KorAP: Find »[drukola/base=lisa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...38 >

935 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

normă întreagă. Gripă? se întreba Kathy. Nu mai auzise să fi fost cazuri. Dar oare era de mirare că Lisa era bolnavă, dacă locuia în mizeria asta? A început operațiunea de curățenie în bucătărie, ștergând suprafețe lipicioase - oare cum reușise Lisa să facă asta? -, apoi dădu la o parte un document. Bineînțeles că a aruncat un ochi peste el, că doar nu era o sfântă, și, dintr-odată, totul căpătă sens. Gripă? Lisa nu avea gripă. Dumnezeu să o ajute, gripa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
oricum pe ea și s-a admirat în oglinda mare, îmbrăcată în pantaloni înflorați și un tricou galben. Nu ar trebui să fii la școală? întrebă Lisa abia vorbind. Nu, râse Francine, dând din șolduri. E duminică. Dumnezeule, se gândi Lisa, minunându-se. Am pierdut șirul timpului. —Și chiar dacă nu era duminică, dacă nu voiam să merg la școală, nu mă duceam, se lăudă Francine. Dar în felul ăsta nu vei primi o educație și, mai târziu, nu vei găsi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
deschide era atât de puțin probabil, încât era amuzant. Altă bătaie. Nu o deranja câtuși de puțin. Nu era nici o șansă să răspundă. Afară se auzeau voci. Altă bătaie - mai mult cu pumnul. Apoi zgomotul ușiței de la cutia de scrisori. —Lisa? întrebă o voce. Ea abia dacă o auzi. —Lisa, strigă vocea din nou. Nu era nici o problemă în a o ignora. —Lisaaa! strigă vocea. Și-a dat seama că o recunoaște. Era Beck. Ei bine, nu acesta era numele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Altă bătaie. Nu o deranja câtuși de puțin. Nu era nici o șansă să răspundă. Afară se auzeau voci. Altă bătaie - mai mult cu pumnul. Apoi zgomotul ușiței de la cutia de scrisori. —Lisa? întrebă o voce. Ea abia dacă o auzi. —Lisa, strigă vocea din nou. Nu era nici o problemă în a o ignora. —Lisaaa! strigă vocea. Și-a dat seama că o recunoaște. Era Beck. Ei bine, nu acesta era numele lui adevărat, însă era unul dintre acei băieței iubăreți de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Beck. Ei bine, nu acesta era numele lui adevărat, însă era unul dintre acei băieței iubăreți de pe stradă, cel cu vocea foarte puternică. —ȘTIU că ești acolo. A sosit un buchet MARE de flori pentru tine, îl vrei? Nu, strigă Lisa încet. —CE? — Nu. — Nu te aud, ai spus da? Furioasă, Lisa s-a dat jos din pat. Pentru numele lui Dumnezeu! Toată viața fusese puternică. Nu cedase niciodată sindromului premenstrual sau altor chestii de genul acesta. Și singura dată când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
lui Beck în față: — Am spus nu! —Foarte bine. I-a pus un buchet mare învelit în celofan în brațe și s-a strecurat pe lângă ea în hol. —Repede, înainte să mă vadă careva. Ar trebui să fiu la școală. Lisa privi plictisită florile. Erau numai din cele bune. Nici urmă de garoafe sau alte rahaturi ieftine, ci multe chestii ciudate - orhidee și clopoței mov, care păreau venite de pe altă planetă. De la cine erau? Mâinile îi tremurau în timp ce desfăcea plicul. Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ne-am despărțit, așa că trebuie să dăm un motiv la tribunal. Lisa nu era tocmai pregătită să vorbească. Aștepta ca furtuna de lacrimi care o invada să treacă. Dacă și-ar fi deschis gura acum, ar fi ieșit cu totul. —Lisa, insistă el îngrijorat. — Eu..., reuși ea să spună. —Heeei, spuse el. —E foarte trist, se scutură ea. —Știu, știu. Mie-mi spui? După o scurtă pauză, Oliver începu să articuleze cuvintele ca și cum ar fi gândit cu voce tare. — Ce-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
a plecat Mercedes. Nu e vorba despre Manhattan, e un săptămânal pentru adolescenți care se numește Froth. Poate pentru că știa că Oliver urma să vină, poate datorită veștilor despre Colleen, cu siguranță datorită noutăților despre Mercedes, ceva se schimbase în Lisa, pentru că, în momentul în care Jack a întrebat-o dacă sunt șanse să se întoarcă la muncă, a reușit să răspundă: —Probabil. —Bine, spuse el. Asta înseamnă că pot să nu mai scriu articolul despre îngrijirea pielii bărbaților. —Poftim??? M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
