1,956 matches
-
să vadă despre ce luciri de ape tot vorbește Ionuț. Când au ajuns sus la Ionuț, într-adevăr, ce minunăție! Toate gropile din toloacă, și mai adânci, și mai mici, se umpluseră de apă din puhoiul de ieri, iar acum luceau ca niște oglinzi, sub cerul curat ca o pânză albastră. Unul după altul, pe rând, copiii intrară în apa puțin adâncă, rece și nu prea. Se învățară cu apa repede. Găsiră băltoace mai adânci, până la glezne, apoi până la genunchi. Ce
LA SCĂLDAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376801_a_378130]
-
praf în univers Să fim iubirea ce merge în același sens Poate dacă cerul ne-ar primi să locuim Noi doi puterea o s-o găsim Să ieșim din întuneric,să nu mai rătăcim Acum simt că suntem două stele ce lucim Dintr-o constelație pe car noi doi o s-o sfințim Privește cerul,iubito cum plânge ! Noi doi ne iubim și plutim pe Calea Lactee Eu sunt bărbat ,tu ești femeie Și aparținem acestui pământ Am găsit a vieții cheie........... Autor:Chiricea
STELE RĂTĂCITE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376906_a_378235]
-
sentimentele de oamenii cu care călătorește; versul lui are ceva din cumințenia poeziei clasice, dar și din eleganța romantismului permanent al călătoriilor: „Nu-i pată nu e nicio tremurare/ Când lunecăm încremeniți pe ape/ Ca două faruri luminând pe mare/ Lucind târzii, stingându-se aproape.” Florența e în poemul cu același nume o minune evocată ca în literatura de epocă: „Știu zările că nu-i pe lume/ Cetate dulce, după nume,/ Mai dârză decât e Florența/ Iat-o/ Cum se clădește
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
visul nepătruns, Chiar de îngheți în gândurile mele Cum poate fi eternul de ajuns? IERTARE O geană a urcat spre bolți senine, Iertarea este singurul suport. Obrazul, hai, întoarce-l către mine Să înțelegi durerile ce-ți port. O lacrimă lucește în regrete, Greșeala o cuprind în asfințit; Suspinele au înghețat secrete Și plâng azi clipa care te-a rănit. Tu să mă ierți că n-am știut a spune Dorința care se zbătea în gând, Privește-atunci când soarele apune Și
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
e? -A zis că până îi fac eu o plăcintă cu brânză ,acu pe seară, ei se duc la licurici! -Unde??!!! Cum la licurici? -Uite așa bine, la licurici....prind seară licurici, îi strivesc și se dau pe haine....să lucească ! Mereu mă pune să îi sting lumină când apare,el și tot batalionul de copii ....ei, auzi-îi! -Mamaieeee !!!! Mamaieeeeeeeee! Stinge luminaaaaaaa!......stinge luminaaaaa mamaieee!..... că vin ..licuricii! -Licuricii măăăăăăăăă! Vin licuricii măăăăăă! Uuuuiiiiiiuuuuiuuu! Licuricii liberi!!!! Licurici fericiiiiiiiți! Ură!!!! Mirela Penu
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
Ediția nr. 1329 din 21 august 2014 Toate Articolele Autorului Spre porți de cer, colind cu-nverșunare caut o clipă spartă din suspin, clepsidra ce amestecă nisipul firida ruptă din al meu destin. Cu trudă ziua, noaptea desfătare luceferi mii lucesc la mine-n prag, dar clipa dulce de-alinare se naște din chipul tău, ce-i drag. Iubirea-ți dulce, ispita sau dorința, tot ce ascund în visul omenesc strig adevărul și-mi salvez ființa. Te iubesc! Referință Bibliografică: Te
TE IUBESC de PETRU JIPA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376501_a_377830]
-
parcă cu vijelia necruțătoare. Explozia de fulgere strălucitoare și tunete năucitoare parcă anunța sfârșitul lumii, dar o nouă viață se înfiripa încetișor și deodată apăru timid, căpșorul delicat și simpatic al unui ursuleț brun. Pe fruntea sa mititică se zărea lucind o steluță argintie. Ursula se bucură de puiul său special, intuind că va deveni Regele pădurilor brașovene dar se și întristă în același timp. Se gândi că, datorită steluței sale neobișnuite, va fi totdeauna o pradă, dorită de unii oameni
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
la el. Deodată, un zgomot puternic îl trezi. Vântul furios și ploaia rapidă deschiseră cu repeziciune ferestrele camerei sale. O furtună năpraznică, cu tunete înspăimântătoare și fulgere sclipitoare brăzda cerul. Alexandru auzi în surdină un mormăit și văzu în vale, lucind prin întuneric, o steluță argintie, coborând încetișor. “Este Neânfricatul”, gândi fericit băiețelul. „I-a fost dor de mine. A venit să mă vadă. Acum, însă, nimeni nu-l mai poate urmări, să-i facă rău. Este în sfârșit liber... Notă
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
