1,086 matches
-
dădu foc. Ramurile se aprinseră dintr-odată, de parcă focul zăcuse până atunci în ele și acum se eliberase. Flăcările se înălțară tot mai sus, cățărându-se unele pe altele, scânteile urcau și mai departe, mistuindu-se în aer ca niște licurici zburători. Crengile pârâiau și se zbăteau, de parcă focul le dădea viață, adunându-le într-un stâlp orbitor. Apoi, la fel de brusc cum izbucniseră, limbile de foc se traseră înapoi între buzele cenușii. Petrache stătuse atât de aproape de rug, încât acum fața
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sus în jos, și nu doar o scară a lui Iacob. Spun toate astea ca să înțelegi de ce mă tem de al treilea capitol, cel cu globalismul. Globalismul înfrînge această dublă procesiune din viziunea mea: îngeri care coboară și devin licurici, oameni urcători care devin îngeri. Globalismul care e, în fond, panteismul pierde și descinderea, și ascensiunea: totul e în tot, ordinea e dată, nu căutată, iar căutarea rămâne doar de ordin poetic. Partea este înnobilată de întreg, dar nu se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu este o invenție a intelectualilor „puriști”, ci un fenomen cât se poate de real, s-au convins și cei care au participat pe 11 iunie la o triplă lansare de carte la Filiala Bibliotecii pentru copii din incinta Teatrului „Licurici”. Sosit tocmai din Suedia, poetul și traducătorul Ion Miloș împreună cu doi scriitori de la Iași, Constantin Dram și Nicolae Busuioc, au „concurat” timp de două ore, cât a ținut dialogul cu cititorii, boxele de sute de megawați ale Expoziției de modă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
moral de a ne denigra valorile care au strălucit și s-au impus de-a lungul timpului, în arealul cultural-artistic național și european, care au servit ca modele și ca deschizători de drumuri. În locul valorilor autentice se încearcă promovarea unor licurici și pigmei care au proliferat în nebuloasa și nesfârșita tranziție și care con tinu ă să polueze și să devalorizeze literatura post-decembristă. Popoarele care au dat omenirii genii creatoar e de valoare universală se mândresc cu ele, le prețuiesc p
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mână unul cu numele de Traian Băsescu, președintele unei țări estice care din țară dezvoltată ajunsese printre codașele lumii a treia. Acel Băsescu se prezentase pentru a efectua operația pe care spusese el că preferă s-o facă oricând „marelui licurici" și totodată să-i ceară ca să-i dea orătăniile acelea gata putrezite, pentru a le împărți populației României, ca din partea PD-L fiindcă azi, mâine, se face 2012 și trebuie să ai ce să arunci dintr-un camion în mișcare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lor încă nu cunoscuseră drujba. Deci analitic vorbind, după câte se vede din punct de vedere geopolitic, și pe atunci exista un soi de Occident, situat undeva mai la sud-est, numit de cei cunoscători înalta Poartă, un fel de Mare Licurici american, unde mergeau mioriticii cu pâra ca musulmanii la Mecca, și care când îi venea pe chelie, exercita presiuni pe electoratul român și pe moneda națională cu regimente întregi de ieniceri și spahii. Vlad a ajuns și el domnitor, după ce
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu oameni pe care-i cunosc eu că nu mișcă în front, iar prim ministru a fost desemnat domul Emil Trosc, de la trei, care l-a surclasat la înălțime și număr de litere pe Emanuel Bec de la demisol. Numai că Licuriciul cel mare, SUA mi-a trimis drept cadou de învestire în funcție, una bucată criză economică majoră, cu buletin de calitate în regulă, fără să-mi trimită și cartea tehnică de gestionare eficientă. Drept urmare am fost nevoit să remaniez Guvernul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
încă nu cunoscuseră drujba udemeristă. Deci analitic vorbind, după câte se vede din punct de vedere geopolitic, și pe atunci exista un soi de Occident, situat undeva mai la sud-est, numit de cei cunoscători Înalta Poartă, un fel de Mare Licurici american, unde mergeau mioriticii cu pâra ca musulmanii la Mecca, și care când îi venea pe chelie, exercita presiuni pe electoratul român și pe moneda națională cu regimente întregi de ieniceri și spahii. Vlad a ajuns și el domnitor, după ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tempo-ul e marcat de orologii. O dată, el semnează o Invocațiune pentru ondiolină, alteori lieduri: "Să cânte pasul tău, acum! Dar pasul meu este de fum" (Lied). Vremea cântă în felul ei: "Moară a timpului, greier (...) / scrâșnet de Saturn hămesit, / licurici în frunzișul Muzicei" (Auditiv). Visul însuși e "corabie de sunete..." În imensități spațiale străvezii, câte un reper simbolic, câte un fluture, câte o privighetoare ori o "puzderie de greieri", câte un flaut ori vreo nălucă sugerează raporturi cu infinitul. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
