1,342 matches
-
și problema e controversată (107, pp. 152 și urm.). Evident este faptul că, cel puțin în faza istorică a mitului, Dionysos a fost acela care „a descoperit vinul și i-a învățat pe oameni să cultive vița-de-vie” și să bea licoarea neames- tecată cu apă pentru a fi „cuprinși de o furie bahică” (Plutarh, Quaestiones conviviales, III, 1, și Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, IV, 2-5). Ceea ce mă interesează cu adevărat este dacă vinul avea suficientă forță psihotropă ca să provoace acel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
flori, iar pe unde călca Scaraoțchi, numai [...] cucută, ciumăfaie, măsălariță, mătră- gună” (113, p. 188). Sunt atestate și în unele zone din România legende și credințe populare privind folosirea de alifii halucinogene 473Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean (mai rar licori). Acestea provocau vrăjitoarelor viziunile cunoscute : ieșirea pe horn, călătoria prin aer călare pe o limbă de meliță sau pe o coadă de mătură (mai rar călare pe animale), întâlnirea și lupta cu alte vrăjitoare, luarea manei holdelor etc. Iată câteva
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
caz afionul este folosit - „la ale patului foarte dulci pasuri” - ca somnifer sau ca afrodiziac. A doua ipoteză nu este lipsită de temei. Artur Gorovei (Descântecele românilor, 1931) publică unele descântece în care flăcăul este vrăjit „de dragoste” cu o licoare opiat : Și cine l-a fermecat ? Mândrulița lui din sat Cu trei maci din trei grădini, Cu apă din trei fântâni. Alteori, femeia își „vrăjește” (își „orbește”) bărbatul cu „buruiana macului”, ca să nu vadă că ea îl înșală cu un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
buzele în vin. Simți gustul dulce acrișor cum îi dezmiardă cerul gurii și își aduse aminte că Abatele îi povestise odată că citise într-o carte despre mândria cu care vechile mănăstiri creștine ofereau oaspeților vinul făcut de călugării lor. Licoarea aceea costase enorm de mult și fusese un hatâr pe care Abatele îl făcuse bombănind și spunând că el însuși n-a mai băut vin de mai bine de douăzeci de ani. Strugurii nu erau tocmai des întîlniți pe Vechea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în restul țării (Păduraru, cf. Sava, 2002). Florina Zăinescu (2005) notează că românii au băut, în anul 2004, în medie, 27 litri de vin pe cap de locuitor. De asemenea, conform statisticilor Centrului Român pentru Promovarea Comerțului (CRPC), la export, licorile autohtone au adus 22 milioane de dolari (Jurnalul Național, 9 martie 2005). Astfel, din ianuarie și până în noiembrie 2004, România a exportat 32.000 hectolitri de vin în valoare de 22,9 milioane de dolari, o sumă cu puțin mai
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
tineri îl zărește în timpul unei operațiuni de război, cucerind inconștient o poziție dușmană dincolo de o creastă înaltă. Este o apariție îmbătătoare. De altfel, o asemenea stare de beție este transmisă de Comisso în toată cartea. Amețit era el însuși, din cauza licorii vieții pe care o bea cu o nebunie pe măsură. Cea de-a doua mare găselniță a cărții a fost să facă din cele două personaje două aspecte ale unui personaj unic, sfâșiat clasic în două de un conflict interior
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
plictisul vieții în doi prin uciderea virtuală și ritualică a soțului ei, intrând în dansuri macabre cu diavolul și aruncând vina asupra celorlalți. „Stăpânul tăcerii” este machiavelic-caragialianul Thot, un geniu al complotului. În Cafeaua domnului Ministru, înaltul personaj folosește o licoare otrăvită, menită să închidă gura unei patroane de bordel prea informate. Pescărușul în livada cu vișini, reușita autorului, vorbește despre compromis și așteptare ca strategii ale iubirii, aici Vania și Nora alcătuind un cuplu. G. a tradus și a adaptat
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
În special acelor nahungi 277, fachirilor și claselor mai sărace, care nu-și pot procura băuturi spirtoase mai costisitoare. Cei care se abțin de la opiu și infuzii de măciulii de mac fac de asemenea uz de o dușcă din acestă licoare de cânepă, căci e bine cunoscut faptul că toți consumatorii de opiu trebuie să-și ia zilnic porția obișnuită, altminteri suferă dureri În toate mădularele. Aceasta nu se Întâmplă totuși folosind cânepa, căci se pot abține de la ea fără nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din când În când puțină apă; când e complet strivită și devine un terci, se adăugă treptat mai multă apă; apoi se filtrează printr-o bucată de pânză aspră, prin care să poată trece și particulele fine de iarbă, iar licoarea trebuie băută Înainte de a se decanta, efectul fiind În principal produs de particulele rășinoase ale ierbii, care nu sunt foarte solubile În apă. Pentru Începători, un dram sau două de plantă uscată vor produce amețeala; cei obișnuinți pot lua de la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
parte din familia spirituală a lui Des Esseintes și Dorian Gray. Răsfățat al femeilor frumoase și obiect al invidiei nedisimulate a bărbaților, Silion își împarte existența între reveria în marginea subtilelor metamofoze coloristice datorate alternanței anotimpurilor - contemplate estet, în compania „licorii vechi, aurii și vii” a coniacului Hennessy, într-o încăpere decorată parcă „după estampe sau descrieri” din casa lui cu aspect de „cetățuie maură”, situată în Dealul Spirii -, escapadele amoroase nocturne și luxoasa cafenea Esplanade, unde, după orele de trândăvie
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
