2,404 matches
-
imediată. Cel mai recent roman al lui Dan Lungu va fi un succes în străinătate pentru că autorul a învățat și patentat o rețetă funcțională. Cumva cunoscută. Exotismul livrat cititorului occidental trebuie numaidecât să conțină doze specifice de sociologie implicită, travestiuri livrești, rețete comerciale despre condiția umană, precum și un amestec compozit de misticism, umor și bizar. Nimic nou la prima vedere. Însă avantajul literaturii scrise de Dan Lungu provine din capacitățile lui plurivalente. Sociologul și scriitorul Dan Lungu se reinventează în fiecare
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
reinventează în fiecare roman prin artificii eficiente. Cărțile lui sunt în primul rând dosare de existență. Ele transcriu colaje existențiale și nu roșesc în fața convențiilor. Dan Lungu examinează sociografic locuri comune pentru a le putea detona prin abilități narative și livrești, reconfigurând perspective uzate, lumi golite de sensuri. Pasiunea și inventivitatea lui în această zonă a prospețimii se evidențiază, mai precis la granița istoriei cu cotidianul arhicunoscut. În iad toate becurile sunt arse este povestea melancoliei unui adult imatur. Victor prezintă
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
Cartea. Fantezia se arată strînsă în corsetul bibliotecii. Feciorul de împărat așteaptă o caleașcă de pergament cu un coviltir de papirus spre a-l duce acasă, adică într-un palat de incunabule. Peisajul pe care-l străbate devine el însuși livresc, prevăzut cu munți de cărți și cu un șir de cuiburi ale unor rîndunici fantomatice alcătuite la rîndul lor din papirus, într-un crepuscul luminos ca un „palimpsest rozaliu”. Ce decurge de aici? Pus în fața situației de-a opta pentru
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
dar și cu o inteligență reflexivă peste medie, secondată strâns de cuvânt. Nu Șeherezada îmi vine în minte în primul rând, chiar dacă trimiterea e directă, și nici nimfomania ca patologie. Ea, eroina, este un construct epic, un mecanism compozit, polifonic, livresc și confesiv: își povestește cuceririle ca-„într-o după amiază de august”, asemeni Emiliei lui Camil Petrescu, cu toate detaliile joase și picante, dar se visează dotată și cu finețuri de doamnă T. Se privește și e privită ca un
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
Vancu, Frânghia înflorită, București, Casa de Editură Max Blecher, 2012, 80 pag. Radu Vancu s-a impus în ultimii ani drept una dintre vocile cele mai convingă- toare ale generației tinere printr-un aliaj cu totul specific între autenticitate și livresc. Departe de a renunța la ultima, așa cum au făcut-o mai toți douămiiștii, poetul sibian a preferat s-o folosească drept catalizator. Cartea nu sufocă viața, nici n-o transformă compensativ, ci mai degrabă o intensifică. De aceea, experiențe biografice
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
afară de egocentrismele sexuale. Cu toate acestea, Dan Coman construiește un personaj cu totul în afara inocenței. Exclusivismul tendențios este o capcană pentru cititorul neantrenat, o pânză de păianjen sigură pentru căutătorii de circumstanțe atenuante. Este interesant cum Dan Coman introduce tușe livrești la granițe suprarealiste: Ninia pare a fi transpunerea Laurei, infirma din Menajeria de sticlă, căci ce altceva sunt animalele ei misterioase, dacă nu o menajerie din realismul magic? După cum o femeie cu părul roșu apare căutând un iepure... Trimiterile intertextuale
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
e provocatoare. Levantul devine pur și simplu altceva. Sau, oricum, și altceva. Dintr-un „manual de postmodernism”, o carte de poezie de toată frumusețea. Dintr-o istorie literară în versuri, o istorie personală și, de fapt, cotidiană. Cât privește grefele livrești ale cărții, s-au vehiculat, de fiecare dată, cam aceleași nume. Eminescu, Bolintineanu, Arghezi, Barbu. Sigur că da. Trimiterile la ei sar în ochi. Cu atât mai mult cu cât unul dintre cânturi le redă, fiecăruia dintre ei, vocea, într-
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
că, fascinat de propria idee centrală (un părinte pe urma „urmașilor” săi virtuali), prozatorul o întoarce pe toate părțile, fără prea multe consecințe narative. Distincții filozofice, lecții de etică ținute de Thomas nu atât studenților, cât sie însuși, ample trimiteri livrești, împânzesc textul până la saturație. Romanul mustește de referințe mitologice sau biblice atât de transparente, încât pot fi doar cu greu luate în serios. Eroul central pe motocicletă actualizează figura centaurului, împreună cu prietenul Jesper recompune cuplul Castor - Polux, orașul Sodomei se
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
