1,649 matches
-
capăt sub formă de cârlige, pentru a putea trage formele până la suprafața netedă pe care o pregătiserăm, adică la vreo 10 metri distanță de groapă. Încă ceva: umplerea formelor nu se putea face direct din groapă; pământul era scos cu lopata la marginea gropii, după care începea umplerea propriu-zisă a spațiului interior al matriței. Tiparul despre care vorbim era prevăzut cu patru laturi și un fund. Înainte de a introduce lutul pregătit în formă, fundul trebuia presărat cu praf nisipos ori cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a corpului. "Nu există viață de apoi, nu există un țel către care tinde viața asta, o judecată sau un tribunal apocaliptic" ("Plânsul lui Nietzsche", Irvin D. Yalom). Câtă dreptate are poetul de la Ipotești: "...orice-ai spune, peste toate o lopată de țărână se depune". Vei ajunge în Iad!!! Amin. 9. SE NAȘTE UN SAT "Eu nu știu nașteri fără de dureri, Și iată, astăzi poți privi sub soare Cu mult mai multe bucurii ca ieri." (N. Labiș) După înmormântarea babicăi, "șantierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Noi vrem... însă, nu prea știm cum... Fiți pe pace, vă vom ajuta noi, vă promitem! Nu mai puteam călca pământul cu picioarele goale, nici vorbă. Eram nevoiți să-l tocăm mărunt, mărunt la sapă, apoi să-l întoarcem cu lopata. Însă trebuia făcut cocoloașe și introdus în forme doar cu mâinile. Și era frig, mâinile ni se învinețeau, iar degetele ne dureau îngrozitor și nu le mai puteam îndoi, nu mai ascultau de noi. Era un chin. Văzând cât suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cum să facem, i-a răspuns Mircea. Vă voi ajuta eu, aveți încredere. Și a plecat. Într-adevăr, a doua zi, când ne aflam pe șantier, ne-am trezit cu o mulțime de bărbați care au venit cu hârlețe și lopeți. Erau din familiile de macedoneni: Ceafca, Bacu, Butu, Muși, Muca și Pifu. Printre cei doisprezece oameni veniți să ne ajute se aflau și prietenul lui Mircea, Țile, precum și Tiberius, băiatul domnului Muca, un flăcău bine legat, tăcut și deosebit de harnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la căruță sau plug rumega fân de parcă nu se mai putea sătura. Țăranul simți curând o bucurie ciudată și uită repede necazul ce se abătuse asupra lui tocmai în ziua de ajun a Anului Nou. Mai voios ca oricând, cu lopata în mâinile-i aspre, începu să sape voinicește cărări adânci în zăpada înaltă, ce păreau niște dâre ireale pe întinderea albă. Furunculul În ziua aceea ne-am adunat o gloată de copii pe stradă. Eu am hotărât să mergem la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
realismului socialist în masele muncitoare". Răspunsul: cartela e cartelă, pe cea de lemne se poate obține, eventual, gaz lampant. În schimb victorie! Filialei i se va repartiza (1953) 500 kg. de marmeladă... Iată, mai târziu (1957) și inventarul Filialei: "3 lopeți, 1 târnăcop, 2 căldări, 1 făraș de gunoi, 4 lacăte, 1 foarfece, 1 clește cuie (...) 4 tocuri, 4 creioane chimice, 2 creioane bicolore, 3 cutii ace, 10 creioane negre, 1 borcan Pelicanol, 10 penițe, 2 radiere, 500 gr. cârpe, 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lamentabil! Ceremonialul se modifică după împrejurări. Așadar: se așază 16 lumânări de fiecare parte a drumului spre presbiteriu, 4 în jurul mormântului, 6 în jurul cristelniței. La mormânt: portretul lui Luther, candelabrul cu șapte brațe. N-am găsit lada cu nisip și lopata, poate nu-i nevoie. (De altfel e nisip în clepsidră, dar asta ar fi vandalism.) Trec în revistă garderoba. Mă opresc la niște odăjdii cu broderii aurite. (Din păcate n-am acces la mitră sau sceptru.) Încerc cu săculețul pentru
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
