1,582 matches
-
Da, șopti Andrew, ca hipnotizat. „Foarte bine, foarte bine, se bucură ea, ca un copil. Atunci, ne-am înțeles...” Mai trecură câteva clipe. Mere roșii, ionatane, începură să cadă imponderabil de ne-unde, așezându-se cuminți pe marginea patului. Plafonul lunecă înapoi, ca uns, dar înăuntru nu mai fu întuneric. Petricia, cu o mișcare amplă, olimpiană, dar și veselă, ca o hârjoană, se întorsese cu spatele, privindu-l lung peste umăr, cu ochii ei mirabili. Pe omoplatul drept avea tatuat un
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Gheorghe Istrate (doamne, iar ni se întâmplă...) Doamne iar ni se întâmplă să stăm tâmplă lângă tâmplă, năduseala Ta divină mă-nlumină în lumină vorba Ta e carnea lumii, lunecă prin ea postumii: nevăzuții, visătorii din bisericile florii...
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/6371_a_7696]
-
Emil Brumaru Sînt tot mai tăcut de o vreme Privirile-mi lunecă-n gol Spre-un înger ce vrea să mă cheme Făcîndu-mi din aripi domol Să luăm împreună o birjă Dar eu mă sfiesc să-l ascult Încerc să nu-l văd și am grijă Să țin ochii-nchiși cît mai
Plecare amînată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12255_a_13580]
-
Labile, ideale... Iar dincolo de malul Celei din urmă pagini, Nu dai nicicum de calea întoarcerii acasă, Ci singur, ca Ulise, Mai răsfoiești o mare. Sfârșit de septembrie Pe când scriam, de pe hârtie Cuvintele zburară-n stoluri Golindu-mi paginile care îmi lunecau din mâini, grăbite, Cu foșnet cald de frunze arse. Pe-oglinzi treceau umbre de aur Și nu știam cum să mă apăr, Cum să păstrez tot ce pierdusem... Dintre coperte și din rame Se ridica ieșind pe geamuri Un fum
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
vieți și o nenumită esență? Cine? labirintul zilelor îmi arată mereu un alt tu, un altul de câte ori deschid ochii. Cuvintele mele întreabă, nu eu nu eu care aud cu întreaga ființă simt cu auzul, gust, ating, suspend peisaje care au lunecat dincolo de orizont. Pod peste apă și păienjeniș peste hău bucuria adăugată la bucurie răspunsul, poate, salvator la ghicitoare când va fi timpul
Tu cine ești? by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3938_a_5263]
-
mei din propriul tău labirint. Ah, bucuria! jocul, teroarea de a ne afla față în față pe pragul Minotaurului tu și eu, oglindiți unul în celălalt la infinit. Iată ofranda în care m-am tors fără a o pricepe deplin lunecă din mâna mea caldă în mâna ta firul promis, aurul roșu mătăsos ca șarpele adormit neted ca orizontul ce se rotește în somn calea spre fiara înfometată și înapoi Ariadna spune M-ai rugat: ajută-mă să ies din labirint
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
Mă grăbeam să-ți fiu înger de pază. Să nu fugi, surîzîndu-mi ferit, Prin tuneluri adînci de amiază Către-amurgul căzut ca un zid Între noi și copacul din raiul Tot mai plin de ciuperci și de melci Și de șerpi lunecînd pe pospaiul Scoarței rupte a vechilor crengi, Ce-aveau fluturi dospiți lin la bază Și moi mlaștini cleioase-n lichid. Mă grăbeam să-ți fiu înger de pază; Să nu fugi, surîzîndu-mi smerit...
