977 matches
-
două grupuri. - Altă coloană de călăreți ies din stânga. Lovesc achingii din grupul mai apropiat de voievod. Înaintarea e oprită. Luptă corp la corp. Învălmășeală. - Spahii? - Urcă spre voievod. - Ritmul? - La trap. - Răzeșii? - Văd mișcare În pădure, pe ambele laturi ale luminișului. - Ștefan gândește bine. Șuria? - Nu mai e nimeni pe Șuria. Tot grupul a pornit spre Alexandru. - Uniforme? - Nu văd. Piele. Cozi de vulpe. - Arme? - Arcuri mici la spate. Iatagane la șei. - Mongolii. - Călărețul din față s-a desprins de grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mort, spuse Erina. Alexandru prizonier. Sus, călăreții moldoveni au respins atacul Împotriva voievodului. O sută de Apărători conduși de Pietro pornesc la galop spre Alexandru. Trec printre achingii... nu angajează lupta... galop... galop... Alexandru e târât de ambele brațe, În josul luminișului. Amir râmâne nemișcat... Mongolii trec de bariera spahiilor și galopează ca nebunii spre Amir. Un pâlc de achingii e În calea lor. Îl zdrobesc. Turcii sunt călcați În copitele cailor. - Vântul... spuse, deodată, Oană. S-a pornit vântul. Vine furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Erina... spuse Oană, blând, toată Moldova e plină de călăreți... Spune-mi ceva cu sens... - Off... cum mă ceartă... nu-ți mai spun nimic. - Nu e timp acum... - Norocul tău. Meriți să fii pedepsit. - Alexandru? - Dus de opt achingii În josul luminișului. Prizonier. - Ștefan? - Călăreții de Neamț coboară ca volbura de munte asupra spahiilor. Care nu se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căzu În mijlocul ienicerilor și dezlănțui măcelul. Alexandru nu Înțelese Încă nimic, dar văzu o armă ciudată, cu un mâner lung, lanț și seceră sau buzdugan la capăt, rotindu-se cu iuțeală. Văzu sânge țâșnind și trupuri ciopârțite căzând În iarba luminișului. Apoi În locul umbrei se Înălță o coloană de fum galben, Înecăcios. Fumul se risipi repede alungat de vânt. Totul se petrecu fulgerător, poate În trei sau patru secunde. Dar, dincolo de fum, nu mai era nimeni. Toți ienicerii căzuseră sub atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trăsături uitate. Bărbia ușor ascuțită, sprâncenele dese, forma ochilor, seninătatea frunții, felul de a privi, totul era al lui. Era copilul de cinci ani regăsit după optsprezece ani. Pietro Încălecă, dar Înainte de a porunci plecarea, noi semnale se auziră deasupra Luminișului Ursului. Apărătorii se priviră Între ei, cu un aer uluit. Mesajul era clar, dar răsturna toată tradiția de luptă a Moldovei. Căpitanul Oană preia conducerea bătăliei era primul mesaj. Al doilea era: Toată cavaleria Moldovei, pregătire de atac pe centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană. Cine e necunoscutul care l-a salvat pe Alexandru? De ce n-ați ajuns voi? Pietro șovăi să dea un răspuns, privi spre ceilalți Apărători, care ridicară capetele spre cer, privind cu interes zborul unui vultur care se rotea deasupra luminișului. Nimeni nu Îndrăznea să dea vestea. Și nici să Încalce rugămintea lui Ștefănel. Era treaba lui Pietro, să se descurce. Ei așteptau doar ordinul de atac. - Tăcere? ridică ușor vocea Oană. De când refuză Apărătorii să răspundă la vreo Întrebare? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Privi spre Ștefan. Ștefan Înțelese și el și făcu un semn ușor cu mâna. Amândoi Îl cunoșteau pe Cosmin Oană de o viață. Cuceritorii semnalizară o nouă etapă a luptei. Arcașii, săgeți aprinse, foc În linie asupra țintelor. Din josul luminișului se auziră strigăte de durere. Ienicerii și spahii transmiseră semnale disperate spre Mahomed. Semnalele spuneau același lucru. Fuseseră doborâți comandanții de regimente și de detașamente. Armata otomană nu mai avea centre de comandă. Arcașii mongoli ucideau, cu precizie, toți ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
