2,235 matches
-
marmură ajurată. În creier, parcă, îi zvâcnea un mic soare ce i se lichefia în artere. Nu-și punea nici o întrebare. Mergea înainte, cu un fel de înverșunare tâmpă, îngăimând sunete poate numai pentru el cu înțeles. Când ajunse în fața Lojei stohastice, era la capătul puterilor. Intră ca într-un azil. Uitase cu totul de ironiile pe care nu le precupețise la adresa zeilor acelor altare cibernetico-statistice. Tinerii turbați scorniseră de câțiva ani un soi de roboți ai destinului, alcătuiți din memorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
transfiguratoare. Ascultând muzica aceea ieșită din mâinile lui de vrăjitor, simțeam cum se poate muri de frumusețe, căci prin Wagner el îmi conducea sufletul într-o dezmărginire luminoasă care lăsa în urmă pământescul. Poate că în acea seară, într-o lojă, se afla și Ioana, poate că ne pătrundea deopotrivă aceeași emoție, eram cuprinse deodată de același spațiu, dar nu și de același timp, căci ne eram străine. În 1997 Ioana deschidea o expoziție de pictură în sala Auditorium din București
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
rață. Apoi, cum tata era proprietarul unei herghelii, avea cai care participau la concursuri. Îmi aduc aminte de un cal căruia i se punea coama pe bigudiuri, să arate și mai gro zav când începea întrecerea. Stăteam cu mama în loja proprietarilor, urmărind cu emoție cum alergau caii noș tri. Ce mândră eram când câștigau cursa și cât mă necă jeam când o pierdeau! — Știai să călărești? — Ba bine că nu! gesticulă Ioana, în vreme ce mota nul, indispus de turnura pe care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Primăvara, la festivalurile din mai, mă duceam în rochii de muselină cu flori mari și cu perlele la gât. Îmi place să mă îmbrac, mă distrează. — Cei din jurul tău erau la fel de dichisiți? — Să vezi, odată, la o premieră, eram în lojă, toată lumea - în ținută de gală. Numai ce văd că vine un tip într-un pulover în dungi și dă să se așeze lângă mine. Zic: „Dumneata ai venit la concert?“ „Da, spune el. Sunt pri e ten cu Sergiu.“ „Poate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pic de respect pentru dirijor și pentru cei o sută cincizeci de instru mentiști? N-ai nici un costum de culoare închisă în dulap? Ori te duci acasă să te îmbraci cum se cuvine și vii înapoi, ori la mine în lojă nu mai pui piciorul.“ — Ce-a făcut? — A plecat val-vârtej și s-a întors în ținuta potrivită. Dacă i-ai fi făcut morala asta la telefon nici nu s-ar fi sinchisit, am observat eu. — Deși sunt foarte comunicativă și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
An-te-hai, tot ce am de făcut e să mă arunc la pământ și să mă plec în fața a diverse portrete și statui. Nu sună prea greu. Dimineața în zori mă aflu în palanchin, cu An-te-hai pășind alături de mine. Intrăm prin Loja Parfumului Proaspăt și apoi pe Poarta Valorii Spirituale. Ajungem la Templul Păcii Eterne într-o oră. În fața mea se află o clădire spațioasă, cu sute de păsări care și-au făcut cuib sub streșini. Sunt primită de un călugăr tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
A fost ceva teribil, vă asigur. Imposibil de reprodus în cuvinte. Așa ceva trebuie să fie văzut cu ochii tăi ca să poți crede. Oh!... (Își reluase între timp plimbarea.) Era un om de o prestanță extraordinară. La întrunirile ocazionate de deschiderea lojii masonice îl invocam sub numele de Tempo aperto, pentru că doar el putea să deschidă porțile energetice ale timpului. Doar el putea să aducă aura albastră a planului mental superior deasupra mentalului nostru inferior. Era o lucrare cu adevărat demnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca un balon gata-gata să se desprindă de sol, în timp ce prințul îi cerea slugii o supă venețiană de pește, în nota vizitatorului, tetmagiaur pentru el și vin. Cunoștea deja scopul acestei vizite: o nouă invitație de a participa la deschiderea lojii masonice. ― Știu că sunteți un om extrem de ocupat, Alteță, și regret lucrul acesta. De altfel, nici prietenul meu, pictorul Dante Negro, nu a mai avut plăcerea să vă revadă în ultima vreme pentru a vă putea termina portretul. Dezamăgirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
masonic, veți îndrăgi puritatea ritualului care ascunde în el doar idealuri înalte, profunde învățături spirituale, partea ocultă a vieții noastre. Un om cu poziția dumneavoastră socială, un om înzestrat cu atâta inteligență și generozitate este cu totul indicat pentru o lojă masonică. Întreaga dumneavoastră personalitate își va găsi, prin această apartenență, deplinul ei rost, un rost sacru. D’Autrey se opri și privi îndelung piatra inelului său. Operă o schimbare de ton spre confidențialitate: ― Trebuie să vă mărturisesc ceva, Alteță, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
