1,217 matches
-
trebuie să te căznești în nemîngîiere, supunând năvala amărăciunilor unei culturi intime. Nevoia de stil în nefericire și de simetrie în mâhniri pare a le fi lipsit poeților. Căci ce înseamnă a fi poet? A nu avea distanță de propriile mâhniri, a fi identic nefericirii proprii. Preocuparea de educație personală, până și în aceste lucruri, trădează un rest filozofic într-un suflet atins de poezie. Superstiția teoretică organizează totul, până și tristețea. Însăși moartea unui filozof seamănă unei geometrii descompuse, pe când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zi. De unde să derive nevoia de a superpune neantului efectiv un neant suprem? Eventualitatea paradisului mă face să sorb toate amărăciunile de sub soare... Și chiar fără șansa acelei perfecțiuni, nu e îngrozitor să mori pe la mijlocul lor, să lași atâtea neîmplinite mâhniri, să te săvârșești în diletant al nefericirii? - De-ți supraviețuiește o singură tristețe, zadarnic cerșit-ai izbăvirea nemiloasei nopți. A vorbi de eternitate și a te făli cu ea presupune o vitalitate a organului temporal, un omagiu secret timpului, prezent
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu toții - în cursul viețuirii - iluminarea deznădăjduită a acelei nemiloase clipe? Moștenirea primului om este lumina întîii deznădejdi. Când stelele se vor preschimba-n pumnale și inima-mi va zbura spre ele, toate laolaltă n-o vor sfâșia până într-atît ca mâhnirea să nu-și descrie, pe albastrul boltelor, dâra ei răzvrătită. Aș vrea să pier în fiecare astru, să mă zdrobesc de fiece înălțime și-un adăpost mortuar s-alcătuiesc, în stele putrede, pentru un cadavru descompus în farmecul sferelor. Ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un plâns imaterial al florilor, de dată ce ne inspiră o destrămare funebră. Învăluiți în el, neliniștea morții ne cuprinde ca o sevă pornind de departe și ridicîndu-se domol și trist în vlaga trupului. Și cum suspină un trandafir în mâhnirea noastră, înnobilînd-o! Sau parfumuri încărcate de sinucidere, plutind vast și tulbure spre inimi apuse! Chiar dacă știi de când melancolia te-a dezbinat de fire, îți pare totuși că te-a însoțit dintotdeauna, că te-ai născut cu ea și poate chiar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
apasă până la înăbușire. Suferința nu e dulce decât sub forma chinului. Priveghindu-ți nimicnicia, eul se volatilizează cu aburii dezolării. Și atunci ce mai rămâne din întîmplarea individualizării tale? O substanță de amărăciune, răspândită într-o țeastă de drac părăsit. Mâhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol. Nevoia apăsătoare de a te ruga și neputința de a te adresa totuși cuiva... Și apoi cealaltă nevoie: de a te trânti la pământ, mușcîndu-l înfuriat și vărsîndu-ți turbarea sau religiozitatea negativă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e croită pe măsura muritorilor... Calmul prințului gânditor n-ar pricepe niciodată cum poți vedea ca el și totuși îndrăgi nimicnicia. Până și Buddha să fi fost un dascăl? E prea mult sistem în lepădările lui, prea multe consecvențe în mâhniri. El ar condamna, desigur, rătăcirea celui ce-și târăște neantul printre muritori și n-ar pricepe cum în vidul lumii mari surâzi vieții. Căci el n-a cunoscut anumite culmi ale nefericirii; a trăit și a murit consolat. Ca orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oare inima? Și verdele putred al ochilor spre ce se mai deschide când sângele a orbit? Ce negură spintecă măruntaiele și ce ziduri se dărâmă în țesuturi? Și oasele spre cine urlă în văzduh, și văzduhul de ce-mi apasă mâhnirea grăbită înspre nimic? Și ce chemare spre înec îmi împinge gândurile spre ape moarte? Dumnezeule! pe ce frânghie să urc spre tine, ca de nepăsarea ta să-mi sfărâm trup și suflet? Oamenii nu trăiesc în ei, ci în altceva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este să preia suferința lui Dumnezeu. Cel puțin de la creștinism încoace. Religios e acel ce se poate lipsi de credință, dar nu de Dumnezeu. Pentru ce mâinile nu se întind spre rugăciune, mâinile de muritori, ca să-mi sprijin pe ele mâhnirea drăcească și spaima asasină? Și pietrele, de ce nu-mi suspină groaza și oboseala spre un cer înlemnit de propria lui lipsă? Iar tu, Natură, ce plânsuri mai aștepți de nu te răzvrătești cu rugi și cu blesteme? Și voi, obiecte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pierde icoana acestuia, îl vor reconstitui ațipind în inima unui parfum sau potolindu-și simțurile într-o privire mărită de melancolie. După ce Adam a distrus rosturile fericirii, Raiul