1,327 matches
-
la superlativ relativ: „În ce pârău de rece și curgătoare rouă a pus natura un suspin mai adânc de dureroasă dragoste decât glasul Negrei Broștenilor noștri?” (C. Hogaș, 109) Când complementul dezvoltă o comparație implicită, se impun ca mărci distinctive locuțiunile prepoziționale față cu și în raport cu, singure, la nivelul propoziției, sau precedând pronume relative, la nivelul frazei: „Ceea ce producem noi nu place pentru că e prea slab față cu experiențele de artă și literatură ce le avem în alte limbe...” (M.Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea?” (M. Eminescu, P.L., 25), „Față cu ceea ce s-a petrecut în dimineața aceea de vineri, toate celelalte «ântâmplări» pălesc definitiv.” COMPLEMENTUL DE AGENTTC "COMPLEMENTUL DE AGENT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă), la diateza pasivă: „«Geniu pustiu» a fost tipărit în ediția Minerva a „autorilor clasici” ca roman „inedit” de către d. I. Scurtu.” (G. Ibrăileanu, 141) „Își luaseră pâine cu ei și pălincă Și niște slană de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de verbul regent a dărui (aceasta o fac cele două complemente-obiect; un album și mi), ci îl amplifică doar prin concretizare lexical-sintactică a unei coordonate temporale, descrisă în mod abstract, de timpul categorial al verbului: perfectul compus. Numai unele verbe (locuțiuni verbale) cer cu necesitate un circumstanțial (așa cum verbele tranzitive cer complement-obiect), prin care să se descrie o coordonată (spațială, cel mai adesea, sau temporală) a câmpului semantico-sintactic pe care îl deschid. Astfel, în absența circumstanțialului de spațialitate la marginea pădurii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relației de dependență: „Ai carte, ai parte.” $circ. cond.$$ și este, adesea, fixată definitiv prin alte semne lingvistice din enunț, mai ales adverbe corelative. CIRCUMSTANȚIALUL SPAȚIAL (DE SPAȚIALITATE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL SPA}IAL (DE SPA}IALITATE)" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale): „Ar trebui să tai iarba pe unde ai trecut.” (L. Blaga, 94), • expresii impersonale: „Ascultă, e mai cald aici ca-n pisc și ceață.” (T. Arghezi, 334), • adjective, mai ales când funcționează ca nume predicativ, dar și ca atribut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să te scoli și să apuci încotro-i vedea cu ochii.” (I. Creangă, 150), „Mâni în zori de zi pleca-vom Către schitul vechi și sfânt.” (M. Eminescu, I, 65) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • adverbe (locuțiuni adverbiale) al căror conținut semantic exprimă locul: aici, acolo, peste tot, pretutindeni, în față, în spate, nicăieri etc. „Și, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specifice" Circumstanțialul de spațialitate cunoaște două modalități de marcare a identității sale specifice, adesea interferente: una de natură semantică și alta, situată în planul expresiei. 1. Marca este de natură semantică, în enunțurile în care circumstanțialul se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale); ea este implicită în chiar conținutul lexical al adverbelor de spațialitate, expresie a interpretării lingvistice a coordonatei spațiale din care se constituie cadrul situațional, obiectiv, al unei realități extralingvistice sau subiectiv, al raportului dintre subiectul vorbitor și realitatea-obiect al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al comunicării lingvistice: „Iubirea noastră a murit aici / Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.” (T. Arghezi, 68) „Departe sunt valuri, furtuni.” (M. Isanos, 37) 2. a. Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență se desfășoară prin prepoziții (locuțiuni prepoziționale). Prin planul lor semantic, oscilând între abstract și concret, unele prepoziții (locuțiuni prepoziționale) (mai ales cele formate de la adverbe de spațialitate, dar și altele) marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial spațial a termenilor pe care îi însoțesc (bineînțeles
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
te ridici.” (T. Arghezi, 68) „Departe sunt valuri, furtuni.” (M. Isanos, 37) 2. a. Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență se desfășoară prin prepoziții (locuțiuni prepoziționale). Prin planul lor semantic, oscilând între abstract și concret, unele prepoziții (locuțiuni prepoziționale) (mai ales cele formate de la adverbe de spațialitate, dar și altele) marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial spațial a termenilor pe care îi însoțesc (bineînțeles în interiorul relației de dependență cu regent verbal, interjecție, adjectiv, adverb): (de) (pe) lângă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în spatele etc: „Actorul rămăsese în mijlocul scenei, cu privirile pierdute, parcă s-ar fi întrebat ce căuta acolo.” (M. Eliade, 64), „Dincolo de acoperișul sub care stăm, lumina e ca un cuțit alb de ghilotină.” (O. Paler, Caminante, 280) Observații: Când prepoziții (locuțiuni prepoziționale) precum în fața, în spatele, spre etc. însoțesc substantive proprii-nume de persoană, substantive comune trimițând către ființe umane individualizate, pronume personale, posesive sau alte pronume înlocuind substantive din categoria celor de mai sus, termenii sintactici nu mai realizează funcția de circumstanțial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stării sau însușirii: de la... (până) la; din... (până) în: „De la Nistru pân’la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a.” (M. Eminescu, I, 182) Pentru exprimarea parcursului și a termenilor limită ai desfășurării acțiunii, cele mai multe adverbe de spațialitate sunt precedate de aceleași prepoziții (locuțiuni prepoziționale): „Mai e mult până acolo?” Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) impun termenului prin care se realizează circumstanțialul spațial situarea în cazurile: • genitiv: deasupra, în jurul, în spatele etc.: „În fața hotelului tocmai se oprise o mașină și Emanuel grăbi pasul.” (M. Eliade, 86) • acuzativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în: „De la Nistru pân’la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a.” (M. Eminescu, I, 182) Pentru exprimarea parcursului și a termenilor limită ai desfășurării acțiunii, cele mai multe adverbe de spațialitate sunt precedate de aceleași prepoziții (locuțiuni prepoziționale): „Mai e mult până acolo?” Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) impun termenului prin care se realizează circumstanțialul spațial situarea în cazurile: • genitiv: deasupra, în jurul, în spatele etc.: „În fața hotelului tocmai se oprise o mașină și Emanuel grăbi pasul.” (M. Eliade, 86) • acuzativ: în, la, din, lângă, spre etc.: „Nimeni nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ș-a veni calul tău mai întâi, și mi-a aduce cele poruncite, să știi că merg cu tine oriunde mi-i duce...” (I. Creangă, 244) CIRCUMSTANȚIALUL TEMPORAL (DE TEMPORALITATE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL TEMPORAL (DE TEMPORALITATE)" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale): „Peste zi stătea cu oaspeții și mai ieșea, mai ales fără nicio treabă, prin oraș, iar serile petrecea cu prietenii adeseori până târziu, după miezul nopții.” (I. Slavici, Mara, 248) • expresii impersonale: „Mi-e frică și astăzi de el
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nopții, când se hotărî să se reîntoarcă la hotel.” (M. Eliade, Dionis, 86), „Abia se potoleau lucrurile, că din chiar senin, izbucnea al doilea rând de ceartă.” (M. Caragiale, 123) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • adverbe (locuțiuni adverbiale): „A mai venit de-atuncea să v-asculte, Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?” (T. Arghezi, 68) „Aleargă viscolul noaptea / Prin câmpiile Dunării.” (A.E. Baconsky, 70) • substantive: „De săptămâni un roșu cerb / prigoana și-o-ntețește
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cum suna băltărețul peste Cuțarida și se topeau zăpezile, cârciumarul scotea mesele afară, aducea un butoi de vin vechi mai la îndemână și spăla jumătățile.” (E. Barbu, 111) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale sau prin substantive temporale prin conținutul lor semantic, neprecedate de prepoziții), identitatea de circumstanțial temporal rămâne închisă în planul semantic al acestor termeni: totdeauna, niciodată, din când în când, uneori, azi, mâine, ieri, aseară, poimâine, a doua zi, mâine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
țigareta mea, militarul o aprinde și, fumând, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo până colo.” (I.L. Caragiale, III, 169) Când se realizează prin substantive (cu unele excepții) sau prin infinitiv, relația de dependență se exprimă prin prepoziții (locuțiuni prepoziționale). Datorită caracterului lor nespecific, prepozițiile, cele mai multe, nu marchează prin ele înseși identitatea de circumstanțial temporal a termenului pe care-l însoțesc. Aceasta este fixată numai în planul semantic al relației de dependență, fără manifestarea specifică în planul expresiei Prepozițiile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
simultaneitate, momentană: oricând: „Pot veni oricând vrei, chiar și azi.” sau iterativă: (ori) de câte ori: „Ori de câte ori admirația mea a înregistrat o ființă feminină, în ea era un minimum de Otilia.” (G. Călinescu, C.O., 303), „Vine oricând îl chemi.” • conjuncții și locuțiuni conjuncționale: cum, de cum, în timp (vreme) ce, pe când, îndată ce, imediat ce, până ce, până să, înainte să, câtă vreme, cât timp, până (rezultând, prin elipsă, din sintagma până când): „Câtă vreme n-a venit, / M-am uitat cu dor în zare.” (T. Arghezi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce, pe când, îndată ce, imediat ce, până ce, până să, înainte să, câtă vreme, cât timp, până (rezultând, prin elipsă, din sintagma până când): „Câtă vreme n-a venit, / M-am uitat cu dor în zare.” (T. Arghezi, 9) Cu excepția conjuncției cum și a locuțiunilor conjuncționale pe când, în timp (vreme) ce, câtă vreme, cât timp, după ce, toate celelalte sunt mărci distinctive ale identității sintactice a circumstanțialei