3,366 matches
-
propoziției cu pricina. - Unde mergem? - În subteranele subteranei, pardon de jocul de cuvinte facil. Vreau să-mi verific o bănuială, o deducție, mai precis. Vei vedea Îndată despre ce e vorba. Sper să nu mă-nșel... Am ajuns În fața unui lift pe care nu-l observasem până atunci. Eveline și-a spus cu glas tare numele și ușile s-au deschis fără zgomot. - E o parolă? am Întrebat curios. - Nu, puteam să spun absolut orice altceva - Adam Adam, de pildă, supercalifragilisticexpialicoco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care au acces la tipul acesta de ascensoare sunt Înregistrați cu eșantioane de voce În memoria mașinăriei. Pentru ceilalți, obiectul este total inutilizabil. Așa, care va să zică... Prin urmare, În noaptea aia când mă adusese la Centru, Roger Howard nu vorbea cu liftul și nici singur, de nebun, cum crezusem eu, grăbit să extrag concluzii negative din orice ar fi făcut atunci taciturnul șofer improvizat. Ăsta era primul aspect. Al doilea: am realizat cu o lipsă cronică de entuziasm că În cealaltă noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de chipeș, dar eram puțin contrariată. Cum, după ce s-a ținut după mine ca un cățeluș vreme de trei ore, nu-mi cere nici o Întîlnire, nici un număr de telefon? I-am Întins mîna, i-am mulțumit și am urcat În lift. Îl găseam timid și romantic, cu fiecare etaj creșteam În proprii mei ochi și cînd am ajuns În cameră, Înainte de a aprinde lumina m-am repezit la fereastră. El era tot acolo În fața blocului. Își aprinsese o țigară și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
io, să-ți spui drept, mă gîndii mai mult la Sfintele Paști, ca să cumpărăm niște perdele roz de nailon că ie tare frumoase și am văzut că așa se poartă acu și să punem și faianță roz pe peretele de la lift cu ghirlănzi de trandafiri, are aci la ferometalu de la poștă ța venit să-mi ceară bani ca să Împopoțoneze blocul după gustul ei și eu trebuie să plătesc cu zîmbetul pe buze și să spun: vai, ce frumos! de ce sînt obligată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cartea pe noptieră, se Învelește, cuprinsă deodată de un frison, cu cearșaful pînă la gît și strigă să o audă domnul D. din camera de alături: — Ce faci, nu vii să te culci? O după-amiază obișnuită. Ajung acasă. Pe ușa liftului o plăcuță pe care scrie „În revizie“. Urc șase etaje pe jos. La fiecare al doilea etaj mă opresc să privesc, pe fereastra de la casa scării, peisajul. Îmi fixez un bloc anume la care mă uit și constat cu uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mirosul lor te asaltează dă năvală În nări pînă la rădăcina unei glande mici pofticioase care Începe să scheaune nimic nu mai e pentru mine pentru ei a ars Biblioteca din Alexandria un turn fumegă asemenea unei guri de foc liftul s-a oprit la ultimul etaj nu va mai coborî niciodată În această dimineață pîcloasă mi-aș scărpina creierul ca un porc de toate zidurile scorojite iadul e ferecat raiul are flori de hîrtie oare ajunge să-ți oprești bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai beau e bună și tăcerea asta la ceva eu care tot timpul ia zi măi Niki ce-ai mai făcut ce-ai mai auzit hai mă că tu ești Fox Movie Ton pare oprit deodată În gol ca un lift Între etaje pe geamurile astea nu se mai vede nimic numai profiturile noastre parcă am apărea la televizor și timpul stă cînd o să aterizăm o să fie tot seară ca acum o să fac un duș bun și o să cobor În restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acolo În viscerele tale, să hiberneze În tine promisiunea că viața continuă. Nu poți să stai În casă, nu poți să ratezi aceste ultime Întâlniri. Cu brațele goale, cu picioarele În sandale cobori scara alergînd, nu ai răbdare să aștepți liftul și ieși pe alee, unde copacii, pămîntul, roiurile de muște au Înțelepciunea copiilor, par a nu se sinchisi de ce va fi mîine. La scara 3 bărbatul În cîrje cu piciorul amputat Își fumează senin țigara; trec două fete În șorturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cotrobăi prin geantă agitând cheile de la mașină ca să fac zgomot ca și când aș fi căutat și eu cheile. între timp, tânărul deschisese ușa aruncându-mi un zâmbet fugar. I-am zâmbit înapoi cu recunoștință. A ținut ușa întredeschisă. Ce gentleman. Aștepta liftul așa că am făcut stânga pe coridor, rămânând ascunsă până când am auzit că liftul începe să urce. M-am întors în hol și am luat-o pe scări până la etajul patru. Coridorul era pavat cu bucăți mari de gresie veche, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