s-a pitulat în ochii Evei. Tot ce nu izvorăște din prospețimea mâhnirii e de mâna a doua. Cine știe dacă nu ne gândim la moarte ca să salvăm onoarea vieții! În secolul al XVIII-lea francez nu s-a spus nici o banalitate. Franța a considerat de altfel totdeauna prostia ca un viciu, lipsa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zărit. M-aș vrea îmbălsămat în toate privirile fără lume. Deasupra fiecărui gând se boltește un cer. Dumnezeu e moștenitorul acelora ce au murit în El. Astfel te desparți ușor de tine și de lume, lăsîndu-L să continue firul atâtor mâhniri și părăsiri. Se prea poate ca oamenii să nu fi fost alungați din Rai, se prea poate să fi fost totdeauna aici. Izvorând din cunoaștere, bănuiala aceasta m-a făcut să-i fug. Cum să mai respiri în umbra unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acel ce nu cunoaște ispita. Prin ea trăiești; prin ea te afli înlăuntrul vieții. Când ai isprăvit cu lumea, ispitele cerești te înlănțuie ca o probă a unei ultime rezerve de vitalitate. Cu Dumnezeu eșuăm ratarea înscrisă în excesul de mâhniri. Și când acestea ne usucă simțurile, o senzualitate a inimii înlocuiește cu văpăi subtile agitația oarbă a sângelui. Cerul e un ghimpe în instinct; absolutul, o paloare a cărnii. Viața-mi pare atât de stranie de când nu-i mai aparțin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moartea nu s-a ridicat la același nivel? Și ce-și citesc în priviri, când răsfrânge fiecare un alt cer? Pe oameni nu-i cunoaștem decât pentru a rămâne mai singuri cu Dumnezeu. Un arhitect despămîntenit ar putea construi din mâhnirile noastre o mânăstire în cer. Lipsa de orgoliu face cât eternitatea. Nenorocul oamenilor care s-au căutat toată viața pe ei înșiși este de a se regăsi până și în Dumnezeu. - Umilința împăcată și vastă e singurul fel de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
respirației; pasiunea formei înăbușă înflăcărarea negativă a amărăciunii; farmecul cuvântului ne scapă de povara clipei; formula micșorează sfârșelile. Singura ieșire pentru a nu cădea: a-ți ști toate sfârșiturile - a-ți slei otrăvurile-n spirit. De ți-ai fi lăsat mâhnirile în starea de senzație, de mult n-ai mai fi... Spiritul nu servește viața decât prin expresie. Este forma prin care ea se apără cu propriul ei dușman. Oboselile după-amiezelor, cu patina veșniciei în suflet și adierile de amețeală în mijlocul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
forțele ostile nebuniei. N-aș vrea să-mi pierd mintea. Dar este atâta vulgaritate în a o păstra! Să veghezi inutil neînțelesul lumii și al lui Dumnezeu și să extragi știință din chin! Sânt beat de ură și de mine. Mâhnirea e un dar, ca beția, credința, existența și ca tot ce e mare, dureros și irezistibil. Darul mâhnirii... Culegere și paginare HUMANITAS Conversie în format Winword 2.0 IBM-PC: Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro). Emil CIORAN, PE CULMILE DISPERĂRII
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Să veghezi inutil neînțelesul lumii și al lui Dumnezeu și să extragi știință din chin! Sânt beat de ură și de mine. Mâhnirea e un dar, ca beția, credința, existența și ca tot ce e mare, dureros și irezistibil. Darul mâhnirii... Culegere și paginare HUMANITAS Conversie în format Winword 2.0 IBM-PC: Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro). Emil CIORAN, PE CULMILE DISPERĂRII, Humanitas, 1993. EMIL CIORAN s-a născut în 8 aprilie 1911 la Rășinari (Sibiu), ca al doilea fiu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care nu-i bine să renunțe spiritul. Astfel, România nu este o țară tragică. De Dumnezeu, n-am stat niciodată prea departe. Există o literatură populară, cu mai multe povești în care El se plimbă mai des ca printre noi? Mâhnirea, cazna și necazul acestui popor au ridicat multe scări între pământ și cer. Bisericile n-au trebuit să provoace înălțimile. Ce fioruri trebuie să fi cunoscut Evul Mediu, oamenii din timpul lui, care făceau cerc cu casele lor în jurul catedralelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adică numai omul care se îmbogățește sub ochii noștri; acel pe care l-am găsit bogat, despre care nu știm când n-a avut nimic, a agonisit averea legal. Iată o concepție dezastruoasă, de natură a-ți provoca o nesfârșită mâhnire teoretică. Mai are rost să faci o revoluție pentru așa puțin și se poate construi o nouă ordine pe o viziune așa de aproximativă și de îndoielnică? De ce vor crede unii din naționaliștii noștri și, din păcate, și ai globului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sărutat schița. mea. Poate că e una din cele mai nimerite din câte - am zugrăvit. Am pus-o lângă mine. Deconcertare și o dulce resignație. Un profil îngeresc. I-am spus cuvinte bune. O rază de speranță în acea amabilă mâhnire a feței. O adorabilă schiță. Dar simt că din ce în ce schițele se familiarizează cu inima N-o iubesc. Nu. Adio, părinte. ........................................................................................................................................................ 0 iubești, fătul meu, fără s-o știi. Cinis et umbra sumus. Euthanasius VI Sunt oameni pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
