca o căpușă și ca o lăcustă". Acum, e de remarcat că autorul distinge între publicistul afacerist, fără nici o morală, și marele poet, "care a spart tiparele lexicale, îmbogățind din nou limba, așa cum o făcuse Eminescu." Neiertător este Pandrea cu M. Ralea, care întruchipează tipul lingușitorului, al slugărniciei, lustruind "pantofii stăpânului fără rușine și cu osârdie", fapt care-i va asigura și sub comunism, o bună bucată de
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
jumătatea drumului între normele din 1881-1894 și reforma din 1904. În plus, Blajul, moștenitor al latinismului Școlii Ardelene și al etimologismului ciparian, nu s-a aliniat imediat la toate modificările de normă operate la București, păstrând anumite particularități ortografice și lexicale. Cum spun editorii, „Linia directoare a ortografiei acestui autor este reprezentată în mod evident de normele din 1881, dar etimologismul specific Blajului este destul de pronunțat, după cum nu lipsesc nici anumite ecouri analogiste, a căror obârșie trebuie căutată tot în mediul
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
si cenzurat de oficialii de la Radiodifuziunea Română, în 1971, si care nu a putut fi publicat de către autor în nici o revistă literară. A sosit în sfârșit momentul. Eseistul si rafinatul analist remarcă voluptatea de a nara si puterea de inventivitate lexicală a unui prozator modern care, uzitând cu abilitate parabola, evocă, de fapt, o actualitate terifiantă. ■ * [București], 12 martie 1966 Dragă domnule Bucur, Ți-am primit pachetul cu cărți, ca și scrisoarea atât de substanțial plină de ecourile vieții dumitale la
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
puțin adevărat că publicul român a aflat de la Gherea de noile orientări ale criticii europene. Să mai adăugăm că stilul autorului, aflat la antipozii celui maiorescian, n-a stîrnit nici el un entuziasm unanim: e dezlînat, prolix, plin de improprietăți lexicale și de reveniri, redactat într-o sintaxă neîngrijită; abordarea familiară a cititorului, dorința de a instala o falsă complicitate între autor și lector, nu plac tuturor. Dar prin aceste inovații plebee, Gherea a modificat sensul actului critic: din oficiu solemn
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
introductivă și bibliografie de Anca Crivăț, Editura Polirom, 2012, 386 pag. Ce nemulțumește la textele medievale e disproporția dintre anvergura termenilor și micimea realităților pe care le descriu. Lămurirea unei chichițe cere neapărat scrierea unui tratat, iar o banală distincție lexicală dă naștere unui val de scolii explicative. Numărul îngerilor care încap în vîrful unui ac inspiră o dispută seculară și o prepoziție pusă anapoda naște o schismă. În felul acesta un copleșitor aparat teoretic e pus în slujba unei infime
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
are habar. E o fatalitate a textelor antice de a-și pierde tiparul prielnic receptării lor. Tocmai de aceea Despre iubire de Andreas Capellanus e destinată spiritelor docte cu înclinație filologică. Omul medieval era un monstru livresc suferind de excrescență lexicală, cu aplecare sisifică spre discriminări fine. Unui asemenea monstru îi lipsește azi publicul de trebuință.
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
O astfel de gîndire simbolică precedă limbajul și chiar prefigurează formele discursului. Nu vorbim cum vrem, ci cum ne dictează tiparele mitice pe care le purtăm în noi. Omul nu vorbește logic, ci se exprimă mitic, cum nu vorbește nici lexical, ci se exprimă în structuri alegorice de care nu este decît rareori conștient. Logica și lexicul sînt doar podoabele de suprafață ale filonului mitic. Ele vin și trec, filonul rămîne. În plus, simbolurile nu sînt creații arbitrare, căci sînt independente
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
pozitive". Prin Limba română și dialectele italiene Frollo încearcă să demonstreze importantă pe care o are pentru un cercetător al istoriei limbii române cunoașterea dialectelor limbii italiene, aducînd în sprijinul afirmațiilor sale un bogat material lingvistic, mai ales de natură lexicala. Realizat pe parcursul a zece ani, Vocabularul italiano-român și româno-italiano-francez, cu trei tractate gramaticale și cu adăugarea numelor proprii celor mai importante reprezintă o lucrare lexicografica ambițioasă și utilă pentru redactarea căreia autorul a consultat, după cum afirmă în prefață bilingva (româno-italiană
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
de baladă duioasă, culminînd într-un strigăt amuzant, venit din rărunchii unui țăran pe care îl aude strigînd: „Trăiască România dodoloață!“ Apoteoza gravă a unui eveniment crucial e înfățișată în nuanțe de halima bufonă. Epitetul „dodoloață“ e nostim în raritatea lexicală a unui termen care azi nu trezește decît zîmbete, căci sensul de „rotund“ al regionalismului nu mai poate fi înțeles de nimeni. Totuși, cartea rezistă prin lexicul unui scriitor, care scrie impecabil într-o limbă armonică, pe care o citești
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
ceva“ înseamnă imagine, reverie, adică ingredient lumesc, o piedică sigură în degustarea armonicelor. Cine vrea să interpreteze armonicele face comentariu în cadrul unor cronici muzicale, dar nu face muzică. Interpretarea înseamnă deformare cu ajutorul cuvintelor a unui fenomen care nu are nimic lexical în el. Conferința a fost publicată postum, în 2001, de Gundolf Lehmhaus, și în ea aflăm un Celibidache fascinant și obscur.