căutat și eu cheile. între timp, tânărul deschisese ușa aruncându-mi un zâmbet fugar. I-am zâmbit înapoi cu recunoștință. A ținut ușa întredeschisă. Ce gentleman. Aștepta liftul așa că am făcut stânga pe coridor, rămânând ascunsă până când am auzit că liftul începe să urce. M-am întors în hol și am luat-o pe scări până la etajul patru. Coridorul era pavat cu bucăți mari de gresie veche, cu linii și crăpături din loc în loc. M-am străduit să înaintez de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sau cei care au făcut-o găsiseră ce au căutat. în orice caz, nu avea nici un sens să mai stau acolo și să risc să fiu descoperită. Am ieșit în grabă și am încuiat ușa după mine. Când a venit liftul, m-am urcat fără zgomot în el și apoi am ieșit imediat. De data asta am făcut mult zgomot mergând înapoi până în fața ușii lui Lee, unde am apăsat pe sonerie. A ieșit un sunet dezamăgitor de încet. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să bem o ceașcă de ceai, dragă? Ar fi păcat să fi venit până aici degeaba. Nu, mulțumesc foarte mult, am spus repede. E timpul să plec. Atunci nu am să te rețin. M-am prefăcut că mă îndreptam spre lift. Dar după câțiva pași, m-am întors cu o oarecare îndoială, ca și cum tocmai îmi venise o idee. Ea era încă în pragul ușii. Mă întreb așa, am spus ca din întâmplare, a venit azi cineva să o vadă pe domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
toate aveau titluri de genul Business World sau Resources Management, nici măcar o rețetă pe care să o rupi. Hello! sau Woman’s Weekly au fost probabil deja șterpelite. —Domnișoara Jones? a spus recepționera. Doamna Archer vă poate primi acum. Luați liftul până la etajul trei și o veți găsi acolo. Liftul avea oglinzi pe pereți și tavan, iar pe jos mochetă. Am ridicat privirile să văd cum arăt de sus. Răspuns: mai degrabă ciudată, după cum putea fi de așteptat. Panoul a indicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Management, nici măcar o rețetă pe care să o rupi. Hello! sau Woman’s Weekly au fost probabil deja șterpelite. —Domnișoara Jones? a spus recepționera. Doamna Archer vă poate primi acum. Luați liftul până la etajul trei și o veți găsi acolo. Liftul avea oglinzi pe pereți și tavan, iar pe jos mochetă. Am ridicat privirile să văd cum arăt de sus. Răspuns: mai degrabă ciudată, după cum putea fi de așteptat. Panoul a indicat etajul 3, un clopoțel a sunat politicos, liftul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acolo. Liftul avea oglinzi pe pereți și tavan, iar pe jos mochetă. Am ridicat privirile să văd cum arăt de sus. Răspuns: mai degrabă ciudată, după cum putea fi de așteptat. Panoul a indicat etajul 3, un clopoțel a sunat politicos, liftul s-a stabilizat și ușile s-au deschis. Eram față în față cu doamna Archer. * * * Nu mi-a oferit nimic de băut. Mi s-a părut destul de nepoliticos. Dar poate nu avea bar. Biroul părea atât de nou de parcă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de ceva la fel de greu; nu voiam să fiu strivită ca o furnică. Deși nu le-ar lua mult să mă curețe de pe pereți. Senzația de închisoare trecea dincolo de fațadă. Podeaua era de granit, gri lucios, și holurile înguste cu multe lifturi din fier forjat. Tavanul era atât de înalt că nici nu puteam să îl văd. Laura Archer dispăruse. M-am uitat în jur. La biroul recepției stăteau doi străjeri în uniforme de culoare verde închis și cu niște pălării care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și-a schimbat serviciul de când nu au mai vorbit ele. Deci e mereu aici, nu? La doamna Archer mă refer. — Da, da, domnișoară. Sau dacă nu este, îi puteți lăsa un mesaj secretarei. Omul cel gras se târa acum spre lifturi. Din fericire nu mai aștepta nimeni; avea nevoie de unul gol. Reg, celălalt paznic, și-a șters zâmbetul servil de pe față și l-a înlocuit cu expresia unui buldog constipat. Am presupus că aceasta era expresia lui naturală. Se îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
