12,623 matches
-
povestire al realismului magic, operă lui căpătând o binemeritata răspândire. Vasile Voiculescu este o personalitate complexă: într-un singur om se întâlnesc simultan: cărturarul, medicul, educatorul, ziaristul, etnograful și folcloristul și, nu în ultimul rând, scriitorul. La baza creației sale lirice și spirituale, dincolo de asperitățile vieții, stau oamenii pe care i-a cunoscut, locuri, credințe, tradiții, atitudini și mentalități, toate încadrându-se în armonia cuminte a universului sau poetic. Asceza din anii prigoanei comuniste, puterea de-a refuză colaborarea, lau ridicat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în Caietul debutanților, în 1979. Câteva fulgurații, ca semne de identificare (greu de stabilit la atâtea autori), lasă Nicolae Manolescu (ce observa că autorul „forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei până în ’89, si derapajul epidermic, generalizat de dupa, l-au determinat să-și țină „linia poeziei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ale celor de demult care atrăgeau atenția asupra durerilor venite din răul cel mare adus de străinii stăpâni: înstrăinarea. Scriind despre semne ale acesteia, Laurențiu Fulga (1916-1984) în Universul literar și artistic din 23 iulie 1938, referindu-se la tânăra lirică basarabeană a acelor ani, nota: "Basarabia n-are biblioteci, e vitregită de circulația cărților bune, în librării, chiar nu cunoaște nici frământările pe care capitala le simte în preajma fiecărui nou eveniment literar. Provincia - continuă el - își înjumătățește astfel, fie prin
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
și, înlocuit printr-un ton de autoritate, relativismul avea să se retragă în planul speculației estetice" (mărturisire tot din cap. X, Memorii I). Tot un fenomen bovaric este deci salvator pentru sensul devenirii criticii lovinesciene. De la o meditație melancolică și lirică, dominată de scepticism și relativism formal, critica lui E. Lovinescu evoluează spre articularea unei concepții și adoptarea unei ideologii. Tonul însuși, lipsit de fermitate și de autoritate, suferă o modificare radicală: angajându-se într-o atitudine ferm antisămănătoristă, critica lui
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
Reguli de gramatica poeziei din 1831 erau o traducere după o compilație. E interesant nu doar pentru erudiție (sunt referințe la peste 200 de surse), ci și prin sistematizarea originală a problemelor de poetică, metrică și versificație, despre "natura poeziei" (lirică, epică, dramatică și subdiviziunile lor) și despre "forma poeziei" (limbă, stil, elocuție, prozodie etc.). Orientalistul Cipariu are considerații despre "versificare arăbească", iar exemplificările poeticianului se întind de la greci și latini la clasicii francezi, germani și italieni, de la poezia noastră populară
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
în numărul pe luna mai al prestigioasei reviste italiene de muzică Amadeus. Reproducem fragmentar articolul muzicologului "Cel mai mare compozitor al secolului XX" Recentul turneu european și american al celebrei soprane Mariana Nicolesco, care a luat alături de ea tineri artiști lirici români, interpretând liedurile lui George Enescu, atât de puțin cunoscute, ne oferă ocazia ideală pentru a reaminti locul de frunte pe care România l-a deținut și-l deține în lumea artelor și a literaturii occidentale. De la Tristan Tzara, fondatorul
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
ei manifestând o mare hotărâre în menținerea unor legături strânse cu țara de origine (Cioran îl traduce pe Mallarmé). Relația între România și lumea muzicii reflectă o cultură bogată în tradiții, din care vin unii dintre cei mai iluștri artiști lirici din toate timpurile, începând cu Hariclea Darclée, muza indiscutabilă a verismului în operă, prima Tosca, prima Wally, prima Iris. Am putea vorbi de Maria Cebótari, de Viorica Ursuleac, soția dirijorului Clemens Krauss și incredibila interpretă a lui Richard Strauss. Mai
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
Departe de România, în timpul dictaturii ceaușiste, Mariana Nicolesco avea să se întoarcă în patrie după 21 de ani de absență, în 1991. De atunci încoace a reușit să stimuleze viața muzicală a țării, dedicându-se formării tinerei generații de artiști lirici, organizării de manifestări importante, ca Festivalul Liedului Românesc de la Brașov, orașul său, ori Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée de la Brăila, orașul natal al marii predecesoare, făcând cunoscută lumii, totodată, tradiția muzicală a României și creația compozitorilor români, începând bineînțeles
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
