1,426 matches
-
mai fie ministru. Este suficientă o doză de optimism politic: „Fii zelos, asta nu-i ultima Cameră!”. Întărtați la culme de avantajele pe care le-ar obține din „cearta contrariilor”, nici guvernanții, nici partidele, n-au observat că, în Transilvania, mândra „divizie secuiască”, care nu poate fi decât o organizație paramilitară, își face pregătirea, în vederea unui alt 15 martie, care să le aducă autonomia teritorială. Dacă cumva se ascund în spatele tradiției militare (la 1848 divizia lor a omorât mii de români
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ca un om al satului, să-l perceapă pe Gh. Vraciu și ca poet sensibil și îndrăgostit de locurile natale, redăm două poezii: în grădina visurilor în grădina visurilor mele, Unde curcubee facă decor; între mii de flori și floricele, Mândra mea, tu ești regina lor. i în minunata mea grădină, Mândră ca un colț de elizeu, ezi ca doamna gândului, senină, Tu regina sufletului meu. Când lipsești, mi-i inima pustie; Când apari, mă simt un semizeu, Vino, dragă, fii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
regina sufletului meu. Când lipsești, mi-i inima pustie; Când apari, mă simt un semizeu, Vino, dragă, fii pe veșnicie, Curcubeul sufletului meu. în grădina dorurilor mele, Doamne, să n-arunci cu nici un nor. Să tot șadă luna între stele, Mândra mea, regina viselor. 1930 Adio, tu Adio tu, căsuța noastră dragă, în care m-am născut și am crescut De care, amintirile mă leagă, Că am trăit la tine, cum am vrut. Adio voi, ogradă și grădină - Grădina cea cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1913. Traduceri: Ch. Nuitter și E. Tréfeu, Princesa de Trebizund, Iași, 1875; Clairville, P. Siraudin și Koening, [Versuri din „Fata mamei Angot”], Iași, 1875. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 15-17; Ciorănescu, Teatr. rom., 88-89, 122-126, 155-156; Mănucă, Scriit. jun., 18-33; Mîndra, Clasicism, 132-153; Dicț. lit. 1900, 98-99; Brădățeanu, Istoria, II, 24-26; Dicț. scriit. rom., I, 262-264. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
apă70. Chiar și atunci când casa este pe tărâmul lui Scaraoțchi, ea tot frumoasă și strălucitoare apare: Așa mergând el la iazul acela, era strașnic palat făcut de draci, unde țineau banii; și pe apă mergea o casă făcută strașnic de mândră (s.n.) și-n casa ceea s-auzea un bocet 71. În sfârșit, incinta, în toată complexitatea ei, este desenată ușor caricatural, lapidar și expresiv, așa cum sunt executate crochiurile pictorilor de talent: ei știau a cristaliza împrejurul lor un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în salele nalte ale casei sale, ca acele regine din epopeele nordice cari cu voința lor țin mărirea casei și a neamului. Ea era de o blândețe rară, însă niciodată întratâta încât să nu ramâie mândră și niciodată atât de mândră încât în fața ei să nu rămâie urmele unei neșterse și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte splendidul ei bust de marmură rămânea drept și mândru ai fi gândit că se simte pe tron. Bătrânul o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Schechter am mai Întâlnit-o la București, cam de mult, la o expoziție Schweitzer. Dacă-i aflați adresa de la vreo rudă, veți afla de la ea multe amănunte despre Rubin, pictor de talent fără școală, ca și Todirel Tatos. Verișoarele erau mândre de el. Cât privește pe Doina Bucur (Florica Ionescu, născută Pursch) știu că a dat vreo 2 concerte la Flt. sub egida „Ligii”, că era violonistă virtuoasă și că mama ei era româncă (mi se pare soră cu mama lui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
aflat dacă printre ei se aflau și complicii lui din ajun. [Mai târziu, pentru a lucra mai bine asupra po pilor, a trecut de la catolicism la cuziști.](Ibidem, p. 41.) Didina Cantacuzino și Zoe Romniceanu erau cu drept cuvânt foarte mândre de re zultatul obținut prin energia lor. De slujba de Bobotează am fost toate la Mitropolie - Pia, Lia, Didina, Zoe Romniceanu, doamnele general Zetta Manu, Anicuța Florescu, Zincuța Manu, Elena Sturdza - și, pe urmă, sus la mitropolit ca să-i mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tăcut și pânditor. Deschid fereastra larg și mă las adulmecată de aerul rece, care parcă așteaptă ceva de