succes, dar se încăpățânase, așteptând mereu un miracol. Și iată, se pot întâmpla chiar minuni în această lume cenușie a nordului! Prin geamul aburit al porții, Dudu o zări chiar pe Nina coborând scările sprintenă, poate pentru că nu-i plăcea liftul vechi. Era puțin cam palidă și între sprâncene îi apăruse acea cută plină de farmec, dezvăluind o neliniște din adânc. Portarul care vedea totul și pe toți, ca un cerber plin de simțul răspunderii, îi strigase din pragul ușii întredeschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
eu. - Nimic. Plec. Trebuie să mă-ntâlnesc cu cineva și-am cam întârziat. Hai. Du-mă pân’ la ușă. Am deschis ușa cu frică. Nimeni acolo. Am respirat ușurat. Bogdan plecă, i-am urmărit ultima secundă de parpalac dispărând în lift și în clipa aceea m-am simțit nesfârșit de singur. Ca niciodată până atunci. Am intrat în casă covârșit, cu sute de ani mai bătrân și gârbovit din cauza singurătății. M-am sprijinit de uși, blestemând Creația. Într-un colț am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
transparent al acestei lumi veșnic necunoscute, în timp ce mâna rea a apei ne strânge de gât. Aici totul e calm, spre deosebire de imensitatea și furia a ceea ce se întâmplă la suprafață. Coborâm într-o coloană uriașă și groasă de apă, asemeni unui lift subacvatic. Este ciudat cât de mult seamănă traseul nostru descendent cu un obiect la care n-aș fi crezut să mă gândesc în altă parte decât în viața de toate zilele, coborând cu el eventual la un fotbal ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dispare și imaginea camerei reflectate în geam; după asta, mă apropii de fereastră și, cu capul lăsat pe spate, privesc atât de intens zăpada care cade în fulgi deși, încât, la un moment dat, încep să mă simt ca un lift care urcă pe odgoanele de zăpadă nemișcate. Alteori, mă plimb pe coridor, deschid ușa de la intrare, ies pe scara rece și, gândindu-mă cui să telefonez, deși știu prea bine că nu am cui, cobor la cabină. Acolo, lângă scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
umor. Mai rămăsese doar Stein care mă suna uneori, chemându-mă la el; răspundeam totdeauna acestor invitații. Stein locuia într-o casă luxoasă, cu scări din marmură acoperite cu traverse roșu-închis, cu un portar elegant și amabil și cu un lift a cărui cabină mirosind a parfum o lua în sus și se oprea atât de brusc, încât aveai senzația că inima îți zboară și apoi cade la locul ei abia după un timp. Imediat ce subreta deschidea ușa uriașă, albă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ca să-i deschidă drumul, iar cel care se vede acolo mergând e un vagabond murdar și fetid, un bărbat trist, gata să plângă, o fantomă căreia nimeni nu-i împrumută o găleată de apă ca să-și spele cearșaful. Oglinda din lift îi arăta fața carbonizată pe care ar avea-o în acest moment dacă s-ar fi aflat în incinta stației când a explodat bomba, Oroare, oroare, murmură el. Deschise ușa cu mâinile tremurânde și se duse la baie. Scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atitudine deplorabil de revanșardă, ar putea, ca să folosim un termen suav, să îngreuneze plecarea celor ce se retrag, dacă nu chiar, mai grosolan, s-o împiedice total. Ne găuresc cauciucurile mașinilor, spunea unul, Înalță baricade pe paliere, spunea altul, Blochează lifturile, sărea un al treilea, Pun silicon în încuietorile automobilelor, întărea primul, Ne sparg parbrizele, opina al doilea, Ne agresează când punem piciorul afară din casă, avertiza următorul, Îl rețin pe bunic ca ostatic, suspină un altul în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fugii, nimeni n-a aruncat ironii, nimeni n-a insultat, și nu pentru că ploua nu s-a aplecat nimeni la ferestre ca să vadă caravanele în debandadă. Firește, fiind atâta zgomot, imaginați-vă, să ieși pe scară târând tot calabalâcul acela, lifturile zbârnâind la urcare, zbârnâind la coborâre, recomandările, alarmele subite, Ai grijă cu pianul, ai grijă cu serviciul de ceai, ai grijă cu tava de argint, ai grijă cu tabloul, ai grijă cu bunicul, firește, spuneam, chiriașii din celelalte apartamente se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]