somnului, zboară,/ cu măciulii de mac în mâini, la tine, în prepeleac, la/ deal, la Șișcani, unde stai, sperietoare,/ cu capul numai viță, învelită în piele de cerb,/ cu suliță pe umăr și îți toarnă, din cornul lui,/ invizibil, o licoare, în pompa de stropit vie, să/ faci un duș și/ să strigi în vis: evan, băieți!... evoe!..., alaiului/ cu cununi de iederă/ mergând pe asini și/ cu ciorchini copți în palme, bețivi/ cu figuri cunoscute, muncitori/ la linie, la întreținere
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
la târg (De la târg), loc al păcătoșeniei, măcinați de boli („Ah, ce vremuri!...”), smintiți în bătăi și acasă, la prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
pudrelor. Turcii o folosesc și în preparatele lor culinare și o duc cu ei la Mecca, în același scop pentru care tămîia e dusă la Roma, în basilica Sfîntului Petru. Unii neguțători de vinuri picură cîțiva stropi de ambră în licorile lor, pentru a le parfuma. Cine ar putea crede că niște doamne și niște domni atît de simandicoși se desfată cu o esență găsită în mațele fetide ale unei balene bolnave? Și totuși așa este! Potrivit unora, ambra este cauza
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pierdut suflu divin; filtrul magic este vinul morții turnat în cupa de crin a purității, metafore uzitate și de Ion Minulescu, într-o romanță cu fior tragic. Alte rezonanțe baudelaireene se fac simțite în gustul estet pentru mătăsuri, parfume și licori, pentru aerul din muzee, spațiu al „semnelor tainice” ale timpului, pentru șerpi și perle, acestea din urmă, metaforă a cuvintelor poeziei, smulse în teribila explorare a profunzimilor. Romanul La Tunique verte (1924) continuă temele obsedante ale autoarei: existența debusolată, călătoriile
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
Învăță coordonatele barurilor clandestine din tot orașul, antreprenorii de pompe funebre care umpleau cadavrele nu cu lichid de Îmbălsămare, ci cu gin, bisericile care ofereau ceva mai mult decât vinul de Împărtășanie și frizeriile ale căror sticle de colonie conțineau licoarea uitării. Lefty se familiariză cu malul râului Detroit, cu golfurile sale ferite și debarcaderele secrete. Recunoștea șalupele poliției de la cinci sute de metri. Comerțul ilicit cu alcool era o treabă complicată. Marea contrabandă era controlată de Banda Violetă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
devine stringentă. Își controlează din ce în ce mai greu pleoapele ca de plumb. Vocea Liviei ajunge la el de foarte departe: — Îți e cu putință să fii moderat... O ascultă distrat. Nu se poate concentra, de parcă ar avea cre ierul înecat într-o licoare calmantă. Dar dintr-odată tresare în el glasul rațiunii. Perioada refractară dispare ca prin minune. Sângele reîn cepe să pulseze spre cap. În timp ce întinde mâna să se ferească de ea, răsucește ideea pe toate părțile. E perplex. Că Livia pune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a principelui. Înțelege că i-a epuizat răbdarea și atunci vorbește: — Vara trecută, unul dintre oamenii noștri din Campania... — Ce om? întreabă împăratul cu asprime. Secretarul arată cu un deget tremurând cupa de pe masă. — El ne furnizează, stăpâne, această amețitoare licoare din care bei... Augustus încuviințează și întinde mâna după pocal. Soarbe ușor, apoi rulează între palme, cu un aer distrat, piciorul vasului pe care este reprezentat Hercules sprijinindu-se în ciomag ca într-o cârjă. — Nu ți se pare o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
toacă de schit. Băiatul de prăvălie, cu un șorț murdar și lung până la glezne, nu mai prididea cărând vinul cu vedrele dintr-o subpământă noroită de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie însemnată cu slove, pune-o la un sfârșit de lumină în fața oglinzii, spală locul unde s-au oglindit slovele și strânge
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îl porți la gât. La prețuri colosale, pilitură de aur ordinar ca fiind din călcâiul haiducului ajunsese pe tarabele negustorilor ambulanți, vânzători de vise și iluzii, care colindau târgurile ținutului oferind doritorilor inventarul lor de balsamuri și talismane: flacoane cu licori miraculoase, iconițe tămăduitoare din corn de inorog făcute de fapt din colț de elefant sau din canin de narval, așchii de lemn din crucea Mântuitorului în cantități suficiente să-ți poți ridica o casă cu două caturi, sau haine din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
am gustat, cu grijă scriu De soare, sol, om și nectar, Că unu-i vinul de Cotnar Deși sticla este goală, Versul curge lin pe coală Vinului să-i urc ștacheta Chiar de-i văd doar eticheta. Gândul dus către licoare, Că poate să se strecoare, N-are-astâmpăr, se repede ’ N-a ei cramă se și crede. Chiar de dai ades cu tunul, Vinul de Cotnar e unul, Cu permisul la licoare Celor ce știu de valoare. 29 mai2004 REFLECȚII (CLV) Prin
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ștacheta Chiar de-i văd doar eticheta. Gândul dus către licoare, Că poate să se strecoare, N-are-astâmpăr, se repede ’ N-a ei cramă se și crede. Chiar de dai ades cu tunul, Vinul de Cotnar e unul, Cu permisul la licoare Celor ce știu de valoare. 29 mai2004 REFLECȚII (CLV) Prin sânge, ieri, noi ne-am desprins „De ce-i bătut în cuie”, Dar a rămas în minte prins Un ghimpe de statuie. * Noi vrem s-ajungem iute sus Cum azi nevoia
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
toacă de schit. Băiatul de prăvălie, cu un șorț murdar și lung până la glezne, nu mai prididea cărând vinul cu vedrele dintr-o subpământă noroită de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]