1,675 matches
-
Major, Secția II-a, informații. Din dispozițiile Marelui Stat Major, a îndeplinit in perioada 31 august 1927 - 1 noiembrie 1930, ca bun observator politic și militar, funcția de atașat militar în Cehoslovacia, fiind acreditat și in Austria. Informațiile pe care locotenent-colonelul le trimise în țară au fost apreciate la justa lor valoare. În calitatea sa de atașat militar s-a preocupat de realizarea unei bune cooperări militare dintre România si Cehoslovacia; trimiterea de informații privind noile dotări cu armament și tehnica
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
Uniri, La fârșitul anului 1918 și în 1919 a luptat astfel inițial în Transilvania și în continuare a în campania din Ungaria, pentru a ajunge până la nord de Budapesta. La intrarea în război, Regimentul 15 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Teodor Pirici, mobilizând următorul efectiv: 63 ofițeri, 3.258 trupă, 374 cai și 72 trăsuri. Ca efect al pierderilor suferite în luptă și dată fiind necesitatea unor diverse restructurări, unitatea a fost reorganizată de mai multe ori, în anii 1916
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
reușit să fugă în Uniunea Sovietică prin Iugoslavia. Abandonat de partidul său, Petăr Zadgorski s-a predat poliției și a mărturisit faptele. Procesul s-a ținut în fața unui tribunal militar din Sofia între 1 și 11 mai 1925. Petăr Zadgorski, locotenent-colonelul Gheorghi Koev, care încercase fără succes să-l ascundă pe Ivan Minkov, și Marko Fridman, un lider de secțiune al OM, au fost cu toții condamnați la moarte. Stanke Dimitrov, Petăr Abadjiev, Dimităr Grancearov, Nikolai Petrini și Hristo Kosovski au primit
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
decembrie 1893 și 23 februarie 1897, a fost adjutant al "Corpului XIII Regal Württemberg". Este avansat maior la 18 iunie 1895 și numit comandant al Batalionului 3 din "Regimentul 125 Infanterie „Împăratul Friedrich, Regele Prusiei”". Odată cu avansarea la gradul de locotenent-colonel, a fost transferat, la 7 iulie 1907 în statul major al "Diviziei 16 Infanterie „Baron von Sparr”". La 1 aprilie 1903, a devenit membru al "Curții Militare Imperiale", cea mai înaltă instanță militară germană. La 19 iulie 1904 demisionează din
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
fost director general al Serviciului Secret al Armatei,Constantin Eftimiu, fost ministru de Lucrări Publice și Comunicație, care, într-un memoriu adresat străinătății, arăta că în doi ani România plătise de trei ori despăgubirea impusă prin armistițiu; colonelul Al. Evolceanu, locotenent-coloneii Eugen Plesnila, Dumitru Sorescu (din Craiova) și Constantinescu; maiorii Brezeanu și Gertner; căpitanii: Mircea Criveanu, Cochinos, Mantu (parașutist), Victor Sassu (parașutist) Mihai Țanțu (parașutist) și Smaranda Brăescu (prima femeie pilot și prima femeie parașutist); locotenenții V. Ciofan și Mircea Holban
Victor-Ionel Sassu () [Corola-website/Science/318835_a_320164]
-
Colectarea de informații, activitate organizată și utilă în războiul secret, era o noutate la sfârșitul secolului al XIX-lea. Secțiunea de Statistici a fost înființată în 1871 dar nu număra decât câțiva ofițeri și civili. În 1894, șeful ei era locotenent-colonelul Jean Sandherr, saint-cyrian, alsacian din Mulhouse, antisemit convins. Misiunea sa militară era clară: obținerea de informații despre potențialii dușmani ai Franței, și intoxicarea cu informații false. Secțiunea de Statistici era susținută de „Afacerile rezervate” de la Quai d'Orsay, Ministerul Afacerilor
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
de trădare a fost descoperit din întâmplare prin două moduri distincte; pe de o parte de către Mathieu Dreyfus, care a obținut denunțul bancherului Castro, și pe de altă parte de către SR, în urma unei anchete. Cum colonelul Sandherr s-a îmbolnăvit, locotenent-colonelul a fost numit în fruntea SR în iulie 1895. În martie 1896, Picquart, care urmărise afacerea Dreyfus de la început, a cerut acum să primească personal documentele extrase din ambasada Germaniei, fără intermediari. Între ele, el a găsit un document supranumit
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
acest moment și nici nu poate să existe o afacere Dreyfus.” a fost însărcinat să întreprindă o anchetă. Aceasta s-a dovedit a fi una scurtă, anchetatorul fiind sistematic manipulat de statul major. I se spunea că adevăratul vinovat este locotenent-colonelul Picquart. Ancheta s-a îndreptat într-o direcție falsă după ce fosta amantă a lui d'Esterházy, doamna de Boulancy, a publicat în "Le Figaro" vechi scrisori ale acestuia, în care el își exprimase cu zece ani în urmă cu violență
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
lui , i-a urmat o acțiune mai combativă și mai contestatară. Ca reacție la achitare, au izbucnit răscoale antidreyfusarde și antisemite violente în toată Franța, soldate cu distrugeri și răniri. În euforia victoriei sale, statul major l-a arestat pe locotenent-colonelul Picquart sub acuzația de încălcare a secretului profesional, în urma divulgării anchetei sale către avocatul său, care a transmis-o apoi senatorului Scheurer-Kestner. Colonelul, deși arestat în , nu a renunțat și s-a angajat din ce în ce mai mult în afacere. Când Mathieu Dreyfus
