786 matches
-
iar Profesorul va avea meniul lui auster, separat și frugal : câteva aperitive numai, friptură rece, linzertorte. În salonașul mic se va înălța vocea gravă a Sophiei, acompaniată la pian de sobrul Jorj Ioaniu, și va crea senzație cu un sfâșietor lied de Verdi. După dans, junele Geblescu va explica un nou joc de societate, care va face deliciile copilăroasei Margot : — Priviți, vă rog, stimați domni, priviți, vă rog, drăgălașe doamne și domnișoare (va spune tânărul abia întors din Anglia, începându-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lectură. Nu vreau ca tînărul François să dea buzna peste mine. Ce e prea mult strică. Auzi, să se ia drept Schubert! Să se culce cu prietenele lui Massenet! Și mai ce? N-auzise niciodată o măsură măcar dintr-un lied de Schubert, nu cunoștea nici măcar cuvîntul „lied“. CÎt despre soprane... Nu văzuse niciodată o femeie goală. Știu tot ce Îi datorez, dar dacă am să continui să-l las să zburde, o să se Întoarcă peste cinci minute cu fotografia clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dea buzna peste mine. Ce e prea mult strică. Auzi, să se ia drept Schubert! Să se culce cu prietenele lui Massenet! Și mai ce? N-auzise niciodată o măsură măcar dintr-un lied de Schubert, nu cunoștea nici măcar cuvîntul „lied“. CÎt despre soprane... Nu văzuse niciodată o femeie goală. Știu tot ce Îi datorez, dar dacă am să continui să-l las să zburde, o să se Întoarcă peste cinci minute cu fotografia clasei lui, dar, ce spun eu, o să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități de lied. Acestea par a fi necesare exerciții după clipe de ardere epuizantă, sub amenințarea unor „abisale guri”, gata să absoarbă fragila alcătuire omenească. Titlul prezentei culegeri de versuri conține, ca și în cazul debutului, o intenție programatică: focul din adâncuri implică
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
greu de crezut, gândesc eu, că negarea calității unei poezii ca Odă (în metru antic) ar fi mai curând ricoșeu imposibil de controlat la „hăulirea” respectivelor versuri pe stadioane, de A. Păunescu și ciracii lui „revoluționari”. Sau, la fel, un lied precum Pe lângă plopii fără soț ar fi o creație „jenantă” (N. Manolescu) doar pentru că a fost prea mult fredonat prin cârciumi? Ori pentru că a beneficiat de o analiză literară cu accente admirative din partea lui Ibrăileanu, un critic detestat de lovinescieni
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități de lied. Acestea par a fi necesare exerciții după clipe de ardere epuizantă, sub amenințarea unor „abisale guri”, gata să absoarbă fragila alcătuire omenească. Titlul prezentei culegeri de versuri conține, ca și în cazul debutului, o intenție programatică: focul din adâncuri implică
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
greu de crezut, gândesc eu, că negarea calității unei poezii ca Odă (în metru antic) ar fi mai curând ricoșeu imposibil de controlat la „hăulirea” respectivelor versuri pe stadioane, de A. Păunescu și ciracii lui „revoluționari”. Sau, la fel, un lied precum Pe lângă plopii fără soț ar fi o creație „jenantă” (N. Manolescu) doar pentru că a fost prea mult fredonat prin cârciumi? Ori pentru că a beneficiat de o analiză literară cu accente admirative din partea lui Ibrăileanu, un critic detestat de lovinescieni
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se face ca de găină : da, trăisem cu o nouă specie de vampir. 58. În weekend mă duc la matilde. Gătesc, îi vorbesc, ascult muzică. Pregătesc masa, pun două tacîmuri, aprind două lumînări, cinăm pe fond muzical (Vivaldi, Purcell, Corelli, liedurile lui alexander Zemlinsky). Dormim și visăm că facem dragoste. matilde e blîndă, surîzătoare, mă lasă să-i ating trusa de machiaj, periile de păr, rochiile, fotografiile. Din cînd în cînd îi ascult vocea de pe robotul telefonic : sunteți la numărul 43
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și ciomag, să fi luat pieptiș potecuța până la cabană. Și de teamă să nu piardă răsăritul soarelui, să se fi agățat repede pe peretele prea puțin înclinat ai piscului, până la capelă. Porniserăm trei pe înserate: Egon, pictorul, un compozitor de lied-uri vieneze și eu. În cele douăzeci de ore cât a ținut escapada noastră, nu țin minte despre ce anume au vorbit tovarășii mei. Totuși, la intervale prindeam câteva cuvinte zvârlite de câte unul, celuilalt, peste capul meu. Tot așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
