1,902 matches
-
vrea să evidențieze că enunțul este, de fapt, o co-enunțare în care cei doi parteneri ai schimbului verbal joacă un rol activ: locutorul devine auditor și auditorul devine locutor; de asemenea, locutorul este propriul său auditor, iar auditorul este un locutor virtual care se pune în locul locutorului pentru a interpreta enunțurile și a le influența constant, prin reacțiile sale. Totuși, nici conceptul nou nu elimină ambiguitățile de interpretare: folosit la singular, el desemnează locul destinatarului; la plural, el face referire la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de fapt, o co-enunțare în care cei doi parteneri ai schimbului verbal joacă un rol activ: locutorul devine auditor și auditorul devine locutor; de asemenea, locutorul este propriul său auditor, iar auditorul este un locutor virtual care se pune în locul locutorului pentru a interpreta enunțurile și a le influența constant, prin reacțiile sale. Totuși, nici conceptul nou nu elimină ambiguitățile de interpretare: folosit la singular, el desemnează locul destinatarului; la plural, el face referire la ambii parteneri ai comunicării verbale, dar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se spune și pot reacționa eventual; nu sînt considerați destinatari participanții neratificați, adică diferitele instanțe care asistă la schimbul verbal în calitate de ascultători sau de martori. În schimburile diadice, se face deci diferența între destinatari direcți sau alocutori (adică vizați de locutorul prezent) și destinatari indirecți sau ascultători. Determinarea acestor configurații interlocutive are drept repere alternanța schimburilor verbale și prezența regulatorilor. Cu toate acestea, distingerea între diferitele tipuri de destinatari se confruntă cu două tipuri principale de dificultăți: în primul rînd, locurile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sălile de clasă). O altă pereche terminologică ce încearcă să nuanțeze conceptul destinatar este auditor-audiență. Auditorul reprezintă receptorul, care se află, de cele mai multe ori, în situația de comunicare orală în care nu poate, în principiu, decît să asculte ceea ce spune locutorul, fără a putea lua cuvîntul (cazul mass-mediei radiofonice, al unui curs sau al unei conferințe, sau orice situație de difuzare publică a unui mesaj). Audiența desemnează un receptor colectiv într-o situație de comunicare orală: ansamblul participanților prezenți (o conferință
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DSL 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN DIAFONIE. Introdus pentru a preciza conceptul de "polifonie", de către E. Roulet, în 1985, termenul diafonie desemnează un caz particular de component al discursului, și anume, reluarea și integrarea discursului interlocutorului în discursul locutorului. Spre deosebire de fenomenele polifonice pentru care nu există nici o indicație a originii componentului utilizat de interlocutor, diafonia permite înțelegerea cuvintelor interlocutorului în vederea exploatării lor în propria intervenție: Ceea ce susține X nu se dovedește util, căci nu pornește de la ceva real. Vorbirea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
întrebări și răspunsuri, prin care se instituia o conversație ce reperezenta o cercetare critică a noțiunilor și principiilor filozofice. Domeniul de întrebuințare a dialogului a fost ulterior mult extins, dar baza lui a rămas conversația, instituindu-se atunci cînd un locutor și un interlocutor își schimbă în mod repetat rolurile, prin utilizarea simultană a mai multor cadre de referință și apelînd la elemente metalingvistice și la forme interogative. Totuși, forma de suprafață a dialogului, caracterizată prin alternanța luărilor de cuvînt, nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dialogul desemnează formele de discurs unde nu există în mod efectiv un schimb și unde destinatarul este într-o anumită măsură înscris chiar în text (autorul "dialogului" adresîndu-se lectorului). Dar, deși de natură dialogală, fiindcă sînt produse pentru simpla relație locutor - autor, asemenea discursuri pot fi totuși numite dialogice, în măsura în care încorporează mai multe surse enunțiative, deoarece locutorul (autorul) redă pe mai mulți enunțători, care se disting de el. În asemenea condiții, dialogul se află integrat schemei narative, interlocutorii contractînd un sincretism
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este într-o anumită măsură înscris chiar în text (autorul "dialogului" adresîndu-se lectorului). Dar, deși de natură dialogală, fiindcă sînt produse pentru simpla relație locutor - autor, asemenea discursuri pot fi totuși numite dialogice, în măsura în care încorporează mai multe surse enunțiative, deoarece locutorul (autorul) redă pe mai mulți enunțători, care se disting de el. În asemenea condiții, dialogul se află integrat schemei narative, interlocutorii contractînd un sincretism prin intermediul narațiunii. O astfel de structură a textului a fost remarcată în perioada Renașterii, cînd dialogul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