restabilirea ordinii. Napoleon ne-a hulit și ne-a silit să plecăm în exil. Dar vă asigur că exilul nostru va înceta și vom reveni, cât de curând, odată cu Bourbonii. Știu, Alteță, că Napoleon este și dușmanul dumneavoastră. Intrați în loja noastră și împreună vom putea pune umărul la înlăturarea acestui saltimbanc penibil care profanează funcția sacră a monarhiei. D’Autrey așteptă câteva secunde, dar prințul mânca liniștit. Așadar, Alteță, pot spera că veți onora deschiderea lojei prin prezența dumneavoastră? Câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dușmanul dumneavoastră. Intrați în loja noastră și împreună vom putea pune umărul la înlăturarea acestui saltimbanc penibil care profanează funcția sacră a monarhiei. D’Autrey așteptă câteva secunde, dar prințul mânca liniștit. Așadar, Alteță, pot spera că veți onora deschiderea lojei prin prezența dumneavoastră? Câinele de la picioarele prințului tresări și Manuc privi în jur, surprins de întunericul care înghițise, pe nesimțite, toate formele și culorile. Intermezzo informativ: Despre marile probleme ale altui câine cu mult mai mic. Maltezul doamnei consul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a zi bună dacă... Nu se grăbea. Babic călărea tăcut alături de el. Se îndreptau spre marginea orașului, spre un loc indicat de D’Autrey. Acceptase, în cele din urmă, invitația acestuia, mai mult din curiozitate. Dorea să se convingă dacă loja avea într-adevăr posibilități și intenții serioase legate de înlăturarea lui Napoleon, dușmanul lor comun. Dar, mergând spre adunarea masonică, se gândea mai ales la evoluția ultimelor negocieri. Era profund nemulțumit. Nimeni nu mai avea răbdare să asculte pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înclină doar puțin capul. Deși avea trupul firav, vocea se dovedi extrem de puternică, impozantă chiar, atunci când începu să vorbească. Era capabil să nuanțeze, să sublinieze, să dramatizeze ca un adevărat maestru al scenei. ― Alteță, fiți bine venit în mica noastră lojă! După cum știți, desigur, revoluția a răsturnat vechile cutume și a distrus monarhia de drept divin din Franța. În aceste condiții tragice, loja noastră s-a autoexilat, încredințată fiind că vremurile bune se vor întoarce. Și asta cât de curând. Domnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nuanțeze, să sublinieze, să dramatizeze ca un adevărat maestru al scenei. ― Alteță, fiți bine venit în mica noastră lojă! După cum știți, desigur, revoluția a răsturnat vechile cutume și a distrus monarhia de drept divin din Franța. În aceste condiții tragice, loja noastră s-a autoexilat, încredințată fiind că vremurile bune se vor întoarce. Și asta cât de curând. Domnia celui de-al doilea B se va termina și va veni cel de-al treilea B, monarhul adevărat și recunoscut. Bourbonul. Așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
masonii se roagă și uriașa formă-gând creată prin această acțiune coordonată va deveni o imensă forță, în fața căreia puterea celui de-al doilea B va ceda. Toți masonii își clătinară capetele. D’Autrey se ridică pe vârfuri. ― Distinsul Venerabil al lojii noastre l-a cunoscut foarte bine pe Marele Maestru Suveran, contele de Saint-Germain, ilustrul Șef Al Tuturor Francmasonilor Adevărați, nemuritorul ȘATFA. ― Într-adevăr! Am avut onoarea de a-l cunoaște pe acest martor al mileniilor, pe acest călător în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nemuritorul ȘATFA. ― Într-adevăr! Am avut onoarea de a-l cunoaște pe acest martor al mileniilor, pe acest călător în timp, cel mai desăvârșit dintre trimișii Frăției Secrete care guvernează lumea. Am avut privilegiul de a fi prezent la adunările lojei prezidate de el. Am trăit momente extraordinare. ȘATFA avea puterea de a face vizibilă realitatea care există dincolo de vălul simbolurilor. Îmi amintesc, de pildă, de acea zi a marilor arhangheli din ierarhia îngerilor, Mihail și Gabriel, zi în care cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cete întregi de elementali... (Venerabilul oftă prelung.) Au fost vremuri cu adevărat glorioase pentru masoni. ȘATFA dispunea de fonduri practic nelimitate. Donațiile curgeau și toată lumea se simțea onorată să facă acest lucru. (Venerabilul oftă din nou.) De când s-a autoexilat, loja noastră duce o existență itinerantă. Jenant! De aceea, prezența unui om atât de dăruit cu bogăție, dar, în