902 matches
-
de laturile mesei Măriei Sale se ațin puzderie de sfetnici și de dregători, care cată a fi îndestulați dacă nu vrei să-i vezi cu sprânceana încruntată. Ba, cu cât au o dregătorie mai măruntă, cu atâta se încruntă mai tare. LIANA: Oricât de tânără oi fi, eu cunosc, prietene Ceaun, că Măria Sa Gând-Împărat nu suferă părăduiala dintr-ale sale și dintr-ale țării, și că cei care fac altfel își vâră capul în mare primejdie. Deci temându-mă pentru capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tale. (Îi dă hârtia. CEAUN citește și pare foarte nenorocit.) CEAUN: Apoi, jupâniță, cu ce mi-ai dat aici abia pot acoperi cuviincios masa Măriei Sale, fiind cu mare băgare de samă să nu-mi fure mâțele nimica de prin străchini! LIANA: Întocmai, cinstite mare bucătar. Și te sfătuiesc să nu mai zăbovești, că s-apropie prânzișorul, ș-apoi nici prânzul nu-i departe, cum bine spuneai mai înainte. Du-te, înfățișează-te la cămări și aprinde focurile. Închide condica, iese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ți s-a afumat mâncarea sau ți s-au ars plăcintele? (Face un pas în încăpere. E mustăcios și îmbrăcat cu dichis militar zornăitor. Trec amândoi spre rampă. Dialogul dintre cei doi continuă pe un ton scăzut, să nu audă Liana din încăperea alăturată) CEAUN: Ba-s afumat și ars eu singur, frate Pârjol. Ia-n te uită ici cam ce mi se dă de-o copilă, pentru șapte zile de masă a Măriei Sale. PÂRJOL (ia înscrisul, citește, dă semne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că nu ți-a fi degeaba. PÂRJOL: Hm! Om vedea noi care pe care! (Ce doi se strecoară afară și trag ușa. Revine la masă Liana, deschide iarăși condica. După câteva clipe, Pârjol intră puternic și falnic.) Jupâniță, am venit... LIANA (calm, ridică ochii, Pârjol își înghite vorbele.): Fă bine și dă mai întâi ziua bună, viteazule; că n-ai intrat în casă pustie... Oare tocmai domnia ta, care ești pus mai mare peste străjerii cetății, să nu știi a te purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pretutindeni am agonisit învățături alese, în vorbe, în purtare, în straie... Ia uite numai, văzut-ai dumneata un bărbat mai chipeș până acum? (se rotește, pozează) Sau unul care știe călca mai falnic decât mine? Privește ici! (traversează apăsat încăperea) LIANA: Asta spuneam și eu. Tocmai domnia ta... Dacă trimiteai aici un oștean, cum i-ai fi poruncit să se înfățișeze și să vorbească? Și ce i-ai fi făcut aflând că a dat buzna așa, ca un bivol? PÂRJOL: Ferească sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aici un oștean, cum i-ai fi poruncit să se înfățișeze și să vorbească? Și ce i-ai fi făcut aflând că a dat buzna așa, ca un bivol? PÂRJOL: Ferească sfântul! L-aș fi... (gest de sucire a gâtului) LIANA: Întocmai. Ia fii bun și arată cum intră un om umblat și învățat, ca domnia ta, în încăperea unde se află o jupâniță. PÂRJOL: Numaidecât! (Îți aranjează ținuta, își răsucește mustața bogată. Iese, închide ușa. Bate la ușă cu grijă.) LIANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
LIANA: Întocmai. Ia fii bun și arată cum intră un om umblat și învățat, ca domnia ta, în încăperea unde se află o jupâniță. PÂRJOL: Numaidecât! (Îți aranjează ținuta, își răsucește mustața bogată. Iese, închide ușa. Bate la ușă cu grijă.) LIANA: Poftește, mă rog! PÂRJOL (intră, închide cu băgare de seamă ușa): Ziua bună și bun găsit, frumoasă jupâniță. Se poate?... LIANA: Cum nu?! Bine ai venit. Bucuroasă de asemenea oaspete ales. Fii bun și așază-te pe scaunul de colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o jupâniță. PÂRJOL: Numaidecât! (Îți aranjează ținuta, își răsucește mustața bogată. Iese, închide ușa. Bate la ușă cu grijă.) LIANA: Poftește, mă rog! PÂRJOL (intră, închide cu băgare de seamă ușa): Ziua bună și bun găsit, frumoasă jupâniță. Se poate?... LIANA: Cum nu?! Bine ai venit. Bucuroasă de asemenea oaspete ales. Fii bun și așază-te pe scaunul de colo. PÂRJOL. Foarte mulțumesc pentru bunăvoință. (se așază) Scumpa sănătate a domniei