11,844 matches
-
în tortul de complicități suprapuse. Egalitatea consumă independența, la modul absolut. Ceea ce nu înseamnă că, în școală, mică fermă a animalelor (de familie bună), unii nu sînt, cu necesitate, mai egali decît alții. Altă scenă: insultarea "tinerimii universitare". O etichetă, lipită peste diferență. În fond, ce altceva își doresc Goe, Ionel? Să șteargă, fentîndu-le obraznic, diferențele dintre ei și maturi. Visul egalitarului e "să stea afară, cu bărbații". Ieșirea din egalitate o mediază, cel mai adesea, scrisoarea. Ea e cea găsită
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
Când aflam că vine, îl pândeam de după ușa de la intrare și, de cum trecea pragul, mă aruncam pe mozaicul cu pătrate mari, albe și negre, ale vestibulului și-mi încolăceam brațul în jurul uneia dintre gleznele lui. Îl strângeam cu atâta fervoare, lipindu-mi și obrazul de stofa pantalonului, pentru ca priza să fie totală, încât toate încercările lui de a-și elibera piciorul și de a scăpa astfel de pacostea care eram nu aveau nici un succes. Numai un copil poate să-și pună
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
unde nu era pace? Că așč să arăta de bun și de blînd! Tuturor ușe deschisă și nemărețu, de vorovič cu toți copiii. Vorbea cu toți copiii!... Amănunt tușant... Deci, boierii, văzînd așč milă și nemărire, începusă toți a să lipi și a-l lăuda. Era omu învățat. Numai la giudecăți nu prč putč lua sama bine, poate fi trăind mult la }arigrad în streinătate. Lăcomie nu avč mare, lucrurile lui poftea să fie lăudate. Amor propriu de artist. CUM S
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
labirintul interior al "Intersecției", lucrare concepută decenii mai târziu. O construcție intitulată "Delineator" (1975) este alcătuită din două mari plăci dreptunghiulare din metal. Prima este așezată pe podeaua unei săli pe care o ocupă aproape în întregime. A doua, identică, lipită de tavan, este orientată perpendicular în raport cu cea de jos. Serra dovedește cum o sculptură, spre deosebire de un desen sau un tablou de șevalet, poate ocupa simultan două volume separate făcând să vibreze spațiul dintre ele. Privitorul este presupus să pătrundă în
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
din timp. Poate știu oasele: Sărăcia noastră, aiureala asta după cine știe ce nemurire, gîdiliciul, un rîs deșirat o viață întreagă orientat spre sfîrșit un rîs deșirat, ridicol. Drept mulțumire pentru lapte pisica ne aduce doi pui morți de rîndunică. Șlițuri albe, lipite în măști de puf. Deasupra greu copăcelul de soc cu ciorchinii lui negri. De cîtă vreme stă aici asfințitul! O pală de vînt vine și se înfoaie în stejarii neclintiți. Ne lipim trupurile de foșnetele nopții, siluete de grafit negre
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
aduce doi pui morți de rîndunică. Șlițuri albe, lipite în măști de puf. Deasupra greu copăcelul de soc cu ciorchinii lui negri. De cîtă vreme stă aici asfințitul! O pală de vînt vine și se înfoaie în stejarii neclintiți. Ne lipim trupurile de foșnetele nopții, siluete de grafit negre, frăgezite. Vîntul lovește. O frunză mică moartă atîrnă de buza lui. "Și mai departe?" Pînă în ultimele spuzeli ale gurii grappa se-mparte. "Adunque non schifate mai labore. Io vi mandero delle
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
reviste de specialitate. ŤFilosofť nu mai eram, pentru că pierdusem apetitul pentru Ťdesfășurarea unui gîndť". Concomitent, ideea de-a nu scrie, "de-a nu se exprima" i se înfățișa cu neputință: "îmi era indiferent cum. Tot ce voiam era să rămîn lipit de mine. Mai precis Ťsă pun în afarăť ceea ce se afla Ťînăuntrul meuť". Altfel spus să-și salveze "suflețelul" prin extrovertire scriptică. Rezerva față de rostirea prin mijlocirea literaturii să-i fi venit d-lui Liiceanu dinspre disprețul suveran al lui
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
varii fragmente. Dar liantul, la propriu și la figurat, al etapelor creației lui Ion Nicodim, de la inimile de chirpici înălțate pe herme conice, la cartea de pământ dedicată lui Cioran, până la chivotul cu coconi, este, pentru marele artist, lutul, țărâna lipită de paie tocate, chirpiciul pe care Nicodim l-a titularizat în tabelul alchimic al artelor contemporane.