egală măsură, și cu generozitate ne dă speranțe noi. Tot timpul își ținuse privirile fixate pe podeaua sălii. Acum se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Supraveghetor, nimeni altul decât omul cu capul pleșuv. Cineva stinse felinarul și, un timp destul de lung, domni doar liniștea și întunericul. După care, din centrul altarului, țâșni o coloană de lumină luminând albastrul cerului, norii și îngerii pictați pe plafon. ― Loja noastră este dreaptă, perfectă și regulamentară! răsună vocea puternică a Venerabilului. Iubirea, înțelepciunea, forța și frumusețea să fie cu voi! Duse o mână la inimă, apoi arătă spre primul și cel de-al doilea Supraveghetor. D’Autrey duse mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre margine. D’Autrey îl urmărea extrem de atent. Îl văzu ajutându-se de mâna stângă, ca să nu cadă nimic pe jos, și depunând lingura complet goală în tava asistentului. Venerabilul ridică din nou brațele și rosti formulele de închidere a lojii. Masonii repetau mereu același așa să fie, în timp ce coloana de lumină din altar se retrăgea încet, dispărând apoi cu totul. Prințul se trezi în întuneric deplin, dar cu o mână așezată ferm pe umăr. Un ghem rece îi înțepeni plexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
viață, Însă bolnav și mai ales scandalizat că atâția vizitatori, care-l ascultau, totuși, cu entuziasm, asistaseră fără să se clintească la umilirea lui publică. Trase concluzii ciudate: el, care-și petrecuse viața criticând obscurantismul anumitor clerici, el, care frecventase lojile masonice din Egipt, din Franța și din Turcia, luă hotărârea de a folosi cea din urmă armă care-i mai rămânea pentru a-l face pe șah să cedeze. Indiferent de consecințe. Îi scrise, așadar, o lungă scrisoare conducătorului suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unui profan și până la urmă nu erau așa. Moartea, bineînțeles, umple Întregul teatru până sus, până la picturile alegorice de pe tavan și la candelabrul imens acum stins, dar perspectiva pe care o preferă În acest moment este cea oferită de o lojă aflată mai sus de nivelul scenei, În fața, deși un pic lateral, instrumentelor de coarde grave, violelor, care reprezintă contraalto pentru familia viorilor, a violoncelelor, care corespund basului, și a contrabașilor, care sunt cei cu voce groasă. Stă așezată acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lume sau, cel puțin, nu din acest timp, având portretul unui președinte al republicii În locul venerabilei și familiarei figuri a majestății sale regele. Tocmai s-a deschis casa de bilete a teatrului, moartea intră, zâmbește, dă bună ziua și cere două loje de categoria Întâi, una pentru joi, alta pentru sâmbătă. Insistă pe lângă casieră că vrea aceeași lojă pentru ambele concerte și că, aspect fundamental, să fie situată În dreapta scenei și cât mai aproape de aceasta. Moartea băgă mâna În geantă la Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și familiarei figuri a majestății sale regele. Tocmai s-a deschis casa de bilete a teatrului, moartea intră, zâmbește, dă bună ziua și cere două loje de categoria Întâi, una pentru joi, alta pentru sâmbătă. Insistă pe lângă casieră că vrea aceeași lojă pentru ambele concerte și că, aspect fundamental, să fie situată În dreapta scenei și cât mai aproape de aceasta. Moartea băgă mâna În geantă la Întâmplare, scoase portmoneul cu bancnote și le Întinse pe cele care i se părură necesare. Casiera Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
hotel. Se uită la televizor până târziu. Apoi se băgă În pat și stinse lumina. Nu dormi. Moartea nu doarme niciodată. Cu rochia ei nouă cumpărată ieri Într-un magazin din centru, moartea asistă la concert. E așezată, singură, În loja de categoria Întâi, și, așa cum făcuse În timpul repetiției, Îl privește pe violoncelist. Înainte să se fi micșorat lumina În sală, În timp ce orchestra aștepta intrarea dirijorului, el o observă pe acea femeie. N-a fost singurul dintre muzicieni care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
privește pe violoncelist. Înainte să se fi micșorat lumina În sală, În timp ce orchestra aștepta intrarea dirijorului, el o observă pe acea femeie. N-a fost singurul dintre muzicieni care i-a observat prezența. În primul rând pentru că ea ocupa singură loja, ceea ce, deși nu se Întâmplă rar, nici nu e frecvent. În al doilea rând pentru că e frumoasă, poate nu cea mai frumoasă din asistența feminină, dar frumoasă Într-un fel imposibil de definit, aparte, inexplicabil prin cuvinte, ca un vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]