are forma unui dialog, adică se desfășoară ca o înșiruire de luări de cuvînt ale unor vorbitori diferiți, așa cum se întîmplă în cazul conversației sau interviului. Prin urmare, discursul dialogal se opune monologului, care presupune enunțuri produse de un singur locutor, și el se utilizează în creația beletristică, în primul rînd în operele dramatice, dar și în numeroase opere epice. V. dialog, dialogic, dialogism, gen de discurs, monologal, tipologie textuală. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN DIALOGIC. Deși este folosit uneori cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
r s u l u i, dialogic are un sens deosebit, fiindcă trăsătura "dialogal" este în relație cu un dialog extern, în vreme ce trăsătura "dialogic" relevă un dialog intern în cadrul unui enunț aparținînd unei singure luări de cuvînt, atunci cînd un locutor face să interacționeze, mai mult sau mai puțin explicit, doi (sau mai mulți) enunțători distincți, dar care se suprapun. Despre un principiu dialogic vorbește și M. Bahtin, pentru care toate formele comunicării verbale se caracterizează printr-o dialogizare interioară, presupunînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anterioare, discursuri sursă sau discursuri prime și cea care explicitează referința discursurilor proprii destinatarilor. Acest dialogism dublu pare să vizeze pragmatica oricărui gen de texte, deoarece spusa altora (spusa anterioară sau cea imaginată la interlocutor) justifică sau autentifică ceea ce spune locutorul sau servește la formularea unei contraargumentări. Deși are o incontestabilă valoare operațională, conceptul "dialogism" nu permite totuși prin el însuși descrierea textelor sau a datelor empirice cu care se confruntă a n a l i z a d i s
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în evidență posibilitatea pe care o au membrii unei comunități lingvistice de a recunoaște două variante ale limbii sau de a considera că există două limbi diferite. Această perspectivă se regăsește ilustrată în studiile axate pe investigarea "imaginarului lingvistic" al locutorilor. Cît privește producțiile verbale concrete, situațiile diglosice sînt supuse instabilității temporale din pricina numeroaselor interferențe care se produc constant între varianta colocvială și varianta cultă a unei limbi folosite în comunicarea curentă. La M. Bahtin, conceptul de "diglosie" poate fi asociat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a enunțării, înțelegînd prin enunțare conversia limbii în discurs, actul individual prin care vorbitorul pune în funcție limbajul. Cu alte cuvinte, din acest punct de vedere, discursul excede limitele unei unități a comunicării, fiind sfera concretă unde se exersează creativitatea locutorului, împreună cu suma factorilor care condiționează asemenea manifestare a valorizării vorbirii. Dar problematica definirii discursului se complică treptat, prin inserarea noțiunii de "text", înțeles ca ipostază a discursului, individualizabil printr-o organizare specifică, dar care, pentru a deveni discurs, trebuie să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propoziție, o frază, un substitut de propoziție). Deși sînt considerate unități transfrastice, discursurile respectă reguli de organizare lingvistică a unei structuri determinate, norme ce vizează lungimea enunțului, planul textului etc. b) Discursul este orientat spre o finalitate, fiind conceput în funcție de locutor și înscriindu-se într-un cadru temporal. Este adevărat însă că discursul, constrîns să vizeze o finalitate, poate fi deturnat, prin digresiuni, reformulări, reveniri, astfel încît să determine locutorul să recepteze eficient mesajul intenționat. În cazul dialogului, în interacțiunea orală
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etc. b) Discursul este orientat spre o finalitate, fiind conceput în funcție de locutor și înscriindu-se într-un cadru temporal. Este adevărat însă că discursul, constrîns să vizeze o finalitate, poate fi deturnat, prin digresiuni, reformulări, reveniri, astfel încît să determine locutorul să recepteze eficient mesajul intenționat. În cazul dialogului, în interacțiunea orală, uneori, este dificilă controlarea completă a structurii discursului. După O. Ducrot, nici în asemenea situații nu s-ar produce dezorientări discursive, ci s-ar urma o direcționare argumentativă prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structurii discursului. După O. Ducrot, nici în asemenea situații nu s-ar produce dezorientări discursive, ci s-ar urma o direcționare argumentativă prin unitățile înseși ale limbii. c) Discursul este o expresie, o ipostază a acțiunii, ca influență exercitată asupra locutorului. Teoria actelor de vorbire, promovată de J. L. Austin, apoi de J. R. Searle, a susținut cu argumente că orice enunțare constituie un act (a promite, a afirma, a ruga, a interoga etc.), destinat să modifice o situație. La un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
destinat să modifice o situație. La un nivel superior, aceste acte se integrează în unități ample ale unui gen determinat, în strînsă corelație cu actele non-verbale. d) Discursul este interactiv, conversația fiind emblematică pentru această ipostază discursivă, în care doi locutori își coordonează enunțările, emit un mesaj în funcție de atitudinea celuilalt și au posibilitatea de a primi un feed-back imediat. Totuși, discursul nu se reduce, prin dimensiunea sa interactivă, la simpla interacțiune orală, ci se caracterizează printr-o interactivitate constitutivă, prezentă în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reduce, prin dimensiunea sa interactivă, la simpla interacțiune orală, ci se caracterizează printr-o interactivitate constitutivă, prezentă în orice situație de comunicare, inclusiv în cazul absenței interlocutorului, căci se presupune în permanență prezența unei alte instanțe a enunțării, în funcție de care locutorul își organizează discursul. e) Discursul este contextualizat, adică se produce într-un anume context și dezvoltă, de regulă, o semnificație tributară contextului; prin mesajul vehiculat, discursul poate schimba datele contextului sau poate genera noi contexte. f) Discursul este asumat de către