la mine. Știu ce așteaptă. Răsuflu adânc, din rărunchi. La ce mi-a folosit nelipsita mea emoție interioară, de care eram atât de mândră și atât de convinsă că poate schimba lumea - dacă nu lumea toată, măcar lumea din jurul meu -, printr-o simplă atingere? îmi spuneam că va fi su ficient să ating lumea cu scrisul meu, cu gândurile mele, cu imaginația mea, ca să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lichid maroniu care se strecurau prin tre plăcile de gresie, ca niște râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se, pentru a pătrunde în toate cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât de mândră și în care își petrecea cu atâta voluptate diminețile, devenise o cloacă - murdară și dezagreabilă, ba chiar de-a dreptul grețoasă, precum vizuina unui monstru nevăzut. Păși pe vârfuri afară din bucătărie, trăgând indispusă ușa după ea, să nu mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Despre neeficacitatea duioșiilor sale religioase era convins. Apoi chiar să se fi pus părintele Ermolachie pe aceea ca să citească blestemele sf. Vasile, oare- ar fi putut[? ] El nu știa s-o citească. Versurile părintelui Ermolachie: LA UN PARPAGAI Pasăre cu mândre glăsuri Nu ești tu de-a noastre nasuri, Ci de nasuri boierești, Parpagai, te potrivești. \ \ {EminescuOpVII 302} Căci la preoțească casă Nici tu papă, nici tu masă, Ș-apoi eu nu-mi dau mălaiul Să-l mănânce parpagaiul. Dedesupt, drept
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în salele nalte ale casei sale, ca acele regine din epopeele nordice cari cu voința lor țin mărirea casei și a neamului. Ea era de o blândețe rară, însă niciodată întratîta încît să nu ramîie mândră și niciodată atât de mândră încît în fața ei să nu rămâie urmele unei neșterse și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte - {EminescuOpVII 306} splendidul ei bust de marmură rămânea drept și mândru - ai fi gândit că se simte pe tron
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aceste pagini. Aș fi putut să invoc suferința care mă răscolea ca să mă justific. Dar În timpul zborului paginile au dispărut. Ușurarea care se citea pe fața arătoasă a aprigei noastre proprietărese vorbea de la sine. Cât era de mulțumită și de mândră să scape de mine! Ducă‑se să crape În altă parte - În taxi sau În avion! S‑a sculat cu noaptea În cap ca să ne vadă plecând. Au apărut și vecinii noștri francezi. Probabil că fuseseră treziți din somn, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să jur că este cu mult mai rău decât pe timpul celor trei ciobănași din baladă, dintre care doi se simțeau suficient de bărbați să- i facă felul celui de al treilea, fiindcă, nu numai că avea oi mai multe, și mândre, și al naibii de cornute, ci și fiindcă l-au mirosit că era suficient de blegoman, încât să nu pună mâna pe bâtă și să le crape capul de cum apăreau de după colțul stânei. Dar credeți-mă domnii mei, că am
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în fața Domnului, atunci când o va lua în împărăția Lui. Luana bombănea, îmbufnată. O apreciere așa îndepărtată nu o mulțumea în nici un fel. Jura că data viitoare nu o va mai lăsa pe mama să ia însoțitori, vor ieși pe poartă mândre nevoie mare și nu se vor uita măcar o dată înapoi. Să simtă și ceilalți copii amarul, durerea, suferința abandonării. Promisiuni deșarte ce-și dădeau duhul a doua zi când, firea deschisă, dependența de oameni, dragostea de viață împlinită doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
obraji iar băiatul le însoți în sufragerie, cu fața arzând. Intrarea Emei fu umbrită, ca de fiecare dată, de sporovăiala continuă și fără sens a Vandei. Luă cadoul din mâinile fetei și-l întinse băiatului, cu o expresie atât de mândră, de parcă-i dăruise Turnul Eiffel. Unchiul Dali îl sărută zgomotos, îl ridică în brațe și-l mângâie în creștetul capului, umflându-se în pene, nu se știe din ce motiv. Îl sărută și pe unchiul Vali pentru ca, în final, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