Mă grăbeam să-ți fiu înger de pază... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8861_a_10186]
-
care inspiră neputinței noastre o cale Nu poți muri tot timpul uneori e deșertăciune moartea ... Poți să mori iubind? Cine să moară dacă dragostea e o multiplicare de vieți de chipuri în fiecare clipă mii de fețe ale aceluiași om lunecă un carusel care risipește pentru a limpezi în jur o aglomerare a aceleiași ființe Poți strivi cu palma izvorul unui fluviu? Poți speria porumbelul de hîrtie care duce vestea că pămîntul va primi un nume nou? Poți să scoți din
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
albi, Apoi transparenți, invizibili într-un viitor Fără ei Invizibil el însuși. înțelesurile înțelesurile Ca niște pietre acoperite de-o mare Diferit colorată De orele zilei, de orele veacului Trecătoare. înțelesurile neclintite, îngropate pe jumătate în nisip Doar apa le lunecă liniile le rotunjește le frânge Le dă un chip Mereu schimbător. încât eu nu văd decât Fluxul și refluxul unor sensuri Reverberate de valul falsificator Veșnic crud La dus și la-ntors Peste pietrele-afunde, Flux și reflux al unor sensuri Care
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
nu poți adormi, nici să te odihnești, nici să pleci Un loc de unde să vezi și să auzi tot, să știi și să ții minte tot ce se-ntîmplă În casă, în ogradă, în drum Mereu treaz și mereu gata să luneci Dar să nu poți ajuta pe nimeni - Mai mult duh decît ființă Mai mult pasăre decît om Pe marginea dintre timp senin și furtună Dintre soare și ploaie Dintre zbor și cădere - Aninat în locul unde se pune Cana cu apă
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
Ovidiu Genaru De aceea Mai trec prin curcubeu bătrânii după ploaie? Mai sunt bătrâni? Sate de grauri mai lunecă pe cer? Dar florile divinității cum s-au ofilit? Mai faceți mătănii în fântâni și fântâni în câmp? Nu mai purtați pământul sub unghii pentru că e al vostru pământul vostru nu se mai ia sub unghii nu se mai ia
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
Ion Murgeanu Vârsta de aur Chiar nu mai este nimic de făcut. Lunec. De fapt mă rostogolesc la vale ca o sanie Fără omăt fără tălpi fără țintă. Și ani vor trece Până - din nou - voi atinge apogeul vârstei de aur. Să-i cânt iar și din nou: Melancolie tandrețea mea Și tu
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
trece în limpezimea de sticlă-a prezentului care-atît de liberi ne lasă în fața primejdiei. Se cuvine Se cuvine să iei ceva în care să te recunoști se cuvine să pui ceva în care să nu te recunoști niciodată invers. Piatra Lunecînd de la o țară la alta de la un mileniu la altul piatra cum un melc. Neîndemînatec Neîndemînatec simțămîntul ca un ochi ce caută Lumea la Răspîntii în loc de-a căuta doar Răspîntiile. Și iar începi Și iar începi să te-ndoiești
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
la picioare și ramul de stejar deasupra capului aleleu măicuță aleleu tăicuță moale și frumos mirositoare-i sfânta și-nierbata strâmta potecuță-a dorului xxx șed într-un colț de bucătărie și mă uit la tine cum calci vorbind întruna călcătorul lunecă pe cămașa încrețită purtat măiestru de mâinile tale dibace cuvintele se preling de pe mierea buzelor sub atenta supraveghere a ochilor tăi mai strălucitori ca oricând nu mi-ar părea nici un pic rău de-ar fi să pier acum singurul regret
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
tace Acuma că pământul. Abia despresurata, Mă regăsesc în plânsul Cuiva rămas în urmă. Castanii, curtea lungă, Parfumul din tablouri Și mâinile bunicii Îmi recompun conturul, Și zăbovesc cu jale La marginile lumii Visând să fiu prezenta, Până când negandirea Mă luneca în foșnet Și mă pornesc că vântul Să suflu prin imagini. Dar dor îmi e de toate Să le cuprind că marea, Să le ridic cu mine Când mă înalt la ceruri.