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
respectă atît regulile generale, ce caracterizează orice fenomen social, cît și norme specifice, numite legi ale discursului. h) Discursul este integrat într-un interdiscurs; el nu dobîndește un sens decît în interiorul universului altor discursuri. Definit ca limbaj real, utilizat de către locutori reali în situații reale, discursul constituie obiectul unei discipline aflate la intersecția științelor umaniste, disciplină numită a n a l i z a d i s c u r s u l u i, ca domeniu de cercetare ce respectă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Revuz, discursul raportat ține, în ansamblul său, de eterogenitatea constitutivă, iar cel raportat în stil direct, de eterogenitatea manifestă. În teoria lui O. Ducrot, discursul raportat ilustrează polifonia lingvistică: discursul în stil direct este polifonic, caracterizîndu-se prin prezența a doi locutori, discursul indirect este monofonic. În teoria scandinavă a polifoniei, aplicabilă atît discursului literar, cît și celui non-literar, ambele tipuri de discurs raportat constituie manifestări ale polifoniei discursive, diferența situîndu-se la nivelul jocului actual/virtual: locutori actualizați în stilul direct, virtuali
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
caracterizîndu-se prin prezența a doi locutori, discursul indirect este monofonic. În teoria scandinavă a polifoniei, aplicabilă atît discursului literar, cît și celui non-literar, ambele tipuri de discurs raportat constituie manifestări ale polifoniei discursive, diferența situîndu-se la nivelul jocului actual/virtual: locutori actualizați în stilul direct, virtuali în stilul indirect. Discursul indirect liber este, din acest punct de vedere, o formă extrem de interesantă de manifestare a polifoniei, funcționînd ca exemplu de fraze fără cuvinte și verbalizînd, în textele narative, gîndurile și percepțiile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
scot în evidență conflictele apărute în interacțiunile umane în diverse situații: 1) conflict între maximele conversaționale (maxima de cantitate, care prevede oferirea cantității de informații necesare comunicării (nici mai mult, nici mai puțin), și maxima de calitate, care stipulează ca locutorul să transmită doar informații pe care le consideră a fi veridice; 2) conflict între regulile constitutive ale sistemului de politețe (politețea negativă - menținerea distanțelor între interlocutori - și politețea pozitivă - apropierea dintre aceștia); 3) conflict între maximele conversaționale și regulile politeții
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
politețe (politețea negativă - menținerea distanțelor între interlocutori - și politețea pozitivă - apropierea dintre aceștia); 3) conflict între maximele conversaționale și regulile politeții: de exemplu, între maxima modalității ("Fiți clar") și principiul menajării celuilalt (prin indirecție); conflict între maxima calității, potrivit căreia locutorul trebuie să spună doar ceea ce crede că este adevărat, și principiul menajării fețelor. Adesea, în interacțiunile curente, locutorii sînt nevoiți să încalce maxima calității, pentru a menaja fața negativă a interlocutorilor. V. contradicție, maximă conversațională, metacomunicare, metadiscurs, politețe, ritual, interacțiune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și regulile politeții: de exemplu, între maxima modalității ("Fiți clar") și principiul menajării celuilalt (prin indirecție); conflict între maxima calității, potrivit căreia locutorul trebuie să spună doar ceea ce crede că este adevărat, și principiul menajării fețelor. Adesea, în interacțiunile curente, locutorii sînt nevoiți să încalce maxima calității, pentru a menaja fața negativă a interlocutorilor. V. contradicție, maximă conversațională, metacomunicare, metadiscurs, politețe, ritual, interacțiune. GOFFMAN 1959; WATZLAWICK - HELMICK BEAVIN - JACKSON 1967; GRICE 1975; BROWN - LEVINSON 1987; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IA E EFECT
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
efectelor vizate de instanța de comunicare și cele corespunzătoare efectelor produse de instanța de interpretare. La aceasta se adaugă faptul că efectele vizate și efectele produse sînt ecoul forței ilocutorii și perlocutorii a actelor de vorbire. V. act, destinatar emițător, locutor. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ELIPSĂ. Din perspectivă retorică și stilistică, elipsa este considerată o figură de construcție generată de intenția de redare artistică a unei stări afective, constînd în reducerea sau omisiunea unei secvențe discursive. O versiune particulară a elipsei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]