de Urmuz, nu putem spera la mai mult) cu privire la legăturile scriitorului cu avangarda, care l-a revendicat drept precursor. Ion Pop arată că prozatorul avea un sistem de referințe culturale complex, în care muzica juca un rol central, iar referenții livrești din zona avangardei sunt preluați, uneori, la modul ironic. E puțin probabil ca Urmuz, dacă ar fi trăit, să fi devenit un suprarealist. Mai degrabă, el și-ar fi continuat traseul personal, axat pe o poetică paralelă cu cea a
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
a folosi în muzica lui naiul. Grigoraș Dinicu, nepotul lui Angheluș, care împreună cu Jasha Heifetz, a orchestrat Hora staccato. Mai toate astea și altele încă au intrat în „coloana sonoră” (dinainte pregătită) a excursiei. Cuvenita lămurire a oaspeților în privința originii livrești și de import a legendei lui Dracula a fost urmată de o poveste destinată de fapt copiilor lor: o străveche tradiție sibiană vorbește despre Școala Solomonarilor sau Șolomanca. aflată „nu departe de aici, pe malul unui lac, nu se știe
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
artei” (p. 8). Definiția e prea largă. Nu lasă să-i scape aproape nimic. Câți dintre poeții moderni se sustrag acestor două fatalități? Mai încolo, prefațatorul cade într-o nouă capcană. După el, Aurel Dumitrașcu ar fi un poet profund livresc. Care, spre deosebire de congenerii săi, n-ar face paradă de surse, ci le-ar folosi, inspirat, pentru „reglarea metabolismului” creativității (p. 9). Îmi vine să-ntreb iarăși câți dintre poeții moderni nu procedează la fel cu propriul flux. Din nou, Patraș
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
azurul/ pe carel va aduce neamului său,/ iar în celălalt/ doliul/ în care va scălda jumătatea lumii./ Ține-l minte; atât. Nici nu-l iubi,/ nici nu-l urî -/ tu n-ai cum să-l înțelegi:/ El e primul produs livresc/ (Aristot, Filip, Olimpiada,/ Netinav, Por împărat, Lavdacus,/ Ptolemei și Filon,/ Candusal și Talistrada,/ Darie și Eraclie)/ care a învins REALITATEA.” (p. 142) Un poem splendid, din păcate prea întins pentru a-l cita integral aici, Câteva episoade neromanțate din viața
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
O seară de iarnă, cuprins cum e de „o adevărată «angoiss㻓 a morții premature pe front, își amintește, normal, și de Grodek, după cum e la fel de posibil ca, de fapt, Grodek să-i fi amintit O seară de iarnă. O amintire livrescă, chiar dacă intens trăită. Cum am mai precizat, scriitorul, deși mărunțește tot felul de aspecte ale romanului, nu ni-l deconspiră, în jurnal, pe Trakl, dar el știe prea bine de ce apariția lui Gunther i se pare a avea „o notă
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
important e că, din cele trei categorii, Mihail Vakulovski nu pare să aibă instrumente decât pentru primele două. Urmărește cât se poate de ingenios tratativele cu realul ale unor Florin Iaru, Romulus Bucur, Mariana Marin sau Ioan Flora, caută minereuri livrești în poezia unor Bogdan Ghiu, Nichita Danilov, Ion Bogdan Lefter sau Vasile Gârneț. Când ajunge însă la Călin Vlasie, Marta Petreu, Matei Vișniec, Daniel Pișcu, Ion Stratan, Viorel Padina sau Cristian Popescu apelează, ca metode, tot la pactul cu realul
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
pe motivul sorții schimbătoare. Rama în care se petrece îi anulează, însă, ambele posibilități. Ce se întâmplă? Un fecior de neam îi cere slugii, Ion, să-i pregătească șargul - să se fi gândit Gane că într-o tradiție ceva mai livrescă moartea îl călărește și ea? - ca să meargă la conacul lui Neacșu, unde să o întâlnească pe frumoasă fiică a acestuia, Elena. Om cu frică de zicerile vechi, Ion îl povățuiește să nu plece la drum în noaptea de Sfântul Andrei
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
al III-lea) este inspirat din opera platoniciană și include trimiteri precise la aceasta, cum ar fi notația despre cocoșul datorat lui Esculap (Phaidon, LXVI). Dramaturgul român exploatează sursele eline pentru a fixa cadrul piesei sale cu subiect antic. Reminescențele livrești provin uneori și din alte epoci sau sfere culturale. Scena ispitirii lui Platon de către Gorgias spre a-l face să-l trădeze pe Socrate (actul al IIlea) parafrazează discuția Diavolului cu Adrian Leverkühn din romanul lui Thomas Mann Doctor Faustus
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
noaptea, în lumea neclară, și încerca, cu glas dulce, cum avea și Mamica atunci când vorbea cu puii de găină sau cu mieluții, să îmbuneze pe orice copil din salon care izbucnea-n lacrimi.” (p. 94) Prin comparație, cele câteva trimiteri livrești (deși corecte în esență) la Moromeții sau la Mara (cartea preferată a Micăi) par atât de nepotrivite! Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului este deopotrivă o reușită a Martei Petreu și a prozei românești de azi.