e afectat și crăcănat. Luana începu să cânte, fără nici un avertisment: Cine știe despre tine unde, oare, rătăcești? De ce nu mai vii la mine? Spune-mi, unde ești? De-i vedea vântule-o fată, sus pe deal sau în zăvoi, mândră și cu ochi ca marea, ad-o înapoi!" Băiatul rămase cu gura căscată, nu se știe dacă din pricina faptului că, pe neașteptate, îl lovise dragostea pentru muzica lui Constantinescu ori din cauză că fata-l uimise apucându-se de cântat, din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
impunea racolarea de manechine, activitate care trecu în sarcina Luanei. Fu o plăcere pentru ea să colinde școlile și să vadă încântarea fetelor, înalte și frumoase, de a conlucra la un așa proiect. Veneau zilnic la firmă și probau rochiile, mândre de calitățile fizice pe care le aveau în înzestrare. Apăru, apoi, problema mersului pe scenă. Domnișoara Leon n-avea nici cea mai vagă idee despre asta. Îl sună pe fostul profesor de sport din liceu și-i ceru ajutorul. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
luxoase. Ținea în mână un toiag noduros. Fața, dacă nu i-ar fi fost mutilată de o plagă ce-i devorase bărbia, ar fi părut a fi a unui bărbat încă în putere, chiar dacă cu chipul supt. Privirea îi era mândră, ai fi zis chiar trufașă. Cam la cinci pași de noi, s-a oprit și, sigur pe el, a întrebat: - Ce vă aduce în aceste locuri? Mi-am scos pălăria și am făcut un pas spre el. - Domnule, suntem pelerini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bine aici, pe pământ, cu condiția ca eu să aflu mai Întâi cu pre cizie ce-mi doream. i-am mulțumit mamei Ana și am asigurat-o că voi face, la rândul meu, tot ceea ce puteam pentru ca ea să fie mândră de mine acolo În cer. Apoi m-am Întors la soră-mea cu cursa de Aiud. Am intrat În casă cu bocancii plini de noroi de la cimitir, pe care nici măcar nu-l remarcasem până atunci. m-am descălțat și am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lui M. I. Cosma), ideologia Cercului Literar de la Sibiu (Nicolae Veronescu) ș.a.m.d. Ilustrative pentru pulsul vieții literare postbelice sunt și interviurile cu Mihai Beniuc, Cezar Baltag, Radu Boureanu, Mihai Ungheanu, Eugen Barbu ș.a. Cronică teatrală publică sporadic Vicu Mîndra, Ion Hobana, Ada Simionescu, Sanda Faur, Liliana Ursu, dar și George Banu, C. Stănescu, Victor Parhon, Miruna Ionescu, Margareta Bărbuță, Bogdan Ulmu ș.a. Cronica cinematografică este ținută de Mihai Lupu, Ion Lazăr, Florin Mugur, B. Dumitrescu, Alice Mănoiu, Radu Cosașu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
MÎNDRA, Vicu (5.V.1927, București), istoric și critic literar. Este fiul Friedei Mendelovici (n. Langhaus), educatoare, și al lui Iosif Mendelovici, tipograf. M. (al cărui prenume la naștere era Lewis) învață în București, unde urmează Liceul „Cultura” (1940-1944) și Facultatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
actualiza miturile este în spiritul epocii (Jean Cocteau, Jean Anouilh, Jean Giraudoux). Niobe sugerează cruzimea geloziei divine și singurătatea tragică a femeii. D. imaginează, în marginea mitului, un scenariu epic mai apropiat de necesitățile prozei moderne. Cei doisprezece copii ai mândrei Niobe capătă în acest fel o anumită identitate: unul este negustor, altul (Alfenor) își inițiază elevii în cultul solar, Lamippe și Melia, gemene, se alătură lui Dionysos și dispar într-o infinită orgie, Melibeea și Xanthos încalcă legea morală (complexul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
and Finland during the 20th century, în "Valahian Journal of Historical Studies", nr. 10, 2008, p. 7. Miloiu, Silviu, Diverging their destinies. Romania, Finland and the September 1944 armistices, în "Valahian Journal of Historical Studies", nr. 10, 2008, p. 41. Mîndra, Mihai, Ilmarinen la porțile Europei: un eșantion de cultură finlandeză, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, p. 126. Mogoșeanu, Petre, Note de drum prin Laponia, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
apropia Și îi aducea Prânz de mâncătură, Vin de băutură. Cât el o zărea, Inima-i sărea, În genunchi cădea Și plângând zicea: Dă, Doamne, pe lume O ploaie cu spume, Să facă pâraie, Să curgă șiroaie, Apele să crească, Mândra să-mi oprească, S-o oprească-n vale S-o-ntoarcă din cale!". Domnul se-ndura, Ruga-i asculta, Norii aduna, Ceru-ntuneca Și curgea deodată Ploaie spumegată Ce face pâraie Și umflă șiroaie. Dar oricât cădea Mândra n-o
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]