maci. În piața centrală gloata se-adună. Strâng flori pentru tine, tu, una ce taci. Sergentul dă ordin. Soldații ascultă. Gloata nu știe cine-i la zid. Buchetul e gata. Lumea e multă. Mă bucur s-ascult cu tine un lied. Plumbul sfâșie cârpa din piept. Voi pune-o lumânare în sufragerie. Sergentul dă ordin. Soldații stau drept. Pe câmpul de maci o boare adie. Așteaptă-mă seara. Vin pe la zece. Soldații-s în cazarmă. Gloata se-mprăștie. Mortul atârnă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Butcaru îl adaugă admirativ pe Dmitri Bașkirov, alt mare muzician cu „o cultură a sunetului fantastică, o reprezentație sonoră și cunoștințe estetice foarte solide, în plus, o personalitate vulcanică“. Interesată și angajată, dincolo de repertoriul solo, în muzica de cameră și lied, Cătălina Butcaru îmi evoca în mod vădit cu plăcere și întâlnirea cu violoncelistul Valentin Erben. „Venită la 17 ani în Viena și neavând un pian sau posibilități de studiu, prin diverse cunoștințe am cunoscut o doamnă în casa căreia am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
de pe microfilm. Citea predicile și „Instrucțiunile spirituale” - câteva propoziții pe rând - un paragraf de germană veche - prezentate ochiului său bun la mică distanță. În timp ce Margotte dădea cu aspiratorul prin camere. Evident dând majoritatea scamelor pe fustă. Și cântând. Îi plăceau liedurile lui Schubert. De ce trebuia să le amestece cu zumzetul aspiratorului scăpa puterilor lui de explicare. Dar nici nu putea să explice o preferință pentru anumite combinații: de exemplu, sendvișuri cu morun, șvaițer, limbă, biftec tartar și sos rusesc de salată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mea. — Are dreptate. Cântă-ne, Teofana! Te rugăm! Ce să vă cânt? O arie de operă, operetă, un cântec de muzică ușoară, populară sau alt cântec, gândindu-se la un cântec țigănesc drag ei. Ce vrei tu. Le cântă un lied din ciclul „Dragoste și viață de femeie” al compozitorului german Robert Schuman, un reprezentant de seamă al romantismului muzical. O ascultau toți cu mare atenție, impresionați de vocea caldă, cristalină a Teofanei. Pe atunci, când nu se cunoșteau manelele și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fost pe rând mesagerii dragostei lui Cezar pentru Teofana. De câte ori o întâlnea în parc, îi aducea câte un buchețel de asemenea flori gingașe, iar ea fredona ca semn de mulțumire arii din „Aida”, „Traviata” de Giuseppe Verdi sau vreunul din liedurile compozitorului Robert Schumann. În vară aveau mult de învățat pentru sesiunea de examene, dar tot mai dădeau o fugă în parc să se întâlnească. În una din zile, au zăbovit mai mult. Era cald și bine și atmosfera era încărcată
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Cezar. — Adio, țâfnoaso!îi strigă de departe. Adio, țâfnosule!îi face semn cu mâna, îndreptându-se spre casă. Trecuse aproape un an de la plecarea lui Cezar. Teofana era absorbită de munca ei. O cam obosiseră repetițiile pentru diferite lucrări vocal-simfonice, lieduri, recitaluri, arii din opere sau operete care trebuiau prezentate cu ocazia anumitor spectacole din oraș sau prin deplasarea în alte orașe. Numai bine i-a picat concediul de odihnă pe care a vrut să-l fructufice din plin. Și-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-și aduse aminte cum se numea filmul, dar Melanie confirmă, de îndată, înclinându-și capul. Comentă, imediat după aceea: Ai memorie bună. Mai trebuie să știi că acest cântec se numește Gândurile sunt libere și că de fapt e un lied al studenților germani, care se avântau pe baricadele Revoluției din 1848. Continuând să rotească paharul de whisky în palme, Vladimir, care reținuse de la Melanie că prenumele său nu era de fapt decât un cognomen, o variantă slavizată a numelui Waldemar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de lemn; la fel intră în limbă și cool, și super, și beton, și mișto, și marfă... Și limba începe să capete buchet ca vinul, ca muzica. Tu crezi că manelele nu se strecoară perfid într-o simfonie, într-un lied, într-un song și culoarea se împrospătează, parfumul devine mai persistent. Inchiziția a făcut milioane de victime și n-a schimbat mare lucru, nici Holocaustul. Sunt unii care scormonesc mormintele ca să