1,716 matches
-
pornit din ea și s a întors la obârșie, în care asumarea destinului se face calm, fiindcă e un adevăr de prisme și lumini, transpus în aspre legi care ne vin din înălțimi, își găsește apoi, în creația dantescă, un liman spiritual. Alături de personajele lui Dante, poetul își reconsideră destinul sau dă glas frământărilor ontologice, traduse în întrebări exprimate retoric: Există oare cerul ideal? / Există undeva un drum spre stele? În golful timpului prin care plutește, așadar, trecând de la apolinic la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sporadic, de la apolinicul, dominant, la dionisiac, într-o descătușare a aspirației spre perfecțiune, tangibilă, totuși, numai în vis, unde O lume-ntre lumi se deschide-ntre noi, / O lume ca în manuscrisele rare, / Ca în marea epopee de iarbă, fiindcă liman nu există între gând și hiperbolă, în zadarnica încercare de refacere a pierdutului Eden, măcar în cuibarul gândului, acolo unde se surpă durerea, tăcerea, visarea, / Cum lemnul se surpă în trupul unei viori. 2. Zăpada timpurie Cel care scrie astăzi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
posibilitate de comunicare eficientă, de la început. Liviu Ioan Stoiciu scrie, așadar, o poezie în care, indiferent cum ar aborda realitatea, nu eludează nimic din care ar putea să extragă seve ale unei creații ce se constituie, în primul rând, în liman pentru propriul suflet, compus însă din imagini de multe ori turbionare, prin care se sporește la maximum posibilitatea de decodare, așa încât cititorul atent și tenace poate să-și descopere și să se elibereze de propriile angoase, regăsindu-și triumful - alegoric
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
erau oameni cinstiți, harnici și credincioși, Dumnezeu nu-i părăsea niciodată. Mai ales atunci când se părea că nu mai era nici o ieșire din vreun necaz. Cel de Sus își dovedea de fiecare dată dragostea și mila și îi scotea la liman. La rândul lor, cei șapte aduceau mulțumiri Domnului, mergând, duminicile și sâmbetele, la bisericuța din sat. Acolo participau cu evlavie și cu mare sinceritate la slujbele oficiate cu mult har de preotul Antoine. Fiind cel mai mare dintre copii, Biscornet
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
barieră de stuf. Am pornit și era gata-gata să mă încurc din nou când, din fericire, alt cârd de ciori apăru și făcu cale întoarsă Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman. Am trecut din nou pe lângă scheletul înnămolit în prima baltă și am răsuflat ușurat când am ajuns la capătul liniei ferate. Începuse să sufle un vânt puternic, ceea ce se întîmpla foarte rar în timpul zilei. Arțarul, pe care păsările îl ocoleau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zădărnicia chinurilor mai mult decât sugerarea mută a gândului. ...Și cu toate acestea mi se părea că nu sufăr destul. Aș fi voit (ciudățenie!) să parcurg toată întinderea suferinței omenești până la hotarul morții. Or, mă aflam încă departe de acest liman primejdios. Se vede că nu iubeam integral pe Mihaela și disprețul care luase locul dragostei îmi era o salvatoare supapă de siguranță, în orice caz, starea mea sufletească era asemănătoare cu aceea a soldatului din primele săptămâni de luptă: se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fetiță, în căruța lui moș Filip către Traian Val. Tren aglomerat pînă la Basarabeasca apoi alt tren către Cetate. Calvar. Aici alte întrebări. Mai ales privind gazda. În centru nu, lângă centru nu, așa că hai la mai mahala pe malul Limanului Nistrului, poartă cu poartă. În sfârșit, o femeie cu doi copii agățați ciorchine de fustă ne-a primit. Avea liberă o cameră cu un pat și o masă. Ne gândeam că, în momentul cînd va vedea năvala a trei copii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
P. PONI, I. G. STRAVOLCA Ș. A. ] Iași, 17 aprilie 1885 ROMÎNIA BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAȘI N-o 8 Circulară Domnii [... ] sunt rugați a înapoia cărțile împrumutate de la Biblioteca Centrală. p. bibliotecar, M. Eminescu {EminescuOpXVI 207-215} {EminescuOpXVI 216} 202 [VASILE BURLĂ] Liman, 12 august 1885 Dragă Burlă, Au trecut peste două săptămâni de când sunt aici și mă coc zilnic în băi de glod cald de 30 grade Reaumur. Nu pot zice că vremea aceasta a trecut fără să-mi facă bine. Durerile
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