temporale. Când introduc circumstanțiale temporale, conjuncțiile (locuțiunile conjuncționale) se impun și ca mărci distinctive ale tipului de raport temporal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu dor în zare.” (T. Arghezi, 9) Cu excepția conjuncției cum și a locuțiunilor conjuncționale pe când, în timp (vreme) ce, câtă vreme, cât timp, după ce, toate celelalte sunt mărci distinctive ale identității sintactice a circumstanțialei temporale. Când introduc circumstanțiale temporale, conjuncțiile (locuțiunile conjuncționale) se impun și ca mărci distinctive ale tipului de raport temporal în care intră circumstanțiala cu regenta ei: • anterioritate: până ce, până să, înainte (ca) să: „Întâlnirea unei însușiri atât de eminente este așa de rară, încât Caragiale a putut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ibrăileanu, Scriitori..., 131) • posterioritate: cum, de cum, după ce, îndată ce, imediat ce: „După ce-am netezit granitul peșterei mele, am împlut suprafața pereților cu ornamente.” (M. Eminescu, P.L., 79), „De cum s-a ivit lumina / A ieșit din stup albina.” (T. Arghezi, 450) Observații: Locuțiunile conjuncționale îndată ce, imediat ce descriu un raport de posterioritate imediată, adesea, nedistinct de raportul de simultaneitate: „A trăit în nesiguranță, nesiguranță și teamă intuite de mine imediat ce ne-am întâlnit.” (P. Sălcudeanu, 270) • simultaneitatea: pe când, în timp (vreme) ce, cât timp
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plângere / Plină de-amor.” (M. Eminescu, IV, 379) • posterioritate (cu predicatul circumstanțialei la forma negativă): „- Oricum, mă îndoiesc că știm ceva profund despre moarte, până nu se pune problema pentru noi.” (O. Paler, Galilei, 108) • simultaneitate (când este echivalentă funcțional-semantic locuțiunii conjuncționale cât timp): „O, dezmiardă, pân-ești jună ca lumina cea din soare, / Pân-ești clară ca o rouă, pân-ești dulce ca o floare.” (M. Eminescu, I, 42) CIRCUMSTANȚIALUL DE MOD (MODAL)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE MOD (MODAL)" Determină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cât timp): „O, dezmiardă, pân-ești jună ca lumina cea din soare, / Pân-ești clară ca o rouă, pân-ești dulce ca o floare.” (M. Eminescu, I, 42) CIRCUMSTANȚIALUL DE MOD (MODAL)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE MOD (MODAL)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Peste vârfuri trece lună, / Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin / Melancolic cornul sună.” (M. Eminescu, I, 206), • adjective: „Mi-e limba aspră ca de cenușă.” (T. Arghezi, 102), • adverbe: „... Descoperea alte grupuri înaintând încet, cu același
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Chopin fără a scoate un cuvânt despre muzica lui este o aberație.” (G. Călinescu, C.O., 218), „Bolnavul se ridică din nou, încet, trudindu-se; se coborî din pat, îndreptându-se spre ușă, gata să cadă.” (P. Dan, 7) • adverbe (locuțiuni adverbiale): „Încremenise. Inima îi zvâcnea puternic și loviturile ei se împlântau adânc în tăcere.” (P. Dan, 10) • interjecție: „... Așa încet-încet, haidea-haidea, marțea următoare, pe la asfințit, a ajuns drumețul la straja Craiovei.” (I.L. Caragiale, Mânjoală, 184) b. dezvoltat; se realizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu, I, 71) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Principalele mijloace de exprimare a relației de dependență de la baza circumstanțialului modal sunt elementele relaționale și, mai rar, juxtapunerea. Se juxtapune termenului regent numai circumstanțialul modal infrapropozițional realizat prin adverbe (locuțiuni adverbiale), substantive întrebuințate adverbial, pronume, gerunziu, interjecții sau prin sintagme cu regent substantival (picior peste picior, doi lei etc.). Identitatea de circumstanțial modal a acestor termeni rămâne implicită în natura și planul lor semantic în corelație cu natura și planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trei kilograme.” (M. Preda, Cel mai iubit, 172), „Acum câte fac la un loc: șase bucăți și cu nouă bucăți?” (I. Creangă, 113), „Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică”. (C. Noica, 10) Dintre elementele relaționale, doar locuțiunile conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă și adverbul parcă se constituie prin ele înseși în mărci distinctive ale funcției de circumstanțial modal: „Vorbiți atât de senin despre acest ort al popii de parcă existența lui v-ar fi cu totul indiferentă, ca și cum în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
el parcă i-ar fi fost frate, nu alta.” (I. Slavici, Mara, 264), „Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobândească dreptatea potrivit cu mărimea vinei celor vinovați.” (P. Ispirescu, 161) Observații: Locuțiunea ca și cum precede, însă, foarte rar, și dezvoltarea propozițională a funcției sintactice de atribut: „Ei, asta e așa ceva ca și când ți-ar da cineva cu o măciucă în cap”. (M. Preda, M. Sg., I, 79) și a numelui predicativ, din structura unui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]