drept o certitudine definitivă. Această transfigurare a interesului politic al civilizațiilor iudeo-creștine - ele cinstesc ceea ce le justifică și le legitimează - constituie rațiunea de stat a instituției filosofice. Așadar, Platon domnește ca stăpân incontestabil pentru că idealismul, făcându-ne să luăm niște licurici mitologici drept niște lumini filosofice, permite justificarea lumii așa cum este ea, permite îndemnarea oamenilor să întoarcă spatele concretului, vieții, acestei lumi și materiei realului, pentru a-și îndrepta privirile către ficțiunile din care-s făcute poveștile pentru copii la care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se miște și fără s-o sperie. 11. Briza sufla dinspre uscat spre mare, iar noaptea era caldă. Deși luna strălucea, se putea zări toată constelația Pegas. Faulques era tot afară, cu mâinile În buzunare, În scârțâitul greierilor și foșgăitul licuricilor pe sub pinii care se profilau, negri, la fiecare licărire a farului Îndepărtat. Tot la Ivo Markovic se gândea: la vorbele, tăcerile și nevasta lui, despre care croatul vorbise Înainte de plecare. Ce-a fost Între ea și dumneata, domnule Faulques? Întrebase
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ușă, ca să se rezeme de zid și să simtă răceala brizei de noapte, pe când aștepta ca medicamentul să-și facă efectul. A privit stelele și lumina farului din depărtare, decupat pe faleză. La un moment dat, printre punctele luminoase ale licuricilor care foșgăiau sub masa Întunecată a pinilor, i s-a părut că se Întețea jăraticul roșiatic al unei țigări. Când s-a stins ultimul puls al durerii, Faulques a intrat iar În turn, simțind delicata luciditate chimică a calmantului care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-și auzea decât pașii, scârțâitul greierilor printre copaci și vuietul resacăi, ce urca dinspre plaja cu pietricele, horcăind lung și surd, aproape omenește. Când a ajuns lângă pădurice, s-a oprit și a așteptat nemișcat printre măruntele urme luminoase ale licuricilor. Se simțea liniștit, cu mintea limpede. Cu memoria și intențiile senine. Nu-i era teamă, nu avea dureri. Sub efectul calmantului, inima Îi bătea cadențat. Precis. A continuat să bată la fel și când de sub copaci s-a ivit În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de sub faleză. - Să Înțeleg că ești mulțumit de pictura dumitale? Faulques a dat din umeri În Întuneric. - Cred că da - a dat din cap. Nu. Sunt sigur. E așa cum trebuia să fie. Markovic n-a spus nimic. Punctișoarele minuscule ale licuricilor foșgăiau Între cele două umbre invizibile. - Fără dumneata n-aș fi putut Înțelege, a continuat pictorul de război. Aș fi continuat să lucrez zile și săptămâni În șir, până aș fi umplut tot peretele. Depărtându-mă de clipă... De punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spatele murdar de rășină. Își strica ultima cămașă curată, a gândit În chip absurd. - Există vreo concluzie, domnule Faulques? În filme există mereu unul care rezumă totul Înaintea deznodământului. Pictorul de război a privit jarul neclintit al țigării. În jurul lor, licuricii se duceau și veneau, sprinteni și aurii. Larvele lor, și-a amintit, se hrăneau din viscerele melcilor vii. O cruzime obiectivă: licurici, delfini. Oameni. În milioane de veacuri, prea puține se schimbaseră. - Concluzia stă acolo, a arătat pictorul de război
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mereu unul care rezumă totul Înaintea deznodământului. Pictorul de război a privit jarul neclintit al țigării. În jurul lor, licuricii se duceau și veneau, sprinteni și aurii. Larvele lor, și-a amintit, se hrăneau din viscerele melcilor vii. O cruzime obiectivă: licurici, delfini. Oameni. În milioane de veacuri, prea puține se schimbaseră. - Concluzia stă acolo, a arătat pictorul de război spre silueta Întunecată a turnului, conștient că celălalt nu-i putea vedea gestul. Pictată pe perete. - Și ce simți pentru ce mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fotografieze și a călcat pe mină. Asta-i tot. A murit străină de mine, fără să-și fi dat seama că o priveam. Fără să-și fi dat seama că murea. Jarul țigării lui Markovic s-a stins. Dispăruseră și licuricii, iar silueta compactă a turnului devenea tot mai limpede În locul unde cerul devenea, din negru, albastru-Închis. - Olvido era pe ducă, a insistat Faulques. Croatul l-a auzit. Un fâșâit pe jos, un tremur printre copaci. Pictorul de război a atins