o anume bruschețe sonoră (timbru dur în nuanțe tari, începuturi și mai ales sfârșituri abrupte, fără pic de versatilitate dramaturgică). Se derulează o cronologie a scriiturii pentru pian care sugerează clar filiația de la Haydn la Bortnianski, de la Liszt (în registrul liric) la Lisenko, de la Skriabin la Latoșinski și Stepanenko, de la Prokofiev la Skorik. La fel în concertul de la MDR, un solid neoclasicism (european? rus? greu de zis!) traversa majoritatea lucrărilor simfonice contemporane, semnate de Skorik, Stankovici sau Șcerbakov. Dacă minimalismul static
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
timp, povestirea s-a făcut într-un limbaj pe care să-l înțeleagă tot omul, cu mare grijă pentru istoria care trebuia să fie accesibilă consumatorilor de epic. Firul narativ a tiranizat - din fericire - textul. Chiar și poemele cele mai lirice aveau în miezul lor o mică fabulă, o povestioară cu care poetul își momea cititorii (mă gândesc, de pildă, la sonetele lui Shakespeare ori poemele lui John Donne, printre foarte mulți alții). Este deci o lege de bază a autorilor
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
că Virginia Woolf propunea modelul (mai târziu cunoscut ca cel al) fluxului conștiinței ca pe modul de a recupera "viața", realul, verosimilul în textul literar. Schimbarea ei era de fapt una de la epic la liric, fiindcă ea însăși era prea lirică pentru a construi o intrigă paluzibilă. Deși Galsworthy, marele arhitect al convenției romanești, a fost contemporan cu ea, lumile lor nu se întretaie nicicum. Virginia Woolf declară sus și tare că romanul nu are nevoie de "love interest" (sintagmă greu
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
Sadoveanu, oricât de apropiată afectiv, nu acestea trebuie să dea sensul de dezvoltare și de emancipare a literaturii române. De aceea a dezlănțuit polemica împotriva direcției sămănătoriste a lui Nicolae Iorga, arătându-i eroarea, retardarea, persistența într-un țărănism patetic, liric, naturist - cel mai adesea fals și fără orizont. În 1905-1906 nu-i contrapunea ceva explicit lui Nicolae Iorga, pentru că E. Lovinescu era de părere atunci că un critic nu trebuie să inventeze curente literare. Dar mai târziu, când va oficia
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
se poate răsuci în fel și chip, rotind în jurul baobabului sau punând pe urma nimfelor numeroase proiecții ale deplinei libertăți. Asemeni lui Leonid Dimov, dar fără luxurianța imagistică și feeria lexicală a magistrului, Emil Brumaru se îndepărtează programatic de modelul liric abstract al generației lui Nichita Stănescu, deschizându-și universul pe orizontală, într-o consistentă și proaspătă imanență. Lumea e la doi pași de noi, pare să ne spună poetul. Este suficient să o privim cu atenție și să mângâiem ușor
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
șprițe). Rondelurile, sonetele, elegiile, baladele, cântecele și bocetele lansate de pe acest submarin erotic repede ieșit la suprafață mixează registrele și reinterpetează liniile melodice, în acord cu starea sufletească de moment a "Îngerului jongler Emil Brumaru". Am văzut cum de la nota lirică eminesciană din Caligrafiile... se trece cu ușurință la sfieli și comicării specifice, gesturi suave sau îndrăznețe, pledoarii plângăreț-masculine. Dexteritatea formală a poetului este un atú, dar poate constitui și un impediment. Când viziunea (înaltă ori minoră) nu susține din interior
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
bilunare, intitulată Verso. Din echipa redacțională fac parte Ion Mureșan (redactor-șef), Alexandru Vlad, Ovidiu Pecican (redactori-șef adjuncți) și Alexandru Cistelecan (secretar general de redacție). Spicuim din programul-manifest al numărului inaugural: "În fața argoului mahalalei ridicat la rang de fior liric, Verso propune o eleganță discretă înarmată cu pix roșu. Verso este o revistă de cultură, nu o revistă de refugiu în cultură. Miza ei este dinamismul și viteza de reacție. Verso agreează polemica, judecata de valoare, chiar riscantă, atentatele cu
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
poezia ca rugăciune, după cum ar fi apreciat-o cu satisfacție, dacă i-ar fi fost dat a cunoaște scrisul contemporanului nostru, abatele Brémond. Să ne rostim deschis: primejdia unei asemenea operații celebratoare ar fi putut fi o suspendare a idiomului liric, o topire a poeziei, ca o lumînare de ceară, în orbitoarea luminozitate liturgică, așa cum se întîmplă nu o dată în versurile care își propun a reflecta trăirea mistică. Dan Damaschin o ocolește, aducînd pictorilor cu spiritul ațintit asupra numinosului ofranda propriului
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
artă cu concretețea eului creator în frămîntarea sa ireductibilă, în sfera sa autonomă care contează precumpănitor pe planul expresiei literare. Din care motiv cheia lecturii poate fi concomitent sacramentală și curent morală pentru spiritele sceptice, ambii vectori convergînd în imaginea lirică ce-și trage sevele din compoziția sa ambiguă. Adorația unui Crist neconvențional, la margine de drum, într-un peisaj hibernal nu e oare elocventă atît pentru substanța credinței despuiată de aparatul instituțional și de fastul ritualic, cît și pur și