al zilelor și nopților, cari se scurg uniforme și monotone ca bătăile unui ceasornic de părete. Rugîndu-te dar să [nu] mă uiți aici, irosit printre ruși, rămân al tău credincios prieten M. Eminescu Adresa mea: M. Eminescu [... ] 203 [PETRU NOVLEANU] Liman, 15 august 1885 Dragă Novlene, Ce mai cuib ghiftuit cu neagră calomnie e adunarea voastră de la Barothy! Unde dracu e Sobornii ulița, despre care din cartea ta poștală am aflat pentru întîia dată? Cine mă calomniază pe acolo, chiar când
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Să nu te superi dacă-i avea de plătit vro suprataxă. Îndealtmintrelea repet ceea ce-am zis în scrisoarea trecută. Ne mănâncă urâtul pe toți și lumea a-nceput a se cam rări de pe-aici. Trenul între Odesa și Liman circulează acum cu mult mai rar și seara defel. Prietenii Zaharia, Buțureanu, onor. Drăghici, d-rul Max s-au întors în țară; numai eu, cocostârc străin, măsur malurile Limanului cu picioarele mele arhioloage. Salutări multe companiei calomnioase de la Barothy, cuibului negru
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
-nceput a se cam rări de pe-aici. Trenul între Odesa și Liman circulează acum cu mult mai rar și seara defel. Prietenii Zaharia, Buțureanu, onor. Drăghici, d-rul Max s-au întors în țară; numai eu, cocostârc străin, măsur malurile Limanului cu picioarele mele arhioloage. Salutări multe companiei calomnioase de la Barothy, cuibului negru de suspiciuni asupra caracterului călugăresc al celui ce semnează cu toată afecțiunea al tău M. Eminescu Adresa mea: M. Eminescu a Odessa [... ] 204 [PETRU NOVLEANU] Liman, 18 august
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
măsur malurile Limanului cu picioarele mele arhioloage. Salutări multe companiei calomnioase de la Barothy, cuibului negru de suspiciuni asupra caracterului călugăresc al celui ce semnează cu toată afecțiunea al tău M. Eminescu Adresa mea: M. Eminescu a Odessa [... ] 204 [PETRU NOVLEANU] Liman, 18 august 1885 Dragă Novlene, Pîn-acum am trimis șapte scrisori în țară, - aceasta e a opta. Nu știu ce-o fi cu poșta de-aici, dar răspuns n-am primit la nici una, încît mă tem ca să nu-ntîrzie ori să dispară
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
aici au început o serie de ploi și temperatura nu-i mai mare decât de 12 Reaumur. Sezonul propriu de băi a cam trecut și lumea se rărește din ce în ce; trenul circulă mult mai rar între Odesa și Liman, iar în Liman nu e oficiu poștal, ci numai o cutie de poștă, din care cine știe când se mai iau scrisorile spre a fi trimise la destinație. Ce se zice pe la noi de întrevederea celor doi împărați la Kremsier
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o serie de ploi și temperatura nu-i mai mare decât de 12 Reaumur. Sezonul propriu de băi a cam trecut și lumea se rărește din ce în ce; trenul circulă mult mai rar între Odesa și Liman, iar în Liman nu e oficiu poștal, ci numai o cutie de poștă, din care cine știe când se mai iau scrisorile spre a fi trimise la destinație. Ce se zice pe la noi de întrevederea celor doi împărați la Kremsier? Din "Neue Freie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu mă uita, căci - afară de doctorul - nu mai cunosc pe nimeni în toată Odesa și poți înțelege ce greu e să rămâi fără nici o lețcaie într-un oraș cu totul străin. Îndealtmintrelea vremea pe-aici e nouroasă și ploioasă; de la Liman au emigrat toată lumea și eu am fost, pot zice, cel din urmă care-a părăsit stabilimentul. Eu și cu madame Dange, o poloneză blondă de toată frumusețea. Vremea s-a răcit, abia 10 - 12 Reaumur, și băi nu mai e
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
poziție sigură și respectată, te vezi astăzi, prin acea sigură lovire, espusă unor schimbări neașteptate, pe care nu le prevezi, pe care o natură sfioasă de femeie, precum e a ta, nici nu le poate prevedea și, daca liniștea unui liman al vieții e adevărata fericire, tu cel puțin, de n-ai fost fericită, ai avut o lipsă de suferințe întru cât acestea se nasc din greutățile vieții. Ai avut sprijin pe care-l respectai, precum o știu eu însumi. Și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