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
la culoare pe ei. Ei sunt situabili, mentalitar, între Athos și Sybaris, între deșănțarea uneori simpatică și smerenia întotdeauna zâmbitoare a goliarzilor. Evident, unul din ei se implică mai sincer, altul e mai histrion, unul rupe contractele sociale, celălalt le lipește cu leucoplast, dar nu le oficializează, unul crede în istoriile hagiografice, altul în istoriile literare. Centura de castitate și Nicolina blues: piese inegale dintr-o , în totului tot, perfect egală cu sine. Între rîzboaie Un aer neobișnuit, de coeziune ușor
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
tentații de a scrie vreodată o istorie a literaturii române. Criticul României literare mărturisea că se simte cu adevărat confortabil doar la nivelul fragmentului, dar nu excludea posibilitatea ca, la un moment dat, toate aceste cioburi disparate să se poată lipi într-o viziune integratoare și întrupa, astfel, într-o istorie literară. Sunt tentat să iau această autoapreciere mai degrabă ca pe o cochetărie sau ca pe un exces de modestie. Gabriel Dimisanu a scris în ultimii ani texte fundamentale despre
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
alții și singura lui reacție a fost aceea de a i se sustrage; nemaiînstare să-și asume un destin nici chiar în situația în care este liber să și-l construiască singur. Purtată prea mult, masca batjocurii ni s-a lipit de față, împiedicându-ne nu numai să ne descoperim adevăratele trăsături, ci chiar să ne mai amintim dacă am avut vreodată altele. Bășcălia (o șmecherie care are în plus tupeul de a-și bate joc de cei pe care îi
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
Barbu Cioculescu Precum se știe corpul omenesc se compune din două identice, însă nu simetrice părți, lipite între ele, cel puțin într-un loc cusătura e la vedere. Cel mai bine se vede lucrul acesta studiind cu atenție chipul omenesc, partea dreaptă în comparație cu cea stângă a feței. Ele nu sunt de aceeași mărime, împrejurarea, de altminteri, asigură
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
că te apucă pofta de a-i acoperi cu toată batjocura acestei lumi, o batjocură pe care o vei savura pe îndelete și copios, ca într-un spectacol în care nu numai că vei trăi bucuria de a-i vedea lipiți de toți pereții, dar pe deasupra vei simți cum, pe măsură ce îți vei bate joc, pofta de a-i lovi va crește și mai mult. și nu te vei opri decît atunci cînd, atingînd pragul de sastisire mentală, îți vei da seama
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
mai nuanțat. Ca și cu Aureliu Manea. Acum cîțiva ani, după primul spectacol cu Hamlet al lui Vlad Mugur de la Cluj, am plecat cu mașina spre București. Grupului format din scenografii Lia Manțoc, Andrei Both și cu mine s-a lipit din mers, așa cum face mai mereu, imprevizibilul Ion Cocora. Tîrziu mi-am dat seama că, de fapt, pe acest drum am mai avut un pasager: Aureliu Manea. Ore în șir, cu o vervă fantastică, fără să ostenească nici o secundă sau
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
afară, există mereu o grilă, un văl, un ciob fumuriu. Ca la eclipsă. În poezia Violetei Ion, aparentul pesimism nu e decât o mască protectoare: "când trăiești dacă trăiești aceasta este întrebarea sigură ca mâna/ asta proaspătă care ți se lipește de piele/ și în jurul tău cuvintele fac trup subțire se lipesc de ea/ îndeajuns de mult acum poți desena/ cu linii groase/ fiecare tresărire din diminețile tale frumoase/ din diminețile tale nemaipomenite ei au venit și/ au cărat globurile și
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
la eclipsă. În poezia Violetei Ion, aparentul pesimism nu e decât o mască protectoare: "când trăiești dacă trăiești aceasta este întrebarea sigură ca mâna/ asta proaspătă care ți se lipește de piele/ și în jurul tău cuvintele fac trup subțire se lipesc de ea/ îndeajuns de mult acum poți desena/ cu linii groase/ fiecare tresărire din diminețile tale frumoase/ din diminețile tale nemaipomenite ei au venit și/ au cărat globurile și beteala/ și în general sărbătorile trec prea repede/ lasă în urmă
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
Ce este de făcut? Înghite-și disperarea, lucrează ca o cîrtiță, nu spera, nu aștepta nimic. Așa va fi totdeauna, nu-i nimic de făcut. Lucrează pentru tine, pentru singura ta satisfacție, cu pămîntul pe cap, cu un veșnic perete lipit de ochii tăi. Închide-ți ochii, astupă-ți nasul, nu te mișca și moartea, cînd va voi, să te găsească așa, drept și orb. Asta e tot. Nicăieri - nimic." A treia dimensiune e evadarea. Imposibilă, de neașteptat. Notele scurte, zile
