3,576 matches
-
să deslușim în ele și un alt imperativ, vizînd construcția carierei literare. A-și ține publicul cu răsuflarea tăiată, a-l duce din emoție în emoție ne apare la Caragiale drept o "lege internă" a scrisului, în funcționarea căreia deliberarea lucidă își dă mîna cu impulsul spontan. Fiecare punct de inflexiune își are, desigur, determinările proprii. în 1889, de pildă, Caragiale schimbă "cîntecul și perdeaua" dintr-o firească dorință de revanșă. Acuzațiile de imoralitate și lipsă a sentimentului civic, lansate împotriva
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
o proiectează asupra faptelor și împrejurărilor de viață evocate. Memoriile, confesiunile și autobiografiile literare sunt trăiri retrospective, filtrate prin conștiința omului matur prin prisma concluziilor trase în urma experienței de viață parcurse. Ele sunt, deci, forme rectificate ale trăirii, o scrutare lucidă a trecutului, în care autocenzurarea poate interveni în proporții apreciabile. Evident - așa cum s-a verificat în practică - toate categoriile literaturii subiective trebuie privite cu o anume circumspecție, impusă de însăși substanța lor subiectivă, însă asupra gradului autenticității conținute nu e
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
că acest te iu-besc te iu-besc este axul roții. Nu inima vorbește, ci trupul; dar trupul vorbește și în limba inimii sau pe înțelesul acesteia. Metoda anti-explicativă? Oare așa se numește, prețios spus, instinctualitatea? A nu raționa, a nu fi lucid în legătură cu verbul a iubi (silabisit exact, așa cum o face Oliveira) ar oferi, intuiește acest bărbat iritant de complicat și aproape imposibil, o libertate mai mare de concretizare a dragostei. Ar lăsa dragostea în afara constrângerilor de dogmă și prejudecăți. Dar atunci
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
atât de epurate de orice - nu întâmplător - parti-pris. Ideologic sau, ca să zic așa, religios. Disputa lui Manolescu cu viziunea analitică a lui Negoițescu reprezintă, de aceea, numai vârful aisbergului. Pe de altă parte, studiul despre Călinescu dovedește o înțelegere extrem de lucidă, ce trece dincolo de granițele filologiei. În ciuda titlului de rubrică, textul acesta nu e o cronică literară. Am explicat mai sus de ce. Erorile Istoriei, reale, nu inventate după calapod, există neîndoielnic. Pe unele le-a remarcat, inteligent, Alex Goldiș. Pe altele
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
ne referi la patronul spiritual al Colegiului Spiru Haret, la unii dintre elevii săi de renume: Mircea Eliade, Constantin Noica, Octavian Paler." (pp. 7-8) Dincolo de paginile avîndu-i ca protagoniști pe Noica, Paler sau Eliade, volumul ne reține atenția prin necruțarea lucidă cu care autoarele văd realitatea. Iată, de exemplu, trei idei asupra cărora putem medita pe îndelete, chiar și numai pentru faptul că ele ne privesc îndeaproape. Toate au legătură cu educația și cu felul cum, prinși în rutina unei vieți
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
peste alta, nu diferențele sunt revelatorii. Au, în pofida vîrstei, un altfel de maturitate. Pe care noi, generația din care eu fac parte, nu cred că am avut-o. (pp. 130-131) În concluzie, o carte severă și totuși serenă prin înălțimea lucidă și politicoasă cu care a fost scrisă. Autoarele au tactul de a spune lucruri grave cu un aer deferent, trădînd o înțelegere aparte, aproape indulgentă. Iată principalul atribut al dialogului pe care Codruța Missbach și Cristina Ștefan îl poartă în
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
contradicției. În răspăr cu destui contemporani ai săi, Gîde era convins că viața nu poate fi disociata de actul scrisului. Se vrea campion al sincerității, insă apare într-o lumină studiată, iar destule lucruri șunt trecute sub tăcere. Se proclama lucid, critic al tututor atitudinilor inautentice, dar se înșeală în nenumărate rânduri; adeziunea lui la comunism dovedește o voluptate a automistificării, născută probabil din conștiința vinovată a celui care se trăgea dintr-o familie avută. Implicarea în chestiunile sociale, denunțarea regimului
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
mizeriei, a dezordinii umane și chemarea unei purități imposibil de confundat cu ceva inferior ei, tinde să despartă cu fermitate realul și idealul; omul de stînga, în schimb, a cărui inimă este caldă și a cărui minte este mai puțin lucidă, înclină mai degrabă să le încurce. Primul, atent să păstreze idealului înălțimea și greutatea accesului, va vîna cu plăcere izurile de dezordine în Ťidealurileť care mînă lumea; al doilea, grăbit să-și realizeze visurile nobile și poate puțin dezgustat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