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
al ierbii crescând peste morminte și nici iuțeala păsării care se sparge necontenit în răscrucea văzduhului De sub pământ noaptea tresărind ușor în bătaie de lună plină copacii întorși din uitare răniți de stigmatele timpului freamătă aduceri aminte o blândă neliniște lunecă prin iarba deasă destăinuit vălurindu-o în copaci și prin iarbă se arată urcând de sub pământ într'o levitație de auz tremurător șoaptele morților Ursita cerne ursita cerne din înalte văzduhuri cenușa uitărilor fruntea și umerii se'mpovărează de pulberea timpului
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
ars pereții odăilor vor țipa cu var în gît echinoxul va hurducăi cărările ce duc spre casă eu însumi voi rîde mărunt ca fotografia sfîșiată de-un psihopat somnambulul născut din oboseala noastră va rămîne undeva departe vocea lui va luneca pe mare ca pe suprafața unui imens bloc de piatră și-n zare insula rodos care ne-a adăpostit trupurile dezorientate străduțele pe care ne-a plăcut să tăcem la nesfîrșit adunînd sîngele din copilărie pînă azi fernando pessoa și
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
simplu moartea nu e tristă când bate în roșu și o luăm pe datorie, nu mi-e simplu să-ți spun că ne-am rătăcit, că dragostea țâșnește din trecutul amputat ea satură multe guri cu răbdare de melc când lunecăm spre apus cu soarele legat de o ață dar Dumnezeu ne iubește mai mult decât putem risipi cât despre interioarele pietrelor încăpătoare și capitonate nici o limită nu explodează înainte să ia forma corpului proiectat cu precizie spre dâmbul ce încetinește
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
desculți... fătul mi se părea mi se părea că nasc preludiile-n cântec dar am rămas doar om și stea cu fătul timpului în pântec ritual în zori auzi duelul cu mine femeie în tine etern doar viciul scânteie eu lunec alb pe drumuri curate târându-mi crucea uscată în spate merg ca un pustnic fără lanternă răscrucile mor neîntrebate picură-n mine poezia eternă mânjită cu sângele: g. istrate
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
din ce autor am transcris dictonul. Cum vremurile se aflau în mișcare, era, socoteam, o completare sfidătoare a principiilor de drept, aici în inima aplicării lor (poate nu era așa), mă gândeam la Grotius, Josserand, Jhering, Planiol, Dongoroz; seara gândul luneca spre Keti. În orașul acesta o cunoscusem, petrecusem lângă ea amurguri fantastice urcând dinspre fluviu. Ce-ar fi putut să înțeleagă „bătrânul” președinte din toate acestea? Înainte de depunerea jurământului, mă reținuse un sfert de oră în cabinetul său pentru unele
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
a firii. O iubisem dincolo de adevăr, timpul se întinsese până în miezul lui iunie, trăisem lângă ea apoteoza sfârșitului adolescenței; privindu-mă, ochii îi scânteiau de un miracol neîntâlnit. Este cu adevărat greu să reconstitui șirul acelor întâlniri pentru că mai totdeauna lunecau, nefiresc, din realul în care aveau loc, într-o irealitate care le mărturisea substanța. Și toate câte au urmat... sau poate n-au urmat. Așezarea mea, acum, în casa simpaticului meu proprietar și a soției sale, în apropierea grădinii publice
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
mandarin tremură din când în când frunzișu-i troienit de pulberi aurii pe alei cu degete flămânde umbre trec nu trec fac valuri ori pe-o clipă chiar sfârșesc pe val iată și-o caretă fără cai fără pânze fără surugiu lunecă pe strunele de harpă dinspre nefiind spre nicăieri - iată și stăpânul nesfârșitul de pe ramuri strânge câte-un omuleț Cruci de piatră cruci de piatră numai cruci de piatră stau în locul crucilor de lemn cruci de fier de fontă de inox
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
cu dînsa blîndele paragini. În ciuboțica-cucului apasă Călcîiul unui înger și se zbate. Oh, joaca fină și capricioasa Cu fluturi și cu flori nenumărate! Sub curcubeie rimele sînt calde. Unde-nverzește-n lintițe izvorul, Crist și-a lăsat să-i lunece piciorul Și pe furiș încearcă să se scalde...
Pastel creștin (1958) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9097_a_10422]
-
o luntre ușoară finisată de apă în fața imaginii Pierdem din greutate ca sfinții în fața imaginii lor curbate de aura suferinții Lumina amniotică Cînd ne iubim amîndoi avem un singur sex prin care trecem pe rînd ca îngerii lumină prin lumină lunecăm fiecare prin buricul celuilalt eu sînt mîna tu ești genunchiul tu ești umărul eu sînt călcîiul eu sînt pleoapă, tu mi-ești pleoapă lumea toată e o apă Noaptea ca un vin scump Un pantof roșu într-un copac o
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
al credinței creștine, dar și vâltoarea și zbuciumul cumplit al marilor genii omenești. Nu e o poezie ușoară, nici lesne de prins în comoditatea formulelor convenționale. Nu e o poezie de petrecut timpul cu ea, de citit cu ochi leneși lunecând pe pagini răsfoite distrat. Nu e dulceață, nici șerbet intelectual, ci cuminecătură pentru sufletul ce căuta, dincolo de aparențele înșelătoare ale vieții, patria din care a fost surghiunit. Lui Ion Pillat, care-și sublima nostalgiile și obiectiva problemele existențiale în transparența
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]