variante ale periplului bacovian (cu rădăcini În romanța eminesciană), fără, Însă „nevrozele”, „delirul” din Plumb. „Personajul” lui Voronca are mai degrabă ceva din fizionomia palidului „elev singuratic” suferind de cenușiul existenței, rostindu-și În versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfîșierile”, „mîhnirile” În registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni Înscrise Într-un album adolescentin: „PÎnă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni Înscrise Într-un album adolescentin: „PÎnă cînd va tîrÎ sufletul mantaua mîhnirilor sfîșiate? /.../ Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe o bucată de pîne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tînguitor-juvenile, regizate În decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
luminoasă”) completează evantaiul simbolist al viziunii; eliberare promisă de un peisaj idilic, (cvasisămănătorist!): „Și am vrut amîndoi bisericuța mică și albă din sat / așa simplu, cum ar vrea un copil bun o jucărie” - e afirmată decis: „Vreau să rătăcesc dincolo de mîhniri”. Iar acest „dincolo” e ținutul (evocat și mai tîrziu În creația sa) copilăriei ca spațiu al existenței fruste, elementare, păstrînd ceva din prospețimea unor „priveliști” ale lui Fundoianu: Vino, vom merge la Soveja În munți. Acolo, trecutul meu ca Într-
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unui poet Încă insuficient individualizat, cu frecvente stîngăcii ale scriiturii și cu un univers imaginar restrîns la cîteva elemente devenite deja clișee, cărora numai accentele naive aparținînd vîrstei le conferă o anume autenticitate. Natură fundamental elegiacă, el Își marchează deocamdată „mîhnirile”, „tristețile” ori „sfîrșirile” la modul adesea exterior, prin calificative mereu reluate, pînă la saturație, - de unde și senzația de monotonie. Ceea ce Îl distinge, totuși, anunțînd producțiile viitoare, este - observată Încă de E. Lovinescu - „o facilitate aproape prodigioasă de a se exprima
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acest imagism, de pe acum abundent, atestă o fantezie asociativă extrem de mobilă, cu Îndrăzneli „moderniste” În linia unui Adrian Maniu, prelucrînd abil sinestezia simbolistă și forțînd, În sens pre-avangardist, apropierea unor elemente relativ distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mîhnirilor sfîșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata mîhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sînt ale unui poet oarecare: „iedera glasului tău În vînt”, „drumul ca o melodie se pierde”, „foșnetul serii de hîrtie”, „În clavir sînt accente vechi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
asociativă extrem de mobilă, cu Îndrăzneli „moderniste” În linia unui Adrian Maniu, prelucrînd abil sinestezia simbolistă și forțînd, În sens pre-avangardist, apropierea unor elemente relativ distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mîhnirilor sfîșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata mîhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sînt ale unui poet oarecare: „iedera glasului tău În vînt”, „drumul ca o melodie se pierde”, „foșnetul serii de hîrtie”, „În clavir sînt accente vechi, ca Într-un herbar flori păstrate”, „clopotele depărtîndu-se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să „Înregistreze” totul, acumulînd „impresii”, dar mai ales dispus să se implice În dinamica spectacolului universal, să o provoace, să o elogieze. Totul se petrece ca și cum „personajul” itinerariilor elegiace din Restriști ar fi descoperit dintr-o dată acel spațiu de „dincolo de mîhniri”, - invocat Într-unul din poemele vechi, iar această revelație i-ar produce o adevărată stare de euforie a libertății regăsite, de bucurie intensă a numirii lucrurilor, de exaltare a tuturor simțurilor. Relația eu-univers se conturează, Încă din versurile constructivist-integraliste, ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]