observat și cum s-a notat în mai multe rânduri, gruparea Echinox și-a propus de la început să asigure doar un spațiu de exersare a talentelor nou apărute printre tinerii, mai ales studenți, fără nici o constrângere programatică. Numai spiritul critic lucid și neconcesiv, educat în Universitate, a încercat să funcționeze ca instrument de conștientizare a unor moduri personale de a scrie, cu cerințe care au trecut, în timp, de la niște îndrumători și ei tineri, către încăperile intimei meditații asupra propriilor posibilități
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
dar se pare că nu respiră corect/ de nu-i reușeșe/ exercițiul de yogať (Yoga). Ion Maria scrie o poezie esențializată, cu oasele albite - care nu se uită ușor. Sânziana Mureșeanu e prezentată de Irina Petraș ca fiind o discretă lucidă: Ťdiscretus e participiul lui discerno și înseamnă a distingeť. Ultima Medină poartă albul drumurilor mediteraneene, e un volum în care senzația de căutare, de rătăcire, de penitență se concentrază apoftegmatic: ŤArde moartea ca un tăciune./ La focul ei/ nu ne
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
orice importanță dacă artistul își articulează conștient și voluntar narațiunea sau el este doar agentul pasiv, factorul mediumnic al unei înțelepciuni care, din cînd în cînd, îl fecundează și îi organizează tacit formele de comunicare, dacă este stăpînul deplin și lucid al lumii pe care tocmai o dezvăluie sau, dimpotrivă, este un simplu locuitor al acesteia, fatalmente integrat într-un mecanism infailibil. Față de configurația sa anterioară, pictura Paulei Ribariu a suferit, în ultimii ani, cîteva importante modificări, înlăuntrul unei inconfundabile continuități
Memoria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7164_a_8489]
-
de refugiați din Germania. În fine, așezarea în Freiburg, orașul în care autoarea trăiește și astăzi, oraș în care de altfel, după 1944, un numeros eșantion al exilului românesc s-a stabilit definitiv. Memoriile unui fugar este cartea unei ființe lucide și chinuite, care nu-și menajează sensibilitățile și nu-și cruță contemporanii. Poate că paginile cele mai vii sunt cele în care autoarea descrie drama vieții în exil: alienarea, complexul de inferioritate și senzația indelebilă că a rămas suspendată între
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
Iulian Bol Ștefan Aug. Doinaș nu este doar unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai perioadei postbelice, el este și un înzestrat și lucid comentator și teoretician al poeziei. De altfel, în ființa literară a lui Ștefan Aug. Doinaș conviețuiesc, într-o armonie desăvârșită, două dimensiuni aparent distincte, dar, în fapt, consubstanțiale, în măsura în care ele sunt rodul acelorași opțiuni poetice și filosofice urmate cu extremă
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
sunt toate datele) alegerile din ’46, deci va cădea (legal!) guvernul Groza, va trece seceta, se va rezolva cu inflația, și tot astfel consumând munți de speranțe pe care logica revenirii la normalitate mereu îi înălța. Erau desigur și unii lucizi, unii sceptici dar cei mai mulți credeau, erau siguri că vom reveni la ceea ce fusese înainte, bizuindu-ne pe occidentali, desigur, care nu-i vor lăsa pe ruși să-și facă aici mendrele la nesfârșit. Credea asta Iuliu Maniu, credea Dinu Brătianu
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
poate spune, tot la Convorbiri literare). Fiecăruia, Lovinescu îi face un scurt portret critic. De pildă, P.P. Carp e un incisiv excesiv, revărsându-ș i spiritul critic asupra nevinovatului Sion. Bine era, spune Lovinescu, dacă și-ar fi putut orienta autoritatea lucidă pentru a face ordine într-o cultură care-și căuta drumul. Rosetti e încă mai criticist, însă avea datele unui bun scriitor. „A preferat să fie prezident al Curții de casație, Guvernator al Băncii Naționale, agent diplomatic, ministru și prim
Fiii risipitori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4933_a_6258]
-
sarcastică. E de prisos să amintesc că toate episoadele s-au petrecut aievea, în ciuda aparenț ei lor de irealitate comică. Nu e nici urmă de lusus naturae în aceste relatări, de aceea autorii își iau în serios rolul de comentatori lucizi, seriozitatea însemnînd aici dorința de a împinge caricatura pînă la apogeul exagerării. Acesta e și motivul pentru care volumul acesta de futilități hazoase merită atenția unei cronici. În rest, dacă la mijloc n-ar fi fost decît bunadispoziț ie ce
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
