954 matches
-
te spăl de păcate“, zâmbi consoarta, arătându-și dintele de platină. „Cu propria-mi cenușă?“ ridică Întrebător din mână Ippolit. „Cu ce altceva te-aș mai putea spăla!?“, spuse ea cu aceeași dulceață-n glas, după care, vărsând pachețelul În lighean, Începu să-i oblojească degetele de la picioare cu cenușa ce emana căldură... „Mă așteptam să fie rece.“ „Am păstrat-o caldă“, făcu nevasta, continuând să-i oblojească picioarele pline de răni, din care Însă În loc de sânge supura alcool Royal. Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am plecat?“, Întrebă Ippolit. „De unde să plecați, spuse nevastă-sa cu aceeași nevinovăție-n glas, de la depozit, că doar nu era să plecați din pântecele matern!“ Și, spunând aceasta, se ridică de la podea și-n văzul Întregii asistențe Îi azvârli ligheanul de cenușă În cap... Ippolit dădu să se apere și se trezi din somn lac de transpirație, cu gura coclită și dureri de cap. Ornicul din perete - o moștenire din vremea Gloriosului Imperiu - bătu de două ori. Mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de cauciuc, lebădă, lătrat de câine, ceas de buzunar, dinte de hienă, as de treflă, damă de pică, fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă, țigară de foi, oliță de noapte, lighean de bărbierit, cremă de ghete, biberon, foarfece de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică, cioara de pe gard, vrabia din mână, fum de tămâie, mosc, negrul de sub unghie, bătătura de pe talpă, pilea de găină, corn de rinocer... - Oho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și vitele nu au mâncat și nu au băut nimic vreme de trei zile, ci acoperindu-se cu saci s-au tăvălit prin cenușă!? Oare Ippolit nu avusese, la rându-i, un coșmar, În care Îi apăruse consoarta cu un lighean plin cu cenușă caldă, spălând picioarele celor doisprezece tovarăși de beție ai săi și pe ale lui Însuși!? Și iată că acum cenușa din visul său luase Înfățișarea unui șobolan de dimensiuni impresionante, care ședea În fața sa, fiind gata-gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Rățușca Un rățoi mai năzdrăvan Făcea baie într-un lighean, Vărsa apă peste tot Cu al său aprig înot. Când trecu un șoricel Îl udă pe mititel: -Hei rățușcă năzdrăvană Dute-n lacul din poiană, Acolo poți înota Fără a mă mai uda! Dar rățoiul curios A sărit în iarbă jos
R??u?ca by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83583_a_84908]
-
la el! Eu sunt mare înotător, Aici mă antrenez de zor Făcând salturi în piscină. Crezi că eu am fost de vină C-ai trecut tu pe aici?! Vezi...ia seamă la pisici! Și rățoiul năzdrăvan A sărit iar în lighean.
R??u?ca by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83583_a_84908]
-
Steluța să asigure ușile. Trece timpul și nimeni nu vine la căruță. Intru în curte și stupoare: Pașa și doamna mea plângeau de mama focului lângă două pozne peste măsură: unul dintre băieți se așezase în troaca porcilor celălalt în ligheanul de baie al rațelor. Amândoi erau fericiți de parcă îi filma cineva. Ei râdeau, eu râdeam, și cum râsul e ca râia, a trecut la ceilalți. Deși trăiau în același sat ucrainieni și bulgari și doar un moldovean, moș Ion Catană
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s‑au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plâns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ Când vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să mai aud și eu o vorbă civilă... Într una din duminicile acelea mă bălăcisem în Dunăre și mă uscam întins pe buruieni, când a trecut un șlep. Plutea spre mare. Pe punte, o fată spăla niște rufe într-un lighean alb. Mă uitam la ea, o simțeam cum frige, ca soarele, de la distanță, cu toate că era blondă. Când m-a văzut gol, pe mal, și-a scos din lighean mâinile pline de spumă și a început să-mi facă semne. N-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Plutea spre mare. Pe punte, o fată spăla niște rufe într-un lighean alb. Mă uitam la ea, o simțeam cum frige, ca soarele, de la distanță, cu toate că era blondă. Când m-a văzut gol, pe mal, și-a scos din lighean mâinile pline de spumă și a început să-mi facă semne. N-am putut să rezist. Mi-am pus palmele la gură și am început să-i strig, cam așa...