stabil. Dar În câteva clipe, flancul stâng fu izbit de oștenii Scutului și Spadei. În acel moment, de la comandamentul sultanului se auzi semnalul mult așteptat. Retragerea. Pentru prima oară În campania din Moldova, Mahomed ordona retragerea tuturor trupelor. Din culmea luminișului, se vedeau limpede două șuvoaie puternice croindu-și drum spre inima armatei Semilunei. Pentru prima oară de la debarcarea dincoace de Dunăre, otomanii erau loviți cu o putere care Îi paraliza. Ștefan Înțelese ambele strategii și murmură: - Ce nebunie... Riscă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atacului, ultimele forțe ale achingiilor fuseseră spulberate de mongoli, iar pierderile spahiilor și ienicerilor În derută erau imense. Peste jumătate din cei cincizeci de mii de oameni care aveau misiunea de a-l captura pe Ștefan zăceau fără viață În Luminișul Ursului. Se petrecea o răsturnare incredibilă de forțe. Înaintarea lui Ștefănel era rapidă și necruțătoare. Trupele din fața lui se retrăgeau deja instinctiv, căci nimeni nu mai avea curajul să-i stea În față. Flancul atacat de Oană se clătina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Trupele din fața lui se retrăgeau deja instinctiv, căci nimeni nu mai avea curajul să-i stea În față. Flancul atacat de Oană se clătina și el sub loviturile Apărătorilor. Încetul cu Încetul, formația Cuceritorilor se afundă În pădurile din josul luminișului, În urmărirea otomanilor cuprinși de panică. Spre Suceava se auzeau semnale de ajutor și ordine de repliere. Răzeșimea condusă de Ștefan cobora și ea, eliminând ultima rezistență a ienicerilor. Căpitanul ajunse și el În pădure, căutându-l cu privirile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adevărată, dar contraatacul era ucigător. Pe flancuri, prin păduri, direct asupra voievodului. Ștefănel și Alexandru ieșiră primii din pădure, galopând lipiți de coamele armăsarilor. Aveau caii cei mai buni. La aproximativ douăzeci de secunde În urmă, dinspre dreapta, ieși În luminiș căpitanul Oană, urmat de Pietro. La patru lungimi de cal se ivi coloana albă a Apărătorilor. Bănuielile căpitanului se adevereau. Peste cinci mii de ieniceri, strecurați În tăcere pe flancuri, ascunși de păduri, atacaseră formația de răzeși În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În preajma mea și privește.” Asta am și făcut. Am privit cum trupele Ardealului au trecut munții, eliminând orice rezistență a lui Laiotă Basarab. Am privit cum oastea coboară În Moldova, fără popas, gonind spre Suceava. Am privit un loc numit Luminișul Ursului, mai sus de Ilișești, unde Ștefan dăduse o bătălie grea, căci pădurea era plină de trupuri ciopârțite. Apoi am alergat spre Cetatea de Scaun și am ajuns Într-un moment pe care doar un corrrespondente di guerra l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
conduce tati În persoană. Noroiul clefăia când treceau prin mocirlă, iar farurile luminau roiurile de insecte care pluteau diafan În torentul de lumină. Dacă strici mașina n-o să mai ai cum să pleci. Se poate... S-au oprit Într-un luminiș. Johan a coborât, a trecut de partea cealaltă, unde stătea Farah, și i-a deschis ușa. E-n regulă, poți să cobori, nu e noroi. În fața lor se distingea suprafața unei ape, cotitura unui râu care curgea potolit. Era Întunecat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
liber prin pădurile de pe malul mării, focuri de tabără printre blocuri eratice întreptate năvalnic spre locul de judecată al vechilor germani din zona deluroasă din sudul orașului, serbări de solstițiu și ceremonialul drapelului în zori, sub cerul înstelat și prin luminișurile care se deschideau spre est. Cântam, ca și când cântatul ar fi putut face Reich-ul tot mai mare și mai mare. Conducătorul formației din care făceam parte, un băiat de muncitor din așezarea Neuschottland, era cu nici doi ani mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o forță numai de el știută, spre minunata și zbuciumata lume a căutărilor îmbrăcate în curcubeul speranțelor... Dar Ilinca nu avea nici un licăr de privire pentru el... Părea și ea un fel de umbră, abia atunci descoperită cu adevărat în luminișul nefiresc al depărtărilor, răsărită însă din ochii lui Virgil... Și Bărzăunul înțelese în clipa aceea, mai bine ca niciodată, că degeaba o mai așteaptă în poiana lui de mult pustie... Ilinca nu putea fi niciodată aidoma celei din visele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la capătul tunelului. Era ciudat să dai de lumină în măruntaiele pământului. Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ființa sa se încarcă de un sentiment al întâlnirii cu necunoscutul. Chipurile lui Livingstone și al lui Stanley îi revin în memorie, iar harta pe care o ține în brațele sale se înnegrește de adnotări. Satele care se ivesc în luminișurile pădurii sunt pustii - ceea ce rămâne în urma lor este o masă de case părăsite, cu aer funebru, de parcă întregi caravane militare au trecut pe acolo. „Este ca și cum cineva ar duce întreaga populație de aici către o destinație necunoscută. Nu, nu, nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în care ne-am născut, asupra căruia apasă atât trecutul geologic cât și istoria. Și devenim loc de intersecție (și de judecată în același timp) a acestui trecut ce este, simultan, punct de vedere asupra ființei, "loc" dezvăluitor, deschidere sau luminiș, cum ar spune Heidegger. Faptul că raportarea ține de esența noastră ni-l dovedește și febrilitatea cu care-i privim pe cei aparținând "generației noastre"; simțim că în special față de ei raportarea noastră își găsește întemeierea. Nu câți ne apreciază