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
la modă; și, bineînțeles, nu va scrie nici un fel de poezie ideologică, militantă, nu va intra în arena luptei de clasă. Mai dificilă și mai sterilizantă se va dovedi însă altă renunțare. După ce simbolismul îi obișnuise pe poeți cu pitorescul lexical, cu termeni ciudați proveniți din zonele marginale ale vocabularului, autorul Aurului sterp își refuză și această facilitate de dimensiuni infinite. După cum nu va ceda nici tentației de a exploata varietatea obiectelor, de a fi colecționar în versuri. Iată foarte mulți
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
Urmarea e că Nichita o rupe cu „poezia de cap“ și trece la „poezia de duh“, precum un solist care, sătul de vocea de cap, începe să-și exerseze corzile vocii de piept. Poetul renunță la forma sterilă a iscusinței lexicale și adoptă „poezia suflată“, a cărei sursă e în afara lui. Poetul devine astfel receptaculul unui daimon al cărui timbru nu e din lumea aceasta, de aici bizareria seacă, fără virtuți estetice, a noilor versuri. Apogeul acestei etape stă în Noduri
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
furtunii, protectorul navigației, atribute subliniate de un hidronim ca Loire, cel mai mare râu al Galiei, al cărui afluent Dive, intră în aceeași familie cu vechile toponime celtice Deva, Devona, Devonshire, care au ca etimon celt. deva, ’apă sacră’, familia lexicală incluzând și pe modernul divine. Toată această veche sacralitate a apelor curgătoare, considerate în arealul celtic ca fiice ale zeului Lear, s-a transmis și la dacoromâni, unde întâlnim hidronime explicabile prin aport celtic, ca: Timiș - Thames, crac (dial. Banat
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
Cu "arhaicul" sînt, treacă-meargă! Dar cum să renunțăm la "arhaicul" î ? Scriind peste tot doar cu â ?! Unii, nu-i vorbă, chiar o fac, producînd mici monstruozități ca neâncăpător, reânviat, subânțeles etc. c. "România" nu reprezintă "o excepție lexică" (corect: "lexicală"), ci una ortografică, ale cărei rațiuni le putem discuta separat. II. Scrisoarea a doua se referă la "obstinația stranie a unei părți a publiciștilor români [...] care n-au dorit și nu doresc încă să țină seama de argumentele ce-au
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
Rodica Zafiu Grevele din ultima lună au reactivat în discursul public românesc cîmpul lexical al profesiei didactice. Termenul profesor e, desigur, cel preferat în cele mai diferite tipuri de texte: pentru că este neutru din punct de vedere stilistic, lipsit de conotații pozitive sau negative. Singurul său dezavantaj e o anumită ambiguitate între sensul generic
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
această declarație a surprins întreaga dăscălime, fapt pentru care reacțiile din teritoriu au fost foarte dure" (gardianul.ro). În genere, dăscălime e un simptom al obositoarei manii a amestecului lingvistic, al preferinței pentru pitorescul strident (nu rareori eșuat în improprietăți lexicale): ,învățământul românesc se dă de ceasul morții, pentru că însăși dăscălimea română se află în căutarea propriei decențe și, de ce nu?, a identității" (vlg.sisnet.ro; ,în căutarea propriei decențe" e o insultă indirectă, formulată probabil în mod inconștient, din pură
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
căutarea propriei decențe și, de ce nu?, a identității" (vlg.sisnet.ro; ,în căutarea propriei decențe" e o insultă indirectă, formulată probabil în mod inconștient, din pură dificultate de a mînui limbajul). Dascăl mi se pare un termen convențional, un clișeu lexical de evitat în orice ocazie; bineînțeles, e o opțiune stilistică personală, poate rezultatul unei simple idiosincrazii; în dăscălime, în schimb, latura peiorativă e atît de puternică încît cuvîntul e adecvat doar unui discurs polemic și pamfletar. Pînă la urmă, examinarea
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]