“ și Constantin a început să strige cumplite porcării, acolo, la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Poenaru ocupa o singură cameră, mărișoară, cu un singur divan în ea. Într-un colț al camerei, lângă patefonul pus direct pe podea, o fată blondă bătea step, la disperare. În colțul opus, o altă blondă spăla ceva într-un lighean alb. Poenaru se odihnea pe divan. Când a dat cu ochii de Constantin, s-a ridicat în coate. „Ia te uită !“, a spus. Părea bucuros. și-a invitat oaspetele folosind singurele cuvinte din limba bulgară pe care le cunoștea : „Ia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ia te uită !“, a spus. Părea bucuros. și-a invitat oaspetele folosind singurele cuvinte din limba bulgară pe care le cunoștea : „Ia la tuka !“. Constantin s-a așezat ca vrăjit lângă el, pe divan. Nu-și mai lua ochii de la ligheanul alb și de la blonda care spăla. „Fetelor !“, a strigat Poenaru, „e prietenul meu din București...“. Blonda de la patefon s-a făcut că nu-l aude. Cealaltă a întors doar o clipă capul și a spus : „Da’ urâți prieteni mai ai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cam rea de muscă... Deocamdată stă cu noi, până și-o găsi casă...“ După un timp, Constantin a scos pachetul cu alimente. I se făcuse foame. Fetele și-au întrerupt brusc activitatea. Mia a oprit patefonul, Lilly și-a părăsit ligheanul. S-au repezit amândouă la hrana rece. Înfulecau, pe rupte. Poenaru tăia salamul, pâinea, își făcea parte. Constantin n-a apucat nici o bucățică. Apoi fetele s-au pregătit pentru local și au plecat cu Poenaru. Constantin se simțea obosit, n-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și au plecat cu Poenaru. Constantin se simțea obosit, n-a vrut să meargă, s-a întins pe divan. ...I se părea că vede navigând prin cameră un șlep mirific, împodobit cu becuri, ghirlande și panglici multicolore. Pe punte, lângă ligheanul ei alb, îl aștepta cu brațele întinse Lilly. Întreaga scenă îi amintea de prima întâlnire dintre Dante și Beatrice, pe pod, așa cum o văzuse demult, în copilărie, imprimată pe-o ceașcă de cafea fabricată în Suedia. Pe atunci, cumplita urâțenie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de afară, nu desluși aproape nimic în semiobscuritatea odăii. O tăcere adâncă și neagră îi țiuia în urechi. Spre dreapta însă ghici, vag, forma lavoarului de tablă. știa că e vopsit cu verde, că are pete de rugină... Apoi zări ligheanul alb și scaunul încărcat cu niște boarfe cărora nu le dădu nici o atenție. Curând, umbra încăperii se limpezi. Ochii i se obișnuiseră cu palida lumină care izbutea să răzbată prin foile de ziar lipite peste geam. Atunci se uită spre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lui echivocă. Semn al eșecului, nesigur ca toate semnele, dar suficient ca să clatine toate trestiile crescute în mine. Apoi, ca din întâmplare, Iason. (O fi plecat Petru sau mai bocește încă la ușa de pe coridor ?) și fata de pe șlep cu ligheanul ei alb, și Poenaru cu invitația lui jovială ca un rânjet de lup. „Ia la tuka...“ și Mia, bătând step, la nesfârșit, și Lilly (de Lilly îmi era milă) și Semiaza, cu baioneta lui de flăcări... De ce ținuse Bătrânul fără
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un an și jumătate era învățătoare, își luase casă cu chirie, nu mai stătea îngrămădită într-un internat cu patruzeci de paturi într-o încăpere, nu se mai spăla în pârâul care curgea la marginea orașului, avea și ea un lighean ca orice doamnă care se respectă, din primul salariu și-a luat cea mai frumoasă rochie din oraș, o ochise cu luni de zile înainte, acum se plimba prin târgul din Năsăud îmbrăcată ca o cucoană, ca o artistă de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