găsească osemintele lui Isus alături de cele ale țiitoarei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cu studenții lălăind la fereastră în zdrăngănit de tigăi și de crătiți aria bufă a pețirii fetei în numele mirelui. Surpriza cea mare o produse Nichi Stelescu însuși, care, în toiul petrecerii de nuntă, își demonstră multiplele-i talente, compunând ad-hoc lied-uri, canțonete și romanțe și interpretându-le tot el, ca un adevărat om-orchestră, la vioară, la clarinet, la muzicuță și la pian, de se cruciră de mirare rudele miresei. Apropae toți studenții din grupă și din an luară parte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acesta, de pildă, reminiscențe ale epocii primordiale a ființei (Copilăria mea dintre două biserici), când credea că lume-i e clar definită, exclusiv prin raportare la divin (Știam că Domnul îngroapă vrăbiile în ramuri / ca să încolțească la primăvară. Știam că liedul pe care-l cântă sturzul / este sufletul lui Iov, după ce și-a pierdut fiii), sunt punctul de plecare pentru textele-psalm (Laudatio Domine; Unde ești, Doamne?; Sufletul; Din pulberi strig către Tine), unde încearcă reiterarea dialogului cu sacrul, posibil în altă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
artă. Nu puteam cânta pentru semenii mei, pentru oameni. Dar atunci, pentru cine? Pentru zei? Dar zei nu există. Pentru Dumnezeu? Dar dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu, ar fi o impietate să cânți muzică profană, să-i cânți, Lui, lieduri, valsuri și romanțe, ca oricărui bogătaș. Iar dacă nu crezi în Dumnezeu, cum mi-e teamă că e cazul meu, atunci pentru cine? - Pentru îngeri, Maestre! exclamă emoționată, aproape patetic, Maria. Pentru îngeri!... Antim izbucni din nou în râs. Îmbujorîndu-se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așa cum mînca el, cu poftă, rapane și raci; eu mă mulțumeam cu o bucățică de ciocolată, ronțăită concomitent cu miez de măr făinos. Eram regina lui de apă și de sare. M-a ținut în brațe și mi-a compus liedul ăsta; l-a compus pe clapele dinților, genunchilor negri, coastelor mele. Purtam o basma mov, cu bănuți alămii și mereu altă petunie la ureche. Ieșeau aburi din pîlnia petuniei. Cristoase, vorbesc despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iordan m-a iubit în felul lui. M-a iubit ca el. Devenise mai îngăduitor. Nu mă mai tăia cu ochii ca razele laser. Găsise sunet pentru o poezie de Mihai Ursachi. I-o semnalasem eu. N-am auzit un lied atît de sudat melodic cu textul. Mi-l cînta de cîte ori voiam: "La ce bun poveștile cele cuminți, o, nu te gîndi ce riscant e ne cheamă o mie de făgăduinți în insula florilor, Zante". Am avut împreună un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă răzvrătesc împotriva viziunii ei asupra omului și societății, atît de contrară convingerilor pe care le-am expus în multe alte cărți anterioare. Nu izbutesc să gîndesc după cum îmi cîntă ea, muzica sa putînd fi pusă sub semnul titlului unui lied de Schubert: "Mai jos, tot mai jos". Sînt, desigur, de acord că trebuie evitată idealizarea omului și a societății și că ținînd cont de experiențele noastre istorice recente, e salutar să demontăm fabricile de iluzii. Dar mi se pare dificil
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
niciodată definitivi, cu permanentă poftă de revanșă. Bacovia e descoperit, mai întîi, de „străini”. Primul articol despre el îl face un ieșean, primul interviu cu el îl face un bucureștean (e drept, originar din Tecuci), primul desen - un gălățean, primul lied pe versurile lui - un severinean. Cazul său nu e, totuși, neobișnuit; dimpotrivă, confirmă o regulă: aceea de a nu fi recunoscut, sau de a fi recunoscut tardiv, în locurile natale. Regulă străveche și generală. Apropo de ea, îmi amintesc acum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ipoteștiului din vremea aceea arată multe Casandre, de diferite vîrste. Galdi era foarte aproape de adevăr cînd făcea legătura între Cîntecul lăutarului și altă poezie a lui Eminescu, Din lyra spartă (1867), "ceea ce continua Galdi ne permite să presupunem că și liedul pe care-l analizăm a izvorît dintr-o profundă criză sentimentală" (pag. 51). Văzînd apoi că și aici e vorba de o cruce pe-un mormînt, Galdi continua: "Poate nu ne înșelăm presupunînd că cuvîntul cruce evocă, simbolic, tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]