aș mai fi vrut să știu. Totuși beteșugul care-l silea să se țină băț Îl chinuia pe maistrul Victor Gomoiu poate mai tare decât lăsa el să se vadă. Îl vedeam cum se apleacă după un cancioc sau o lopată aruncată prin curte pe unde nu-i e locul, și de bună seamă că junghiul ce-i fulgera șalele Îi amplifica aversiunea pentru dezordine. N-aș mai fi vrut, În timp ce un soi de curiozitate mă Împingea de la spate formându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai mult de patru-cinci inși cu constituții de ocnași În cariere de piatră, iar după cum Îi țineau și pe ei curelele reușeau să-i ia lui moș Victor câte două-trei sute de lei până se Întuneca. Văzându-i cum Învârt lopata și cum zdupăie cu ciocanele În formele de tuburi, n-ai fi zis că au opt ore de muncă În urmă. Totuși mare era foamea și setea lor de vreme ce o bună parte din câștig o părăduiau acolo-n curte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care mi se păruse c-o epuizasem, chiar dacă până acum nu mai făcusem așa ceva. Până la urmă era o meserie, măcar că-mi venea greu s-o numesc așa, cu tot ce-o fi fost de Învățat despre cum se vântură cu lopata și canciocul, cimentul și nisipul și balastrul. Jumătate din zi funcționam cu lopata În mână pregătind materialul, iar cealaltă jumătate cu canciocul și ciocanul de bătut tuburi, care-i o vergea de oțel de un metru, având la cap o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
așa ceva. Până la urmă era o meserie, măcar că-mi venea greu s-o numesc așa, cu tot ce-o fi fost de Învățat despre cum se vântură cu lopata și canciocul, cimentul și nisipul și balastrul. Jumătate din zi funcționam cu lopata În mână pregătind materialul, iar cealaltă jumătate cu canciocul și ciocanul de bătut tuburi, care-i o vergea de oțel de un metru, având la cap o excrescență ușor curbată, o măciulie modelată În așa fel Încât să culiseze printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la alta. Asta În vreme ce Laur și Andrei o țineau la pas și se cam uitau după soare, fără să le mai pese de altfel că le-aș putea strica aranjamentele. Or fi știut ei mai bine ce Înseamnă să ții lopata și ciocanul de bătut tuburi În mână câte șapte-opt ceasuri În șir, zi de zi. Aveam s-o aflu și eu cât de curând, dar deocamdată nu-mi dădeam seama ce fusese În capul lui Andrei când tot Încerca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
seara. De pe o zi pe alta, tuburile erau Încărcate În camioanele clienților, așa că bătătura aia de șantier rămânea mereu goală. N-o fi murit nimeni de vipia asta nemernică, eh, câteșitrei aveam răbdare, răbdam și ne otânjeam În credință pe lopată și ciocanul de bătut tuburi. Dacă nici pe Leontina nu-i dădea mâna s-o cruțe, cu atât mai puțin l-ar mai fi lăsat moșu’ pe Laur de capul lui. Îi făcuse normă de-acum, să facă tuburi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bani, vere, poți să-mi dai și mie? Mai mult de două sute n-aș fi avut de unde să-i dau. Un ban cinstit dintr-o muncă cinstită, din care deja s-a ales prafu’, și-ți ții zilele Încovoiat pe lopată și mâncând la praf de ciment În ocna asta de șantier. Are el dreptate văr-miu că n-ar mai fi mult până să se aleagă prafu’ de toată chestia asta, dar nu până Într-atât Încât să mă iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
după ce ne luase două zile Întregi ca să decupăm cu bremerul podeaua veche, ceea ce era oricum o performanță pentru ciocănarii care ne știam, deveniți peste noapte tinichigii de lux și specialiști În mecanică auto. Era În definitiv mai bine decât cu lopata și canciocul, chiar dacă și gențile roților trebuiau schimbate cu tot cu pivoți și suspensii și toată instalația electrică și tapițeria și am dat peste o mulțime de piulițe Înțepenite și sudate cu rugină pe prezoanele și șuruburile lor, pe care a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din capul locului și dintr-o privire cu ce nenorocire se Încurcase moșu’, pe ce-și aruncase banii și cât o să-i mai dea de cheltuială grămada aia de fiare vechi. Păi nu era ciment și nisip de vânturat cu lopata și băgat În forme, până și pentru noi era ceva cât de cât complicat, așa că ce pretenții să fi avut de la meșteru’ ăla de doi bani care din copilărie și toată viața lui n-a știut altceva, tot cu futu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
romanele vieții, și fără Îndoială că și directorul Restoiu o știe. Pe de altă parte, datorită vorbelor lui rezistă el aici În cazemata asta, așa cum eu am rezistat de-a lungul timpului cu barosul de zece kile, cu târnăcopul și lopata și ciocanul de bătut tuburi, măcar că noi nu suntem de felul nostru neam de tubari și salahori. Până la urmă e bine că-s viu, deși rezistența prin vorbe o fi altceva. Aia e, că mănânci și bei și fuți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