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
anul 1755. Generalul Braddock a condus o expediție împotriva fortului Duquesne în timp ce guvernatorul provincial al Massachusetts, William Shirley, a primit ordinul de fortificare a fortăreței Osego și a atacat fortul Niagara. Sir William Johnson a capturat fortul Sf. Frederic, iar locotenentul-colonel Robert Manckton a capturat fortul Breausejour din est, la frontierea dintre Nova Scoția și Acadia. Braddock, cu George Washington drept consilier, a condus un corp 1500 de militari și miliții provinciale într-o expediție din iunie pentru a captura Fort
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
nevoit să capituleze la 13 februarie 1861. Cu fondarea Ordinului „Coroana Italiei” în 1868 a fost numit cavaler al ordinului. După revenirea sa, a avansat rapid în cariera militară mai departe, obținând gradele militare de maior în 1864 și de locotenent-colonel în 1867. În anul 1870 a fost numit colonel și comandant al Regimentului nr. 1 Artilerie (1870-1871), apoi cel al Regimentului nr. 2 Artilerie (1871-1875). După aceea a căpătat comanda asupra artileriei teritoriale (1875-1876), apoi al Școlii Militare de Ofițeri
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
În 1913 a fost mutat la Divizia 34 de Infanterie, staționată la Timișoara, cu care, din 1914, a participat la campaniile din Serbia și Galiția. Apoi, a fost mutat la Cartierul general din Viena. În 1916, când avea gradul de locotenent-colonel, a fost numit la comanda Regimentului 65 Infanterie maghiar, cu care a luptat pe frontul de răsărit, fiind înaintat la gradul de colonel. La sfârșitul războiului, a înăbușit revoltele republicanilor din Ungaria de Sus, după care a fost trecut în
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
fost un general francez al perioadei revoluționare și napoleoniene, Mareșal al Primului Imperiu (demnitate acordată în 1809) și "pair" al Franței. Voluntar în regimentul "Médoc-Infanterie" în 1784, Oudinot devine căpitan al unei companii formate la Bar-le-Duc în 1789 și apoi locotenent-colonel în noiembrie 1791. În noiembrie 1793, în urma comportamentului său în bătălia de la Bitche, devine colonel și apoi se remarcă la bătălia de la Haguenau, pe 17 decembrie, când este rănit serios la cap. Pe 23 mai 1794, la Kaiserslautern, se remarcă
Nicolas Oudinot () [Corola-website/Science/312553_a_313882]
-
Ioan Dragalina, comandantul Armatei 1, ce fusese rănit mortal în luptele de pe Valea Oltului. În 1917 a fost din nou promovat, iar între 1919-1921, maiorul Dragalina a urmat cursurile Școlii Superioare de Război. A urcat pe rând gradele ierarhiei militare: locotenent-colonel în 1920, colonel în 1928, general de brigadă în 1935 și general de divizie în 1940. La 1 ianuarie 1940 a fost numit comandant al Corpului 6, cartiruit la Cluj, funcție pe care avea să o exercite timp de trei
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
cuprindea 6 baterii de tunuri de 6 și 8 livre și obuziere grele de 24 de livre, sub conducerea colonelului d'Aboville, urmate de artileria pedestră a Gărzii, 4 baterii grele de câte 6 tunuri de 12 livre, sub comanda locotenent-colonelului Drouot. Acestora li s-a alăturat apoi artileria „Armatei din Italia” și piesele grele bavareze de 12 livre. Piesele italiene, 40 la număr, s-au plasat pe dreapta, în fața rezervei de grenadieri ai lui von Liechtenstein, Drouot, cu cele 24-36
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a absolvit un curs de orientare pentru ofițerii de stat major în cadrul Colegiului Național de Apărare al Olandei (1997) și apoi Colegiul Superior de Stat Major din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare (1998). Este avansat pe rând la gradele de locotenent-colonel (1995) și colonel (2000). Lucrează apoi în cadrul Statului Major General ca șef al Biroului Doctrine în Direcția Doctrină și Instrucție (1 martie 2001 - 12 iulie 2001), șef al Biroului Doctrine în Direcția Planificare Strategică (iulie 2001 - 15 ianuarie 2002), șef
Ion Oprișor () [Corola-website/Science/306565_a_307894]
-
pînă în ianuarie 1949 a făcut parte din Comisia de Organizare a Miliției. El a fost transferat apoi la Direcția Generală a Miliției ca director al Serviciului de Protecție și Pază și șef al Secretariatului, fiind avansat la gradul de locotenent-colonel. La 31 martie 1951 Eugen Dobrogeanu a fost arestat sub acuzația de "„crimă și activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare”". După aproape cinci ani de anchetă el a fost pus în libertate, prin sentința Nr. 114/1956 fiind
Eugen Dobrogeanu () [Corola-website/Science/324032_a_325361]
-
se imputaseră. După eliberarea din închisoare, a lucrat ca muncitor necalificat la Întreprinderea Prestări-Servicii București, apoi normator și, în cele din urmă, ca economist la Întreprinderea de Comerț Exterior Romtrans de unde a ieșit la pensie. După revoluția din decembrie 1989, locotenent-colonelul Eugen Dobrogeanu a fost avansat la gradul de colonel în rezervă. El a încetat din viață în ianuarie 1992.