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
putut să-i depisteze nu doar căderile și inconsecvențele, dar și sclipirile indubitabile. Numai așa se explică finețea observațiilor la care ajunge în Nietzsche, ermitul vesel. Volumul trebuie să se fi născut dintr-o atracție statornică, hrănită de o pasiune livrescă care a culminat în cercetare temeinică. Cartea pare să fi fost la început o teză de doctorat, într-atît de amănunțită e analiza la care autorul îl supune pe Nietzsche, atîta doar că acribia de informație nu dăunează fluenței de limbă
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
Nu pune trepte, ci trage trasoare. E de prisos să aștepți de la el un discurs care să urce treaptă cu treaptă, spre o coerență sudată. N-are stofă de narator dispus a lega fraze după rigori de înlănțuire sintactică, elocvența livrescă repugnîndu-i din instinct. Logicienii nu au fluență retorică și nici ureche melodică, dar ce-l salvează pe Wittgenstein e instinctul concentrării, acea concizie terifiantă care îl scutește de impresia inestetică a unei limbi folosite fără simț acustic. Așa se face
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
cuvînt să trezească senzația unei culori și, invers, vederea unei culori să declanșeze muchia anumitor litere -, dar în tot cazul avem de-a face cu o coabitare suficient de strînsă ca să vorbim de o autoare cu înzestrare dublă: cu știința livrescă a istoriei literare și cu erudiția masivă a fenomenului plastic. Aflată în posesia unei asemenea chiasme savante, autoarei i-a fost greu să renunțe la una din virtuți în favoarea celeilalte, mai ales atunci cînd a avut sarcina scrierii unei teze
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
ceruse fără zăbavă mîna zănatec azvîrlită la gunoi; care, grijuliu recuperată, obiect de benefică taumaturgie, se găsi din nou în viul țesuturilor și al unei funcționări normale. Dintr-un lest lamentabil, chirurgia izbutise a reconstitui unealta suprem eficace a umanului. Livrescul, recursul la reperele lui, pînă departe invidiabile - „Omul e inteligent pentru că are mîini”: Anaxagoras - n-ar da totuși seamă, îndeajuns, de încrederea zdravănă cu care ne fortifică atare episoade. Revelația, de ordinul faptelor, ne potențează neîndoios, căci atinge plenitudinea structurii
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
din copilărie Minică Roșu până la poeta Aurora Cornu și de la fiii scriitorului până la nepotul scriitor și el. Legea de funcționare a acestei „rubrici” e deplina libertate. Aici, montajul contează mai presus de orice. (Apropo de cei indexați în această poiană livrescă: nu știu, așa că întreb, ce e cu textul de la pp. 107- 108. Din câte înțeleg, e un „apocrif” care circulă pe internet. Atunci de ce e atribuit lui Marin Preda și nu, cum se face, unui Pseudo Marin Preda?) Am citat
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
peste multe lucruri interesante.) Paginile publicate aici de Ioan Groșan (pp. 23-27) sunt de o impresionantă banalitate. Groșan din Care-i faza cu cititul nu mai seamănă deloc cu cel de altădată! În schimb George Ardeleanu surprinde printr-o proză livrescă de cea mai bună factură (pp. 139-145). Regina balului rămâne însă ireproșabila povestire a Ioanei Pârvulescu, Prima carte cu secret. Faza cu cititul e că-ți face poftă să citești!
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
Care este unul, cum spuneam mai sus, al dezinvolturii fără cusur. De aceea, îmbrățișez cu totul punctul de vedere al lui Marius Chivu. În articolul său din numărul de săptămâna trecută al „Dilemei vechi”, criticul scria, în clar: „cea mai livrescă, mai amuzantă și, în ciuda hermeneuticii serioase din prefața lui Horia-Roman Patapievici, cea mai gratuită (prin lipsa oricărei metafizici) scriere literară a unui autor român contemporan.” Pe scurt, subiectul novellei stă pe un set de coincidențe în nici un fel explicabile. Borges
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]
-
novella lui Alex. Leo Șerban nu-i un roman polițist.) Și e firesc să fie așa, fiindcă ce au ei de lămurit, dinăuntru, e tocmai substanța cărții. Care nici din afară nu se dovedește prea limpede. Recursul la masiva încărcătură livrescă diseminată în corpul ei, nu pare de mare folos. Unele intarsii culturale sunt explicite. Aleister Crowley, de exemplu, cel căruia Pessoa, i-a fost, în 1930, complice într-un ritual fals suicidar. Acestui Crowley i se atribuie prima versiune, mai
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]