înghețat de frică la auzul acelor sunete neobișnuite. Erau plânsete, vaiere înfiorătoare, urlete, chelălăit sumbru...Țineai oala la gură și nu te mai opreai. Am strigat să încetezi, dar nu m-ai auzit. Chipul îți era transfigurat, iar ochii îți luceau sălbatic...Erai de nerecunoscut, unchiule. N-am povestit nimănui până acum, nici tata nu știe. De pe colnic se auzeau aceleași sunete, parcă cineva te îngâna sau îți răspundea, nu știu! - Asta-i tot, Ioane? întrebă bunicul. - Nu, nu-i tot
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CHEALĂ DE PERSPECTIVE Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Merg până la capătul scenei cu mâinile legate de orbul găinilor cheală de perspective Poate așa îmi va luci mintea între oase Mă ascund după cortină Claustrofobia îmi încorsetează simțurile oboseala se culcă pe umeri goliți de furie nici visul nu mai are forță Târăsc timpul într-un săcotei de iluzii îl înec în butoiul cu spaime Doare al
CHEALĂ DE PERSPECTIVE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375941_a_377270]
-
se sparg lunecând pe aripi de vise, Măcinați, în roțI de timp, pun sechestru pe lume. Printr-un șir de vocale, înalț-o rugăciune, Alergând, vântul. Face și câte-o mătanie! Sculptat în argint, spațiu` ia formă de minune Aură lucind pe fruntea lunii februarie... Această-arhitectură măreață stă să cadă E mai mult imagine în nimicul de afară! Sărbătoarea lumini este azi în zăpadă! O, privirea ta , din nou, în inimă-mi, coboară... Referință Bibliografică: FEBRUARIE ÎN JOC / Lia Ruse : Confluențe
FEBRUARIE ÎN JOC de LIA RUSE în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376065_a_377394]
-
și-un zgomot mut de falduriImagine: facebook... II. CHEALĂ DE PERSPECTIVE, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017. Merg până la capătul scenei cu mâinile legate de orbul găinilor cheală de perspective Poate așa îmi va luci mintea între oase Mă ascund după cortină Claustrofobia îmi încorsetează simțurile oboseala se culcă pe umeri goliți de furie nici visul nu mai are forță Târăsc timpul într-un săcotei de iluzii îl înec în butoiul cu spaime Doare al
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
scenei unde garderobierul mă va dezbrăca de cutume Să cadă mai repede cortina finalul spectacolului să trimită aplauzele în mansarda cu amintiri ... Citește mai mult Merg până la capătul sceneicu mâinile legate de orbul găinilorcheală de perspective Poate așa îmi va luci mintea între oaseMă ascund după cortinăClaustrofobia îmi încorsetează simțurile oboseala se culcă pe umeri goliți de furienici visul nu mai are forțăTârăsc timpul într-un săcotei de iluziiîl înec în butoiul cu spaimeDoare al naibii ce doareparfumul lăsat în urmăde
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
ca în mijlocul unui poem lipsit de cuvinte încercai să eviți ploaia sub buza mea insipidă așa că am așteptat tramvaiul 5 amândoi zgribuliți cineva ne-a dat din milă o umbrelă ruptă se vede cerul zicea, voi aveți nevoie firmele Mango luceau tolănite pe orașul lucios, plin de vicii visez mereu de atunci mandibulele tale lungi în jurul trupului meu avid de atingeri PLAGIEZ ȘI EU HAIKU plagiez și eu mă auto plagiez caut rădăcini, feelings, ce-a rămas din mine n-am
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
acum:Trache,Trache, Trache, micul meu mare geniu, caută soluția și ieși din rahat, nu te mai văicări atâta! --Cum, mamă? se pomeni că bocește cu voce tare. Și observă pe gardul din dreapta o căciulă cu doi ochi pișicheri care luceau lacom. Referință Bibliografică: Fragment 2- TUNARII / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1410, Anul IV, 10 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
repede ! - Da,autostrada era goală ! Cine naiba mai vine acum la mare ? îi spune în timp ce-i înmânează pachetele,încercând să facă puțină conversație . - Normal....uite banii ! - Nu e nevoie ! spune nu prea convins fiindcă hârtia albastră de o sută care lucea în lumina becului de noapte ,îi atrăsese oarecum privirea. Banii nu-i vezi mereu cu ochii tăi ,îi vezi de obicei cu ochii dracului... - Sunt prea mulți pentru doar douăzeci de kilometri ! - Nu-ți face griji ,am dat 20000 pe
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
Impunător, cu coarnele-i coroană, Gigant, își ține capul sus, și-i falnic, Uitând că s-a ales și el cu-o rană. Pășește elegant printre tufișuri Și, când și când, mai stă să ia aminte, Dar n-a văzut lucind în ascunzișuri O țeavă îndreptată înainte... Când la izvor veniră să se-adape, Un pocnet zgudui întreaga vale Și mândrul cerb se prăbuși în ape, Dar, tremurând, el se sculă agale, Porni spre râpa din apropiere Și-n hăuri, plin
POEME CU CERBI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375190_a_376519]