spuse Trix. Vor doar să întrebe câte ceva despre... Dar Lisa nu asculta. Vorbea la telefon cu biroul de presă al DKNY din Londra. —Vrem să facem un material pentru ediția noastră de Crăciun, dar avem nevoie de haine până vineri. —Lisa, putem discuta despre înlocuitorul lui Mercedes? întrebă Jack. Faptul că Mercedes îi lăsase cu un om în minus îi provocă un nou acces de furie, pe care însă a trebuit să îl potolească. —Trix, sună la Ghost, Fendi, Prada, Paul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
o firmă de avocatură ca partener. De ce nu apelezi la ei? Dacă nu pot să îți rezolve problemele, măcar să recomande pe cineva care o poate face. —Mulțumesc. —Și eu voi face tot ce pot pentru a te ajuta, promise Jack. Lisa îl privi, bănuitoare. Nu avea cum să scape. Îl plăcea. El continua să aibă atitudinea de susținere pe care o avusese începând cu ziua în care ea plânsese la el în birou pentru că nu mergea la spectacole. Nu era vina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de zâmbet de la Ashling. Abia atunci i s-a dat voie să meargă acasă. Sâmbătă dimineață, când Liam a sosit pentru a o lua pe Lisa cu taxiul și a o duce la aeroport, admirația lui era evidentă. —Doamne Dumnezeule, Lisa, exclamă el puternic. Arăți fantastic! Fabulofantasmagoric, de fapt. — Ar fi cazul, Liam, mă pregătesc de la șapte. Trebuia să recunoască faptul că reușise. Totul era perfect: părul, pielea, coatele, unghiile. Și hainele. Joi și vineri, curieri aduseseră la redacție unele dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
a dus acasă. Abia ce ajunsese, când Kathy a sunat la ușă. Kathy devenise un personaj omniprezent. Iar dacă nu era Kathy, era Francine. Sau alții de pe stradă. — Vino să iei cina la noi în seara asta, o invită Kathy. Lisa aproape că râse la ideea asta, apoi Kathy spuse: Avem pui la cuptor. Și, dintr-odată, Lisa a fost de acord. De ce nu? se gândea ea, încercând să se justifice. Ar putea începe dieta Scarsdale pe care nu o mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
era tocmai fericită din cauza asta, dar nici nefericită. Imediat după, simțise nevoia de a fugi. Dar această nevoie a părăsit-o și, în schimb, a fost înlocuită cu aceea de a se întoarce la rădăcini. Abia aștept să te văd, Lisa. M-ai înveselit enorm. Pauline era atât de călduroasă și de încântată, încât Lisa începu să se întrebe dacă părinții ei fuseseră într-adevăr vreodată incomodați de ea. Oare nu fusese totul o proiecție a gândurilor ei? Zilele păreau lungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
într-un număr din Gaelic Knitting și oamenii s-au trezit croșetând șaluri de trei metri, în loc de un metru. Robbie are dreptate, realiză ea. Chiar l-aș călări pe Jack Devine de îndată ce aș pune ochii pe el. —Ashling! o trezi Lisa iritată. Pentru a suta oară, introducerea asta e a dracului de lungă! Ce este în neregulă cu tine? Ai luat și tu valium? S-au uitat amândouă instinctiv la domnișoara Morley, care zăcea pe un scaun, vopsindu-și visătoare unghia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
și neplăcut - poate Clodagh se recăsătorea. — S-a întâmplat ceva cu Marcus și cu prietena ta? Ashling s-a forțat să se concentreze pe altceva în afară de Jack Devine. —Păi, da. Marcus și-o trage cu altcineva. Nu mă mir, spuse Lisa rece. Știi genul ăla de bărbat. Lisa avea talentul de a o face pe Ashling să se simtă foarte necoaptă. Care fel de bărbat? —Știi tu - nu băiat rău, dar nesigur. Dependent de a fi iubit, dar doar puțin arătos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
placi în sensul acela? Culoarea care i se instală în obraji era răspunsul lui Ashling. Și el chiar te place, sublinie Lisa. Nu, nu mă place. —Ba da. —Ba nu. —Of, nu mai fi atât de naivă, Ashling, se enervă Lisa. Ashling se uită la ea speriată, apoi, după o perioadă de tăcere, spuse foarte încet: —Bine, nu voi mai fi. În acea seară, la restaurant, Ashling a încercat să vorbească despre situație. Nu voia, dar bănuia că trebuie să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