futu-le morții și neamu-n gât, să vezi ce le fac, numa’ să vezi ce le fac, a fugit și m-a lăsat... Care dai, bă? Asta chiar Îl trezi. Un bolovan de pământ cât să-l iei Într-o lopată l-a izbit În gură și Înjură și scuipă sânge. De jos se aude Andrei strigând să-i deschidem, dacă n-om fi asurzit dracului cu toții. Steluța, da, nu și-a pierdut ea până Într-atât capul Încât să uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îmi dau seama că pe mine nu m-a chemat nimeni să mă alătur. Poate că asta așteptam, În vreme ce ei hăituiau prin Întunericul demisolurilor și hangarelor poporul dintr-un singur ins pe care-l formez, spre uneltele mele specifice: barosul, lopata, târnăcopul, ciocanul de bătut tuburi, coșul cu floricele de porumb, găleata cu nămol de la Techirghiol... Cam asta-i tot ce mi se poate oferi, și nu-i puțin lucru că primesc totul cu brațele deschise, pe deplin conștient de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În mormânt să-i arăt cu degetul! Drept pentru care, această Uniune mi-a dat alaltăieri un premiu În contul primului meu roman. Dintotdeauna am primit cu brațele și sufletul deschise tot ce vine de la jegurile astea comuniste, barosul și lopata și ciocanul de bătut tuburi și alte unelte de acest fel, așa că n-am vrut să fac excepție nici de astă dată. Ei s-au ostenit probabil să-mi citească romanul și au găsit de cuviință să-mi dea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cum s-a dezvoltat criza poate fi utilă; și nici nu se angajează într-o discuție exhaustivă. De asemenea, un memorandum ar trebui să fie de sine stătător acoperind subiectul abordat fără să omită informații vitale ori să îngrămădească cu lopata material în exces. În acest memorandum nu ofer rețete pentru serviciile de sănătate sau politica fiscală. La urma urmelor, sunt specialist în politică externă. Nu îmi cer scuze pentru credința că aspectul internațional al activității președintelui este cel mai palpitant
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
foarte mult capital În industria Internetulul, astfel Încât stimulează apariția tot mai rapidă a inovațiilor“. Gates a comparat Internetul cu goana după aur, ideea fiind că mai mulți bani s-au făcut din vânzarea salopetelor de blugi Levi’s, a târnăcoapelor, lopeților și camerelor de hotel către căutătorii de aur decât din aurul scos din pământ. Gates avea dreptate: boom-urile și exploziile pot fi periculoase din punct de vedere economic; din cauza lor oamenii Își pot pierde banii și multe companii pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
goană după aur a Început la o veche mină numită Red Lake, În nord-vestul provinciei Ontario. De data aceasta, vânătorii de comori aveau la ei software de modelare geologică și instrumente de minerit În baze de date În loc de târnăcoape și lopeți. Marii câștigători erau din Australia. Și nu văzuseră mina În viața lor. Rob McEwen, președinte și director general al Goldcorp Inc., cu sediul În Toronto, declanșase goana după aur lansând o provocare extraordinară tuturor geologilor lumii: vă vom arăta online
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
terestritate a Dasein-ului înțeles ca o "temporalitate trăită": "pe pământ locuiesc muritori ca muritorii" și "din pământ suntem trimiși către moarte". Mai tăios versul eminescian: "Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarmi ... orice ai spune, / peste toate o lopată de țărână se depune" (Scrisoarea I). Temei pentru locuirea omului, pământul (Erde) și lumea se intercondiționează: "lumea se întemeiază pe pământ", iar pământul, cel care-o adăpostește, "caută în permanență să atragă în sine lumea și s-o păstreze pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
răspuns" oferă Eminescu în Memento mori: "Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stânce se sulev". Piramida "răspunde" nu atât cu cadavrele îmbălsămate în galeriile ei, ci și cu "lopata de țărână" de la temelia ei. Eminescu a fost atent la această simbolistică a constructorilor de-a așeza o "lopată de pământ 7 la baza piramidei. Nici stînca nu are durabilitate fără magma pământului: "Cum sub stânci, în întuneric, măruntaiele de-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]