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
grațios precum o muzică suavă, alcătuită din frecvențe înalte, uneori supra-audibile. Iată, îți spui, un spectru de sonorități ce se cade a fi prezervat, asumat și (re)transmis în eter. Aidoma unei sticle aruncată în plină mare, pe care este lipită eticheta: prinde cine poate. Sub acest aspect, o carte ca Reflecții despre muzică constituie un mesaj esențial, o Rună magică și, de ce nu, un dramatic S.O.S. Ca, de pildă, cel emis de Cioran, conform căruia "dacă în ordinea
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
Colorează cel mai mic obiect de pe fiecare linie. Continuă cealaltă jumătate de desen. Găsește umbrele corespunzătoare fiecărui obiect. Colorează în dreapta, tot atâtea figuri cât arată numărul din stânga. Realizează un buchețel de flori. Decupează florile, colorează-le cum vrei tu și lipește-le pe hârtie pentru ale pune în vază. La sfârșit le poți desena codițe și frunze . 1. Colorează cu albastru norul cel mai mare 2. Colorează cu roz norul cel m ic 3. Colorează cea mai de sus picătură de
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
Mihaela Nicoleta Grigore "Un obraz îmi plânge/ și altul îmi râde/ când îmi lipesc urechea/ de buricul tău." (Ovidiu Gligu); " Te rog să nu mai plângi iubita mea-/ Mă voi întoarce și va fi iar bine./ Să nu asculți ce spune lumea rea/ Ascul-tă-mă numai pe mine.// Dacă ți se face dor, femeie,/ De
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
acestei procedări și-i rugăm a-și da numele pe față în moțiunea ce au votat-o, nefiind în drept a semna în numele tuturor." Protestul este iscălit și el "Studenții universitari Iași". A fost, de asemenea, tipărit ca afiș și lipit pe străzi. O notă ulterioară (Răspuns reptilelor 31) afirmă că redacția ține la dispoziție originalul "contra-protestului" iscălit de 45 de studenți. Același lucru este susținut și în Pentru dl. A. V. Beldiman, directorul "Adevărului", din numărul următor, unde apare și
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
odată, apare chiar el, ciobănașul nostru, al tuturor. Venind agale spre noi, chiar de-acolo, din raiu lui, de pe plai. Venind bătrân, încovoiat, cu părul și barba albe ca spuma laptelui. Ținând-o așa, din nuntă în nuntă.[...] MAMA: își lipește fața, pe dinăuntru, de geamul televizorului și rămâne așa, uitându-se în gol. SORA: Chipul lui nu se mai șterge de pe ecran. Nici ziua, nici noaptea." Odată cu Un tramvai numit Popescu, poetul Cristian Popescu reintră în circuitul literaturii contemporane. într-
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
Am lăsat curând în urmă cartierul rezidențial, elegant și decadent, cu steaguri și santinele la poartă și cu straneitatea înspăimântătoare a noilor lui ocupanți și m-am regăsit pedalând pe străzile aproape pustii. Portretele uriașe ale lui Stalin, Marx, Lenin lipite pe ziduri sau agățate pe sârmă deasupra capetelor trecătorilor, de pe un trotuar pe altul, alternau cu steagurile sovietice roșii, fluturând în vânt. Acestea erau imaginile obișnuite, practic, pe fiecare stradă în oraș, la fel ca și afișele și stindardele de
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
El se bucură de simpatia naratorului, dar de o simpatie implicînd o undă de ironie, vădind o superioritate clară. În descrierea sa - "mititel, tinerel, - abia trecuse de douăzeci de ani, - frumușel, rotunjel la față, cu părul castaniu deschis, aproape blond, lipit lucios de craniu, tăiat just în două de o cărare inimitabilă, - părea, și după călătoria în etapa pe drumurile Siberiei, abia scos din cutie, - spălățel și curățel [...], profesa un marxism ortodox, feroce și intransigent, - care se potrivea cam rău cu
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
lui Edgar Papu, Adrian Marino, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu și Gheorghe Grigurcu; și adaugă două texte de mai mică întindere și importanță, despre Liviu Petrescu și Al. Călinescu. Dacă acestea din urmă ar fi putut să lipsească, ele fiind evident lipite pe structura de rezistență a cărții, cele cinci comentarii de prim-plan sunt capitole de sine stătătoare, prin soliditate și multiplă specificare. Sunt niște lecții de critică: în sensul că fiecare dintre acești autori ilustrează o tendință, o școală, o
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]