complicată ca și petrecerea de lansare. Lisa plănuia să părăsească Dublinul în plină glorie. Îi spusese deja lui Trix că o consideră pe ea responsabilă pentru cadoul de plecare și că dacă primea cupoane de la Next urma să o mutileze. —Lisa, îi întinse Trix telefonul. E Tomsey, de la departamentul de draperii de la Hensards. Jaluzelele tale din lemn sunt gata! La sfârșitul orelor de program, Lisa a încolțit-o pe Ashling și au luat amândouă liftul în jos. Era nerăbdătoare să lămurească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
în care se conștientiza Ashling. Fata pe care au numit-o pare bună. Se putea mai rău, o puteau alege pe Trix! Lisa nu avea nici un dubiu că Trix va edita într-o zi o revistă - pentru că o făcea pe Lisa să se simtă ca Maica Tereza. Dar, pentru moment, Trix avea alte idei în cap. Tipul cu peștii fusese dat afară, pentru a-i face loc lui Kelvin, și o idilă de birou era pe cale să înceapă. Acesta era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Dar, pentru moment, Trix avea alte idei în cap. Tipul cu peștii fusese dat afară, pentru a-i face loc lui Kelvin, și o idilă de birou era pe cale să înceapă. Acesta era un „secret“. Când ușile liftului se deschiseră, Lisa îi dădu un cot lui Ashling și spuse ascuțit: — Ia uite cine e aici! Era Clodagh, care părea foarte emoționată. —Ce vrea? întrebă Lisa nervoasă. A venit să încerce să ți-l ia pe Jack? Vaca! Vrei să-i spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
când am aflat că încă iei pastile. Dar, dacă te ascultamă Și nu mai ești deloc la fel de dură pe cât erai. Scuze, iubita, spuse el. Dar chiar nu ești. Și asta e de bine? Desigur. El răspunse blând expresiei ei sceptice: —Lisa, stăm separați de mai bine de un an și eu încă nu mă simt bine deloc. Nu am cunoscut pe nimeni care să fie ca tine. Expresia lui era curioasă, așteptând din partea ei ceva care să-l susțină sau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
pe care îl avea când sosise se epuizase și acum era nerăbdător. Asta dacă nu ai cunoscut tu pe altcineva. Plec, dacă asta e situația, se oferi el grațios. Și uit ideea de a te recuceri. Fața ei era împietrită. Lisa îl privea și se gândea să-i dea de înțeles ceva de genul „poateam-cunoscut-poate-că-nu“. Asta ar opri toată situația asta nebunească și periculoasă. Apoi, dintr-odată, a decis să nu o facă. Nu jucase niciodată jocuri cu el, de ce ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

fără să fi sunat Înainte, ca să văd dacă e acasă. Iubesc faptul că pot să mă descalț și să deschid dulapurile din bucătăria ei ca să-mi fac niște ceai, În timp ce ea e sus, schimbîndu-i scutecul lui Oscar. Îmi place că Lisa mai trece pe la mine după-masa și, dacă a făcut dimineața o prăjitură (ceea ce, În mod bizar, se Întîmplă destul de frecvent), va fi avut grijă să fie mai multă ca să ne aducă și mie și lui Trish o parte, Învelită frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
preferință, Înainte ca ea să rămînă Însărcinată) și nici să se descurce cu un copil mic. Dezertorul era de neam nobil și unul dintre tinerii minunați ai Londrei, cunoscut pentru reputația sa de playboy Încă dinainte să o Întîlnească pe Lisa.) Deci, p-aci i-a fost drumul. Dar n-am Întîlnit niciodată pe cineva atît de capabil și de puternic ca Lisa. CÎnd Îi spun asta, rîde și-mi răspunde că ei și lui Amy le e mult mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
simt intimidată de ea. Cu părul ei blond ușor decolorat și picioarele care parcă nu se mai termină, scoase În evidență de ghetele Manolo Blahnik, cu toc de zece, pe care le poartă mereu (chiar și cînd merge În parc!), Lisa face capetele să se Întoarcă oriunde am merge. Probabil că o parte din mine ar trebui să se simtă amenințată și mi-a trecut prin minte că ar fi, poate, cazul să am emoții să i-o prezint lui Dan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
faptul că noi trei, Lisa, Trish și cu mine, sîntem complet diferite, iar cînd ieșim În oraș, mi se năzare de multe ori că alcătuim un tablou foarte pestriț. Poate că, În alte circumstanțe, nici nu ne-am fi Împrietenit. Lisa, atît de strălucitoare și de sofisticată, Trish, așa de relaxată și de cu picioarele pe pămînt, și eu? Eu, care sînt atît de... normală, cred. Dar, noi chiar sîntem prietene și, În vreme ce aducem tăvile cu ceai și prăjituri În camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]