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
a făcut "de toate", fiind voluntar în armată, profesor suplinitor, miner, contabil, expeditor CFR, normator, bibliotecar, încărcător de vagoane de marfă etc. etc., absorbind în felul acesta, prin toți porii, proza vieții. Self-made-man, Liviu Ioan Stoiciu a preferat însă expresia lirică. Poate tocmai ca un contrapunct, ca o antiteză eliberatoare față de experiența acumulată pe plan existențial, deși nu fără legătură cu povara morală a acesteia, ci ca o înfruntare / asimilare a ei, ca un mijloc de a-i anihila efectele, prin
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
datorie de onestitate. A fost frământat fără încetare de întrebarea de ce gândește așa și nu altfel. Într-o primă fază a crezut că ideile vin dintr-o anumită psihologie, pentru ca ulterior să se lupte cu propriul temperament moldovenesc, orientat greșit (liric, nostalgic, pasiv, rural sau provincial, oricum contemplativ - deci tradiționalist), pentru a-și impune o direcție în consonanță cu spiritul timpului (spre epic, urban, obiectivitate, depășirea complexelor, autoanaliză lucidă, psihologism, voință de sincronizare europeană - deci modern). A simțit o contradicție internă
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
Daniel Cristea-Enache Cum se explică oare prospețimea, vitalitatea acestei poezii scrise de un autor îmbătrânit interior de la primele "exultări" lirice? Maturizarea creatorului și a personajului său predilect (el însuși) este accelerată. În schimb, versurile scrise și publicate în intervalul unui sfert de secol - de la Invocație nimănui (1971) la O beție cu Marx (1996) - nu arată câtuși de puțin rutina, uzura
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
schimbă, în toată această varietate a decorurilor și luxurianță imagistică adecvată la sintaxa revoltei, este postura singulară a poetului, atât de consecvent pe linia privirii lui. Deși o serie de ipostaze, de roluri dramatice, de voci distincte intră în combinatoria lirică, unitatea punctului de vedere se păstrează. Iarăși un paradox: pe cât de histrionic se prezintă autorul în viața sa diurnă, obișnuită, cam agitată după 1989, pe atât de centrată și focalizată este experiența lui poetică. Apropierile de modelul texistenței postmoderne nu
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
instinct de mare creator, fără lecturi și alte complicații ale culturii apte să-i susțină (prin precedente) cauza, el face poezie pornind de la sine însuși, radiind versuri așa cum un candelabru radiază lumină. Câteva poeme, foarte diferite ca tematică și accent liric, dar la fel de puternice în nucleul viziunii producătoare și în expresia ce o cristalizază și-o susține, dau întreaga măsură a acestui artist, cu momente, nu puține, de geniu verbal: "Ca rinocerul care-atacă trenul/ încerc să trec de treizeci de ani
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
marginea și pe suprafața tablourilor de pictură. Aci, în cele șapte schițe (o, câte semnificații și simboluri cunoaște cifră șapte în culturile, religiile și mitologiile planetei!), se revarsă atât informația poetului în domeniu, cât și marea realizare narativa, rostita când liric, cănd retoric, cănd din interiorul gândului de înălțare și desăvârșire. Există o grație de sunete și culori, ca la un pian bine acordat, în fața căruia Virgil Dumitrescu trece când grav, cănd incan tatoriu, de la o partitură la alta. Biografia subiectului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Aici plutește încă misterul. „Mai sus de cer, mai sus de zei Misterul e esența. Acesta-i cel dintâi temei Ce-ntrece transcendență”. Da, continuarea propusă de autorul nostru, aici în ipostaza de Hyperion, se demonstrează a fi un exercitiu liric contemplativ, tulburător, autoevaluator. Spiritul eminescian a ales, în cele din urmă, condeierul cunoscător practicant al învățăturii metafizice. Fiindcă, în spațiul această prin care murirea devine nemurire, apare întotdeauna un personaj care are menirea de a face din absolut (relativ, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-i al său nume”. În viziunea lui George Popa, Eminescu dezvolta o sinteză de spații 6 care facilitează declanșarea stărilor tensionale (sau chiar conflictuale) între cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. Așadar, caracterizarea geniului, cu instrumentale lirice atribuite de George Popa lui Eminescu, rămâne memorabilă, fiindcă ajunge să pășească liber în absolut: „Doar geniu-atinge pur si sfânt Supremă libertate.” O viziune integratoare a Luceafă rului, leitmotivul definitoriu în lirica eminesciana, aceea de transcendență spirituală, de transtemporal, spre deosebire de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]