-
de frunze, Onorurile toamnei de vremuri ruginite Într-un pocal de ceară atins ușor pe buze”. Totuși, în anotimpul toamnei încă licărește iubirea. Scânteia acestui sentiment profund a răzbătut printre fiorduri reci și ramuri goale și doinește în trena toamnei : „Lucesc pe ramuri goale și triste, răvășite, Muguri de doruri, urme de suflete rebele, Fiorduri reci și-atâtea trăiri nemărginite Și-un licăr de iubire în trena toamnei mele...” În trena toamnei mele) Iarna este expresia candorii, iar în cântecul ei
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
Un vis înzăpezit, un chip de fată...” (A înghețat o lacrimă) Liniștea sărbătorilor de Crăciun și magia care valsează în cetini de brad reușește să reaprindă speranțele : „În cetini de brad strălucind sub beteală Din Ceruri, de Sus, o lumină lucește Trezind omenirea din trist-amorțeală. Vine Crăciunul, speranțe-mpletește”. De o frumusețe nemărginită este atmosfera creată de poetă pentru a evidenția lumina divină și puterea sărbătorii Crăciunului. Muzică îngerească și gânduri senine vin să întâmpine minunea cerească, sărbătoarea care vindecă sufletele
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
astăzi, să ne numim cu mândrie români, trăind liber; - galben, culoare a bogăției ce simbolizează pe de o parte bogăția materială a țării reflectat în lanurile ce transformă grâul în ,,pâinea noastră cea de toate zilele" și în aurul care lucește în ochii străinilor dornici de a-l avea cât mai ieftin până la epuizare, iar pe de altă parte bogăția spirituală a acestui popor plin de tradiții și obiceiuri cu oameni luminați ,,rupți ca din soare", adevărați descendenți din zeii coborâtori
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
i se tăie aerul instant la vederea lui. Fiecare fir de păr negru ca păcatul și inelat precum cea mai fină lână, părea că știe care îi este locul în vârtejul complicat al unei imagini fără cusur. Ochii căprui îi luceau în privirea ușor mijită cu care o măsură binevoitor din cap până în picioare. Îi adusese, galant, un trandafir superb, roșu, legat cu o fundă de mătase cu bordură de pietricele strălucitoare pe care ea simți imboldul de a le privi
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
bătrânul dascăl, neavând un foc în vatră Doar un șoricel tovarăș, carii în mobile vechi Primea la el Îngerul, Vocea - adevăr străvechi: Cum dintr-un singur punct s-a început mișcarea Scăpărând, Universul a născut pământul, marea Lumina se aprinsese lucind feeric, instantaneu Creată prin Cuvânt, de însuși Tatăl Dumnezeu! Prin aste daruri sfinte, el cu Hyperion călătorea Cu uimirea Magului cerceta stelele, descoperea Cu încântare nemărginirea căilor, iar în adâncuri Întunecimi scânteietoare, valuri rânduri, rânduri. Știa că chipul frumuseții are
GÂNDIND LA EMINESCU (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379695_a_381024]
-
martie 2017. Eram așa de tineri când ziua la nămiezi Zburdam fără de grijă de mână prin livezi, Când te chemam la joacă pitulat în vie Cu cântecul acela fals de ciocârlie. În ochii ca măslina aprinși ca doi tăciuni Vedeam lucind iubirea în raiul de sub pruni. Ne ascundeam adesea în grabă la amiază Sub un bătrân și falnic nuc care cutează Să pună barieră infernului de cald Și să creeze-o oază din frunze de smarald. Visam cu voce tare adeseori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
credință ne ... Citește mai mult Eram așa de tineri când ziua la nămieziZburdam fără de grijă de mână prin livezi,Când te chemam la joacă pitulat în vieCu cântecul acela fals de ciocârlie.În ochii ca măslina aprinși ca doi tăciuniVedeam lucind iubirea în raiul de sub pruni. Ne ascundeam adesea în grabă la amiazăSub un bătrân și falnic nuc care cuteazăSă pună barieră infernului de caldși să creeze-o oază din frunze de smarald.Visam cu voce tare adeseori pe rândApoi tăceam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
bătrânul dascăl, neavând un foc în vatră Doar un șoricel tovarăș, carii în mobile vechi Primea la el Îngerul, Vocea - adevăr străvechi: Cum dintr-un singur punct s-a început mișcarea Scăpărând, Universul a născut pământul, marea Lumina se aprinsese lucind feeric, instantaneu Creată prin Cuvânt, de însuși Tatăl Dumnezeu! Prin aste daruri sfinte, el cu Hyperion călătorea Cu uimirea Magului cerceta stelele, descoperea Cu încântare nemărginirea căilor, iar în adâncuri Întunecimi scânteietoare, valuri rânduri, rânduri. Știa că chipul frumuseții are
GÂNDIND LA EMINESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379712_a_381041]