așa ceva nu mai există. M-am refugiat în preajma femeilor. Știți, ele nu condamnă cu adevărat nici una din slăbiciunile noastre; mai curând încearcă să ne umilească sau să ne dezarmeze. De aceea, femeia nu-i răsplata războinicului, ci a criminalului. E limanul, adăpostul lui și de cele mai multe ori e arestat în patul ei. Nu-i oare tot ce ne-a mai rămas din paradisul terestru? Descumpănit, am alergat la adăpostul meu firesc. Dar acum renunțasem la frazele frumoase. Mai jucam puțin, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pentru dresul glasului, apoi călugărul a început să vosbească, dar olecuță cam pe ocolite: „Suntem vechi cunoștințe, fiule. Și dacă stau și mă gândesc bine, chiar un pic de prieteni... Am hălăduit cândva împreună pe drumuri lungi și întortocheate, căutând limanul dincolo de ceață. Uneori am reușit. Alteori... Și nu din vina noastră, ci din pricina lipsei unui far care să ne arate calea spre țărm...Ne-am străduit și noi cât am putut, însemnând pe răboj și bune și rele...Totul...” Simțeam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să ție ocinele sfintei mănăstiri, ce sânt date de ctitori...ce au făcut acel zapis...ca să hie acel satu Zărneștii iar sfintei mănăstiri Bârnovii...” Am rămas cam dezorientat. Mă uitam după un document mai vechi, care să mă scoată la liman. Tocmai atunci, ca în atâtea alte rânduri, a intervenit bătrânul călugăr, care m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat? Te văd nesigur pe ce ai citit. Cauți ceva care să te ajute?” Întocmai. Caut scrisoarea din 24 august 1680 a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
strada nu o lămuri îndată. în sus sau în jos era bulevardul dincotro venise? Recunoștea clădirile pe lângă care trecuse ca într-o fotografie obtuză. Un tramvai la distanță o descurcă. Se duse de-a dreptul într-acolo și ieși la liman. Se opri puțin în loc ca să lase aiurelei timp să se astâmpere. Ceva, ca vinul turburat într-o cupă, se clătină în ea, apoi se liniști. II Când Lică îi dase semnal, Sia fericită - atât cit știa să fie - luase din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
al lui Henri Coandă și-ntr-o viteză tot a acestui deschizător român de drum comprimator de timp și a ajungerii spiritualmente ca România să se ofere de exemplu ziditor atâtor naufragiați, oameni și națiuni - pe marea suspinelor, în căutarea limanului plin de liniști creatoare, podgorii și livezi, în floare și rod, unde libertatea e “mamă a virtuților” (Andre Chenier), mamă a legii morale edificată pe jertfă și dragostea de Dumnezeu - Neam - Glie - Semeni, patrulaterul certitudinilor și al dragostei de viață
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
februarie 2010. Dacă ieri a plouat mărunt toată ziua topind și ultimul strat de zăpadă, gândul mă poartă la aceeași dată din 1944, când reveneam la Priponești în ultimul meu concediu ca militar aflat atunci în dispozitivul de apărare de la Limanul Bug-Nipru. Sosirea mea acasă a coincis cu nașterea nepoatei Luciana pe care am și botezat-o și pe care am felicitat-o la împlinirea celor 66 de ani ai existenței ei. Cu soare sau fără soare, mă trezesc la aceeași
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
un spânzurat.Da. Aștept. OMUL STRĂZII În tinerețea sa, Omul Străzii a avut mult de suferit, de îndurat, de suportat umilințe și torturi, fizice și psihice. Dar, de fiecare dată, din oricare încercare prin care trecea, simțea că iese la liman cu ceva nou, pentru viața, pentru persoana sa; cu ceva care, cândva, de bună seamă, căîi va fi de folos. I-a intrat în obișnuință să nu se dea bătut, să nu dispere, să se autorevigoreze, să-și facă singur
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pot exprima limpede și concis. Am găsit o cale, prin care, să nu mai înnebunească nici unul dintre noi doi. Care? Să ne unim durerile, și necazurile, și neputințele, de unii singuri, și, poate că astfel vom putea ieși la un liman. Și-apoi, vom vedea, ce-o mai fi de făcut. Sunt de acord cu tine. De când facem unirea? De azi. Vii la mine, ori merg la tine. Cum vrei. Am stabilit să mergem la mine. Întâi s-a dus acasă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
discuției noastre este că nu avem de ales. Ridică vocea: - În această perioadă când dezastrul s-a declanșat, suntem fericiți să avem drept conducător un geniu, care ne-a îndreptat pe singura cale, cea militară, care să ne scoată la liman. - Domnilor - vocea răsuna cu omagiu - vi-l dăruiesc pe lordul Clane Linn, lordul conducător în exercițiu al Linn-ului. Au bătut din palme timp de cinci minute. Clane urmări bătălia pentru Goran de pe un avion patrulă care țâșnise de pe o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]