voastre...? LIANA: Mă aflu bine și nădăjduiesc același răspuns din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bună și bun găsit, frumoasă jupâniță. Se poate?... LIANA: Cum nu?! Bine ai venit. Bucuroasă de asemenea oaspete ales. Fii bun și așază-te pe scaunul de colo. PÂRJOL. Foarte mulțumesc pentru bunăvoință. (se așază) Scumpa sănătate a domniei voastre...? LIANA: Mă aflu bine și nădăjduiesc același răspuns din partea domniei tale. Oare ți-aș putea fi de folos întrucâtva? PÂRJOL (o privește cu încântare vădită): Folosul cel mare îl am privindu-te, jupâniță Liana; și ascultând vorbele alese pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Oare ți-aș putea fi de folos întrucâtva? PÂRJOL (o privește cu încântare vădită): Folosul cel mare îl am privindu-te, jupâniță Liana; și ascultând vorbele alese pe care le rostești, care asemenea vorbe nu le auzi în toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unul, mai lăsând altul, am ajuns a fi și cu jupâneasa Ilinca în bună prietenie. Numai cât am s-o ocărăsc pentru că te-a ținut atâta vreme departe de ochi care ar fi știut a te prețui cum se cuvine. LIANA (din când în când, se uită în registrul din fața ei și notează pe o filă): Domnia ta, căpitane, pari a te pricepe de minune la afaceri, întocmai ca un neguțător. Nu-i rău, pentru că nu se știe cum se întorc timpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ori, știu eu, cititori în stele... PÂRJOL: Asta-i peste putință, jupâniță Liana! De când e pământul pământ, toți împărații au avut trebuință de oșteni vrednici, cu care să-și poarte războaiele. Eu am fost și am să rămân mereu oștean. LIANA: Multe se schimbă pe lumea asta, cinstite căpitane. Iaca, să-mi spui, de-o pildă, de câtă vreme slujești măriei sale, lui Gând-Împărat? PÂRJOL: Apoi să tot fie vreo cincisprezece ani. Am venit aici căpetenie de pâlc, pe urmă am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fie vreo cincisprezece ani. Am venit aici căpetenie de pâlc, pe urmă am fost căpetenie de ceată, și-acuma, în urmă, de vreo cinci ani, Măria Sa, prețuindu-mi credința, m-a așezat căpetenie peste toți oștenii din cetatea de scaun. LIANA: Așa. Și-n toți acești cincisprezece ani, la multe bătălii și războaie ai luat parte? PÂRJOL: Nu. De ce să spun c-am luat parte, dacă n-am luat? Măria Sa, Gând-Împărat, se află în bună înțelegere cu toți megieșii săi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
luat parte? PÂRJOL: Nu. De ce să spun c-am luat parte, dacă n-am luat? Măria Sa, Gând-Împărat, se află în bună înțelegere cu toți megieșii săi, și nici spre alte hotare mai îndepărtate n-a pornit cu fier și foc. LIANA: Așa am aflat și eu c-ar fi, viteazule. Da' în anii dinaintea venirii domniei tale, cam câte războaie să fi purtat Măria Sa Gând-Împărat? PÂRJOL: Pe câte știu, niciunul. Măria Sa se arată a fi cârmuitor pașnic și înțelept, care cată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cam câte războaie să fi purtat Măria Sa Gând-Împărat? PÂRJOL: Pe câte știu, niciunul. Măria Sa se arată a fi cârmuitor pașnic și înțelept, care cată a împlini cu vorba cumpănită ceea ce alții duc la capăt cu zvoană și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe când s-arată alaiul împărătesc. Nu mai pot de bine și doar rareori, când primesc tain o oală-două de vin, își mai trag unul altuia câte un pumn în nas. LIANA: Oare n-ar fi mai bine să cauți a-i ține sprinteni, punându-i să facă ceva de folos? PÂRJOL: Treaba lor, jupâniță, este să se bată, punându-și viața chezaș pentru Măria Sa Gând-Împărat și pentru toată împărăția. Altceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai bine să cauți a-i ține sprinteni, punându-i să facă ceva de folos? PÂRJOL: Treaba lor, jupâniță, este să se bată, punându-și viața chezaș pentru Măria Sa Gând-Împărat și pentru toată împărăția. Altceva la ce-ar fi buni? LIANA: Cu voia domniei tale, oștenii de care-mi vorbești pot fi prielnici și Măriei Sale și țării în multe chipuri. Iaca, de pildă, am văzut că se năruie un corn din zidul dinspre miază-zi al cetății; dă-le în mână piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