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
provoc în realitate ceea ce văzusem până atunci numai în filme: un licăr de satisfacție în ochii unui bărbat doar pentru că i-am pus în față o farfurie cu mâncare gătită de mine... Toți cei cu care intram în contact aveau licurici în ochi, dar sclipirile lor mergeau în cu totul altă direcție, niciunul nu mă privea ca pe o gospodină. Or, eu exact asta îmi doream. O lună de zile după petrecerea de absolvire am gătit ca disperata. Vă spun asta
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
1973; "Scrisori bizantine", Editura Albatros, 1974; "Țara ca meditație", Editura Militară, 1975. Dan Mutașcu debutează sub steaua lui Lucian Blaga și treptat se apropie ca formulă de Ion Barbu 1: "Coboară și mie ochiul lui Zamolxe, o, întunericul tragic gestând licurici!" "Ochiul lui Zamolxe" se constituie într-o suită de poeme în care Zamolxe este soare, lună și humă; procedeul cel mai des întâlnit este exclamația retorică: "O, coamele lui Osiris!/ O, tăcerea mărilor de apă!". Ochiul lui ZamoIxe se confundă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
al unor stabilimente liniștitoare pentru târgoveți, gen Hotelul, Biserica, Școala de Fete, Spitalul, Hipodromul, dar și Cazinoul, "mina de aur a stațiunii". În stațiune are loc, bineînțeles, Carnavalul, timp de nouă zile. În locul artificiilor se lansează zeci de mii de licurici: În ultima noapte sunt eliberați mai mulți decât în celelalte opt, la un loc. Un nor incandescent. Pentru asta, în urmă cu șapte ani, în Stațiune a fost înființat un incubator în care, după o metodă descoperită chiar de Magistrat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
șapte ani, în Stațiune a fost înființat un incubator în care, după o metodă descoperită chiar de Magistrat, se cresc în fiecare vară peste două milioane de insecte-lumină. Cheltuielile sunt suportate de către toți localnicii, pentru că și ei se vor uita la licurici în nopțile-minune". Inserturile de imaginar fabulos sunt bine armonizate cu depozițiile nude ale personajelor; merită a fi amintite în acest sens și eliadesca poveste a Castelanului, spectacolul cu gladiatori organizat deMagistrat, activismul minorității de pitici din oraș și apocaliptica apariție
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
repeta piatra/ când aș fi putut fi copac sau spumă de mare/ și suferința ar fi locuit departe de mine?// Poate tu ai fi vrut să mă naști stea/ și iată-mă doar un trist adevăr care umblă prin/ lume/ licurici al nesfârșitelor grelelor nopți./ Pentru cântec și moarte m-ai născut mamă/ înveșmântat în viitorul meu de stele căzătoare/ n-am contenit să-mi hrănesc propriul gol/ și să mângâi pământul de sub pleoape.// De ce m-ai născut de carne, mamă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
am ști că în versurile poetului nostru viziunea contemplativa constituie întotdeauna un prim pas către meditația asupra timpului, a durerii, a condiției omului în relație cu natura.343 În Amintirile, vântul este sunetul blând al peisajului renăscut în amintire: Și licurici prin tufe și razoare / se perindau, și-alei înmiresmate / foșneau ușor de vânt (vv. 14-17). Tot aici, reevocând itinerariul cognitiv din Infinitul, a cărui prima etapă este perceperea totalizatoare a timpului, sunetul vântului apare că fir sonor invizibil cu ajutorul căruia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
luat-o de la capăt am și cântat cu vocea mea groasă am și plâns puțin m-am îmbrăcat în flori și în negru m-am parfumat cu givenchy am mirosit a cadavru proaspăt am fost un carusel sclipicios ca un licurici pe piedestal apoi într-o zi am zărit o lumină-ntre coapse și printre degete răsfirându-se m-am dus după lumina aceea dincolo de ferestrele casei mele dincolo de oraș de patrie de onoare dincolo de numele meu și de cine sunt
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/8489_a_9814]
-
Își legăna pântecul, așteptând să nască piramide. Ieri, timpul se uita-n oglindă să-și vadă sufletul. Perdeaua luase târziul În palme, țopăind prin cameră ca o cadână. Dacă luna s-ar sparge pe sânul tău trupul ar plânge cu licurici. Voi Îmbătrâni la noapte, fără să știu că pe buletinul meu de identitate e fotografia nudă a icoanei din tine. Singurul portret ce-ți atârnă În altarul trupului e cel al frunzei sinucise pe cuvântul coapsei. Pământ ești chiar dacă sentimentele
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]