Eugen Dobrogeanu () [Corola-website/Science/324032_a_325361]
-
meci de adio pentru Xico Ferreira jucat împotriva clubului Benfica la Lisabona. Aeronava Fiat G212CP (cu trei motoare) a companiei Avio Linee Italiane ("Italian Airlines"), care transporta echipa de fotbal, a decolat de la Lisabona la 09:52. Comandantul aeronavei era locotenent-colonelul Pierluigi Meroni. Avionul a făcut o oprire pentru a realimenta la Barcelona la 13:15. În timpul opririi, echipa Torino a servit masa de prânz și s-a întâlnit cu echipa AC Milan care se deplasa la Madrid. Avionul a decolat
Tragedia aeriană de la Superga () [Corola-website/Science/324700_a_326029]
-
avansat până la gradul de căpitan). Ca ajutant al feldmareșalului von Daun participă la Războiul de Șapte Ani. Se căsătorește cu o nobilă în anul 1768. În 1771 devine maior al regimentului de infanterie nr. 34 „Adam Graf Batthiány”, în 1777 locotenent-colonel și comandor al batalionului de grenadieri din același regiment. În 1778 este transferat la regimentul de carabinieri "Erzherzog Franz" (din 1798 cunoscut ca regimentul de cuirasieri nr. 1 "Kaiser Franz"). În noiembrie 1781 von Melas devine colonel al Regimentului nr.
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
împuternicire cu caracter militar, cu toate că încă eram general-colonel în activitate, deci nu aveam calitatea de a da ordine unităților MApN, MAI, Departamentului Securității Statului sau Gărzilor Patriotice."" După cum afirmă tot el, aflat în biroul primului-secretar județean Iași și întrebat de către locotenent-colonelul Ion Cioară - șef de stat major la Divizia 10 Mecanizată „Ștefan cel Mare” din Iași - dacă se impune înarmarea militarilor cu muniție de război împotriva eventualilor demonstranților, "am mai precizat - erau de față mai mulți oameni - că dacă vor avea
Constantin Olteanu () [Corola-website/Science/304806_a_306135]
-
Contele Arco și marchizul Maffei vor participa la bătălia de la Blenheim. Din cele 22000 de trupe aliate angajate în luptă, 5000 au devenit victime. Printre cei decedați au fost șase general-locotenent, patru generali, 28 de generali de brigadă, colonei și locotenent-colonei, ceea ce reflectă pozițiile expuse ale ofițerilor de rang înalt, deoarece și-au condus oamenii în toate acțiunile. În nici o acțiune a Războiului de Succesiune Spaniol nu au murit așa de mulți ofițeri superiori. Victoria a permis aliaților capturarea tuturor steagurilor
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
arăta priveliștea odioasă care a fost prima ce m-a impresionat.” A petrecut primii ani ai Revoluției în Corsica, luptând într-o bătălie complexă între regaliști, revoluționari și naționaliștii corsicani. El a sprijinit facțiunea revoluționară iacobină, a câștigat gradul de locotenent-colonel și comanda unui batalion de voluntari. După ce depășise termenul permisiei și a condus o revoltă împotriva unei armate franceze din Corsica, a reușit totuși să convingă autoritățile militare din Paris să-l promoveze în gradul de căpitan în iulie 1792
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace. Regimentul era dislocat la pace în garnizoana Iași. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 6 Roșiori alături de Regimentul 8 Roșiori. La intrarea în război, Regimentul 7 Roșiori a fost comandat de locotenent-colonelul " Constantin Cătuneanu ". Regimentul 7 Roșiori a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 7 Roșiori a participat la acțiunile militare
Regimentul 7 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337443_a_338772]
-
aproape în exclusivitate cetățeni români., Mai târziu - în cadrul a ceea ce a fost numit de cercetătorul american Richard Andrew Hall, ca „revizionism securist” - favorizați ai fostului regim au încercat să răspândească diferite teorii conspiraționiste. De exemplu, fostul gardian al lui Ceaușescu, locotenentul-colonel de Securitate Dumitru Burlan, îi acuză pe generalii care erau implicați în lovitura de stat condusă de generalul Victor Stănculescu, că ei încercau să creeze scenarii fictive cu teroriști, cu scopul de a induce teama și de a aduce armata
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]