guste din el. Îl bagă în pântecele femeii", clevetiseră, mai demult, limbi veninoase. Că Iustiniana, răposata nevastă a lui Petrea Păun, avusese burduhanul umflat, ca de ducă-se pe pustii, fiind bolnavă de dropică. Scoteau doctorii din ea, câte un lighean de zeamă roșie, în două cu cheaguri negre, ca sâmburii de pepene. Petrea Păun vindea câte o haraba uriașă, vârfuită cu ovale și verzi căpățâni de pepeni, îndesându-și bancnotele în chimir, până a le da doctorilor, care scoteau, iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
corp 2 perechi ciorapi săpun și 1 prosop perie și 1 pastă dinți hârtie igienică aparate bărbierit unică folosință cărți, ziare, reviste, radio pe baterii plicuri, hârtie. Timbre, obiecte de scris 1 kg zahăr sucuri, apă minerală, compoturi, fructe 1 lighean, vată, tampoane igienice, pentru femei fotografii cu conținut decent (în nr. rezonabil). Gardianul meu vine. Deschide cu cartela sa ușa spre interiorul Rahovei. Sunt liber în pușcărie. Merg prin prima curte interioară, curtea de munci. Merg aliniat cu gardianul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
rușine să plâng, „să mă ia dracu’ dacă-mi dau lacrimile!”. - Și data viitoare dă-i una să-l umple borșul, nu mai sta așa ca o mireasă. Vino să vezi... Am urcat scara de lemn, m-am împiedicat de lighenele lăsate lângă ușă, ahhh, mă săgetează durerea în gleznă. - Ce faci, aschimodie? Vrei să iasă toți vecinii? Vino-n pod... Pe-aici... Și-acolo era scara aceea de fier forjat, am urcat pe dibuite, m-am ținut de ea, scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a prins iarna cu sfecla nescoasă, în grădină nu ai pus un strat, stai și le sufli în coarne "băieții mamei"! La muncă, putorilor, la muncă! Dar... Nici un dar, deshamă calul, dă-i apă, pune-i fân în iesle, un lighean de porție, cesală-l, vezi că cizmele mi-s ude, adu pachetele în tindă mai repede! Iar ouă, iar sărbușcă! Eu muncesc zi și noapte, iar tu mă hrănești cu terci, asta-i mâncare? Naaaa! Mănânc-o tu cu mă-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
abur cât să nu crape caloriferele. Fiecare își lumina colivia după cum îi scăpăra licuriciul. Candelele cimitirelor mocneau a secetă. Băga-mi-aș pula în voi de comuniști, am rămas cu clăbucii pe țâțe! Unde calci tu, ești proastă? Ăsta-i ligheanul meu, ia laba! Trageți apa, curvelor, când vă căcați! Pute tot holul a spurcăciune. Olteancă nespălată, uite unde-și ascunde scursurile! Taci, fă, poate-i face de legătură apevistului ăla ce vine sâmbăta! Am auzit de la baba Nadia cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
l-am văzut când a intrat aici... Auzi, dragă, dacă nu-ți convine mută-te la Împăratul Romanilor! Nici nu ți s-a uscat bălegarul în buletin și ai pretenție de tovarășă? Ionele, trebuia să te piși la ea-n lighean. Ia spune, perversule, cum are tovarășa Nina țâțele? O să vă raportez tovarășului prim cum vă bateți joc de binefacerile partidului, cum vă permiteți să necinstiți realizările clasei muncitore! Țara vă vrea "fiice de nădejde pentru un viitor luminat", iar voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și brăzdat. Avea în fața lui, pe pătură, două oale pline cu mazăre. În clipa când intră doctorul, bolnavul, în capul oaselor, se lăsă pe spate ca să încerce să-și tragă răsuflarea lui gâjâită de vechi astmatic. Nevastă-sa aduse un lighean. ― Ei, domnule doctor, spune el în timp ce-i făcea injecția, i-ați văzut cum ies ? ― Da, spuse femeia, vecinul nostru a adunat vreo trei. Bătrânul își freca mâinile. ― Ies, îi vezi prin toate lăzile de gunoi, foamea-i scoate, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nimeni. Umblam încotoșmănate cu două-trei perechi de ciorapi cu fire duse, chiloți cu mânecuță „moartea pasiunii”, pe deasupra lor ne atârnam izmene (iegării aveau să vină de-abia în postcomunism). Dragoste se făcea sub plapumă, eventual prin șliț. Ne spălam la lighean, pe porțiuni (la bucată), când puteam încălzi o oală cu fierbătorul. Cele mai norocoase ne făceam rost de săpun Lux și de spray-uri ungurești. Celelalte, mai prost situate într-un nod de relații (capital social redus, cum se zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]