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
zale..." După ce l-am descântat, L-am pus jos Și-am așteptat... Înserase mai de-a bine; Crengi uscate, peste mine, Bâzâind la vântul strâmb, Îmi ziceau răstit din drîmb... Năzdrăvana de pădure Jumulită de secure, Scurt, furiș, Înghițea din luminiș. Din lemnoase văgăuni, Căpcăuni Îi vedeam pieziș Cum cască Buze searbăde de iască; Și întorși Ochi buboși Înnoptau subt frunți pestrițe De păroase, De bărboase Joimarițe. Și cum stam sub vânt și frig Strâns cârlig, Iscodind cu ochii treji Mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tehnice, doar la tovarăși, aceștia trebuiau să înghită orice rahat din solidaritate muncitorească. Trăiască republica și proletarii, spunea prietenul meu când se îmbăta, și se îmbăta de fiecare dată când mergea într-o fabrică, treceau prin secții ca vântul prin luminiș, apoi făceau o excursie tehnică la cabană, nu la cea mai apropiată cabană, din spirit de solidaritate cu familia tovarășului, acolo erau așteptați de fetițele de protocol, unele mai mișto ca altele. Strădaniile lor aduseseră cincinalul la patru ani și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stâng. Îndată ce turiștii o droaie de vârstnici gravi și simandicoși, de cucoane cu ifose și, mai cu seamă, pâlcurile zglobii de tineri și de tinere năbădăioase se răspândiră ca boabele de mărgean pe o placă de sticlă, prin iarba imensului luminiș, Profesorul scoase o lulea năstrușnică, sculptată în chihlimbar, cu capac de argint masiv, închipuind bustul unui arab cu turban, din care începu să pâcâie, pe neaprinselea, și căutându-și, evident că în mod reflex, chibriturile, care, probabil, erau răspândite prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
științifică... Instantaneu, apoi, Profesorul se înfierbântă într-atât de mult, încât în jurul său produse o lumină asemenea fenomenului de incandescență, neluând în seamă chicotelile îndepărtate ale grupurilor sau ale perechilor de bărbați și de femei, răspândiți printre boschetele din perimetrul luminișului. Ce-ar fi, de pildă, să scuturăm colbul care s-a așternut peste ceea ce considerăm că ar fi conceptul de animism! Dumneata cunoști, nu-i așa? ce definește așa-numitul animism. După ce își consultă preț de o secundă ceasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întâi, că vietatea înaltă care creștea, apropiindu-se de ei, nu era decât o plăsmuire diafană de ceață. Zefirul, însă, începu să se zbenguie cu veselie, mișcând florile cu subțiratice stamine aurii, dându-i târcoale acestei făpturi, ce obținu în luminiș înțelesul de femeie foarte tânără, cu brațe rotunde, cu profil de vioară și cu un gât atât de prelung, cum numai girafele îl pot avea. De la umeri până sub bărbie, grumazul delicat îi era ferecat în cercuri de aramă strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de o clipă în care ea străbate întinderea de la Marea Stăpână a nopții până la Pământul cel binecuvântat. Îmbătat de înțelesul concentrat, de revelația surprinzătoare, de savoarea misterioasă a concisei balade, Profesorul se precipită spre o tufă de ghimpe din marginea luminișului cu arborele-candelabru de argint. Smulse dintr-un ram țepos un spin ascuțit și lung și împinse cu hotărâre vârful atroce în carne, dungându-și câteva linii sângerii în formă de radical în podul propriei palme. Văzându-l, Vânătorului i se crispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceea m-au și ales călăuză la Marea Companie Turistică de Vest, rosti el. Ultimele precizări ghidul-șofer le enunță cu mare mândrie. Profesorul renunță la alte detalii despre escapada sa din banala contemporaneitate și, răsucindu-și pipa stinsă în direcția luminișului unde poposeau ceilalți și unde toți se plictisiseră de moarte, porni să înfrunte cu bravură torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil! zise ea în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]