paloșul și cu sulița. Scoate-i printre oameni: i se rupe unuia o oiște, i se înfundă altuia carul într-o groapă: să pună umărul la nevoile oamenilor, că din truda lor se-ndestulează. PÂRJOL: S-ar putea face asta? LIANA: S-ar putea. Lăsând la meterezuri oștenii de rând, mână-i pe ceilalți la treabă, și să vezi cum n-or mai dospi și nu s-or mai bucura cârnindu-și nasurile, unul altuia, cu ghionți. PÂRJOL: Iaca la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i pe ceilalți la treabă, și să vezi cum n-or mai dospi și nu s-or mai bucura cârnindu-și nasurile, unul altuia, cu ghionți. PÂRJOL: Iaca la asta nu m-am gândit. Da' știi că ai dreptate, jupâniță? LIANA: Știu. Așa că nu-i mai ține domnia ta la îngrășat, iară celor care-or crâcni dă-le drumul în lumea lor; la așa împărăție nu de oșteni mulți, ci de oșteni vrednici are măria sa trebuință. PÂRJOL: Numaidecât mă-ntorc la ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iară celor care-or crâcni dă-le drumul în lumea lor; la așa împărăție nu de oșteni mulți, ci de oșteni vrednici are măria sa trebuință. PÂRJOL: Numaidecât mă-ntorc la ziduri și-i pun la șmotru, să mă țină minte. LIANA: Și după șmotru, învață-i să se scalde, să nu mai lase-n urma lor dâră, cum lasă jivinele urât mirositoare. Oșteanul cată să fie sprinten, dichisit și plăcut celor din jur, că de asta-i fala țării. PÂRJOL (își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în când împreună, dacă nu-i cu supărare. Eu, neavând a da samă de ce fac celor de lângă mine, pot găsi vreme oricând pentru domnia ta. Iaca, s-apropie iarmarocul cel mare, te-aș duce la comèdii, te-aș da în lanțuri... LIANA: Își mulțumesc, vrednice căpitane Pârjol, da' treburile-s multe și nu pentru preumblări sau comèdii mănânc eu pita Măriei Sale. Este vreme și pentru asta, când o fi și-o fi. Deocamdată să nu uiți pentru ce-ai venit. Văzând eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-l ridici de la cămări, potrivit înscrisului. (îi dă fila pe care scrisese) PÂRJOL (se uită la filă, cu îndoială): Oare-o fi destul ce-ai hotărât dumneata aici? Că oștenii mei nu se joacă atunci când e vorba de mâncare... LIANA: E prea destul, căpitane. Și-apoi nu uita c-ai făgăduit să-i mai sprintenești, nu să-i porți de la o masă încărcată la altă masă încărcată... PÂRJOL: Adevărat. Socot și eu că-i destul. Și-oi mai trece, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu uita c-ai făgăduit să-i mai sprintenești, nu să-i porți de la o masă încărcată la altă masă încărcată... PÂRJOL: Adevărat. Socot și eu că-i destul. Și-oi mai trece, cum am spus, să te mai văd. LIANA: Ușa asta-i mereu deschisă, poftește când vrei. Însă pentru preumblări și vorbe de clacă nu cred să am vreme așa de curând. Cu bine, căpitane, și să știi că m-am bucurat cunoscându-te. PÂRJOL: D-apoi eu! Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vorbe de clacă nu cred să am vreme așa de curând. Cu bine, căpitane, și să știi că m-am bucurat cunoscându-te. PÂRJOL: D-apoi eu! Și-ți făgăduiesc să fac întocmai cum m-ai sfătuit. La bună vedere! LIANA: Umblă sănătos! (Pârjol iese. Liana se așază și-și continuă însemnările, cu catastiful în față. Intră O fată.) FATA: Jupâniță, împărătița Lioara poftește să mergi neîntârziat la Măria Sa. LIANA (uimită): La Măria Sa? Oare ce treabă poate avea Măria Sa cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
făgăduiesc să fac întocmai cum m-ai sfătuit. La bună vedere! LIANA: Umblă sănătos! (Pârjol iese. Liana se așază și-și continuă însemnările, cu catastiful în față. Intră O fată.) FATA: Jupâniță, împărătița Lioara poftește să mergi neîntârziat la Măria Sa. LIANA (uimită): La Măria Sa? Oare ce treabă poate avea Măria Sa cu mine? FATA: Eu asta nu cunosc. Eu numai am adus porunca. LIANA: Bine, du-te. Vin și eu numaidecât. (Fata iese. Liana își pune ordine în înfățișare. Iese. Cortină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]