cu care judecă o carte Nicolae Manolescu privește o partidă de șah, un meci de fotbal sau o poziție de snooker. Ce-l atrage sînt posibilitățile de desfășurare, combinațiile probabile, așadar frumusețea unui fenomen înțeles ca rezultat al unei intenții lucide. Pentru critic, frumusețea nu stă într-o crustă sensibilă, ci într-o proporție ieșită dintr-un calcul inteligent. Din acest motiv, criticul nu pare să guste frumosul natural decît atunci cînd îi provoacă revelații intelectuale, cum s-a întîmplat cu
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
Mihai Zamfir Prin Titu Maiorescu, literatura noastră din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a avut în centrul ei un personaj controversat. Dacă la Eminescu și la Caragiale, contemporanii săi, examinarea lucidă a operei ar trebui să înceapă prin înlăturarea exegezelor deformante, acumulate de-a lungul timpului, în cazul lui Maiorescu atitudinea partizană a comentatorilor a luat forme și mai acute. Teoretician literar, politician și ideolog cu o viziune extrem de clară asupra
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
cu atenția absorbită de nuanțele ei lexicale. Din prima categorie fac parte oamenii comuni, din a doua naturile religioase, din a treia oamenii de știință și din a patra, filosofii. Din această ultimă categorie face parte Andrei Cornea. O natură lucidă și precumpănitor logică, ridicînd neantul la rangul unei teme speculative. Autorul are o logică de metronom intrat în regim de perpetuum mobile, nedînd semne de oboseală meditativă și împingînd analiza pînă la pliurile mici ale echivalențelor sinonimice. Un spirit rafinat
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
pe care și noi, acum, și contemporanii imediați, i-au recunoscut-o pe drept, anume: cea lovinesciană, un urmaș al Istoriilor, Criticelor, Memoriilor, mai avântat, mai imaginativ, mai baroc, unind în mod aparent ciudat (după justa constatare a așa de lucidului Pompiliu Constantinescu) pe N. Iorga cu adversarul acestuia de decenii, E. Lovinescu. Lecturile mele confirmau toate acestea, dar nu omiteau să recunoască genialul dezechilibru care se dovedea și mai copios în Istoria... din 1941. Pentru cei, însă, care l-au
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
șoldurile voluptoase ale autobazei din filaret/ să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu/ să fim tandri, mai zise o muscă.” (Să ne iubim, chera mu...) Vraja, de bună seamă, nu ține mult. Amenințarea difuză a unei zile lucide, să-i spunem mâine, îngheață tot dezmățul nevinovat într-o „moarte de două sute de mii de carate.” Mai hăituită de această luciditate e poezia lui Traian T. Coșovei, o scrisoare în rafale, cu destinatar necunoscut. Un tu care suportă tristeți
Encore! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5916_a_7241]
-
de poezie alienată, într-un anume sens chiar aberantă, care se scrie, hélas, peste Prut. Într-un asemenea context, marcat de numeroase contraste și în care singura certitudine este existența unei poezii românești în Basarabia, era nevoie de o privire lucidă și necomplezentă, care să „așeze” devenirea poeziei basarabene într-o ordine inteligibilă și pentru cititorul, simplu sau profesionist, din țară. Misiunea aceasta și-a asumat-o criticul Adrian Dinu Rachieru, care s-a afirmat în ultimele două decenii nu numai
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
ar fi de demnitatea lor să combată minciuni prea gogonate pentru a merita să fie luate în seamă. Urmarea este înmulțirea continuă a numărului celor prostiți de întunecătorii de minți. Pentru cine și la ce bun să fie prezentate cărți lucide precum Neroziile înțelepților?
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
a nivelului de pregătire la greacă și latină, panorama degradării te amuțește, căci se întrevede limpede că literele nu pot avea decît un viitor mediocru. Dintre intelectualii care își spun opiniile, Cronicarul l-a reținut pe Adrian Papahagi pentru cruzimea lucidă cu care descrie realitatea („Pentru mine, declinul și moartea anunțată a clasicelor nu sunt decît un sindrom al unui rău și mai mare. Clasicele sunt doar prima victimă, cea mai firavă. Priviți ce se întîmplă în general cu literele. Modele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
adevăr extrem de bine. Dincolo, în O oglindă..., sobrietatea pe spații întinse sufocă oarecum asemenea explozii. Nu complet însă: recomand fără ezitare cronica despre Levantul lui Mircea Cărtărescu, apărută inițial în revista „Contrapunct". Unde totuși nu sunt de acord cu analitismul lucid practicat de Ion Bogdan Lefter e în cazul câtorva cunoscute poeme ale lui Nichita Danilov. Glosele mi se par (oare numai mie?) inadecvate. „Sau (variantă pe care o prefer): aripile rămase după «căderea» îngerului ar putea fi chiar ale protagonistului
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]