8,306 matches
-
bănuiască că din acea clipă, o nouă zi, care începuse bine, se va rostogoli în hăuri. La telefon doctorul Teodoru! Ei, bună dragule, te-am sunat să-ți spun că băiatul tău face mari progrese la grădiniță. E așa de mândru că e în grupa mare! Îți seamănă leit. Uite, prin el te descopăr pe tine, în fiecare gest, în fiecare atitudine, clipă de clipă, zi de zi. Cine ar fi crezut? Domnișoară, duduie, nu mai găsea Teo modul de adresare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o citească, ci ca s-o colecționeze, căci știa că întotdeauna o bibliotecă dă bine într-o casă. Astfel, deși avea o bibliotecă mică, era bine întocmită. Trecând, într-o bună zi, prin fața oglinzii celei mari de la intrare, elegantă și mândru înrămată în lemn de mahon, cu incrustații arabe, acesta tresări uimit. Deși era încredințat că se găsește într-o deplină singurătate, o singurătate incoruptibilă, solidă și de neschimbat, constata acum, cuprins de tot de uluire, că mai este cineva acolo
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
banal, sau așa îi plăcea să creadă cel puțin, căci, prin acesta, educația primită la dulcea și la luminoasa vârstă a copilăriei sale îi ieșea bine închegat și echilibrat la suprafață. Unele persoane spuneau despre dânsul că este poate prea mândru și chiar indiferent, dar asta numai fiindcă lui nu îi turuia gura într-una, ca altor tineri. Când vorbea, însă, dovedea mereu agerime în gândire prin replici rapide, 1 Aurită este calea de mijloc (în limba latină). Neașteptate și îndrăznețe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de mare. Nu-i așa că-i minunat?! - Ah, într adevăr, asta înseamnă?! Dar este minunat, desigur! Chiar că este nemaipomenit să știi că porți un nume care se bucură de o semnificație atât de nobilă. Acum, parcă mă simt mai mândră de numele meu. Nu-i știam însemnătatea până acum, însă îți mulțumesc, Victor, pentru că acum i-o știu. Și, în fine, de acum nu mai este absolut necesar a mai urmări, pas cu pas, și restul acestei discuții, care, chiar dacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pornind pe bulevardul principal al micului meu oraș, iar apoi cotind la dreapta de două ori, se găsește, la vreo două sute de pași, clădirea Poștei, care, deși este destul de veche și de neîngrijită, ea tot știe, totuși, să se înalțe mândră în fața oricărei perechi de ochi, oricât de pretențioasă ar fi ea. Îndată ce urci scările instituției și intri pe ușă, de cum privești drept înainte, chiar în fața ta se află un ghișeu, primul dintr-o înșiruire de vreo alte șase sau șapte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ia parte, tot timpul și fără voia lui, până atunci, de acum înainte, ei bine, le putea foarte lesne schimba pe dulci deliruri relaxante, căci „acea stare sublimă de deplin extaz merită toată osteneala” - așa obișnuia el mereu să spună mândru. Iar această stare a lucrurilor avea să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i așa? - plăcute și întru totul satisfăcătoare, iată că, în momentele din ce în ce mai greu de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine. Maică-sa trebăluia la cuptoraș. - Oare când s-o fi trezit mama? se întrebă Alexandra
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu ziceau nimic din părere de rău sau ciudă, cum credea ea. Ioana le zise că se întoarce acasă, că o așteapta maică-sa și se porni. Atunci una din ele o întrebă când își cumpărase rochia. Ea îi răspunse mândră că i-o cususe maică-sa. Cealaltă se apropie de ea prefăcându-se că vrea să se uite mai bine la rochie și chiar să încerce calitatea pânzei cu degetele. Ioana o lăsă, desigur. Nu putea să știe ce pusese
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
usca repede, apoi o călcăm și va fi ca nouă. Ești și tu vinovată, vezi ce se întâmplă când nu asculți de părinți? Ai vrut să te lauzi, uite că Dumnezeu ți-a arătat că nu e bine să fii mândră și lăudăroasă. Nu prea înțelegea ea lecția cu lauda și cu pedeapsa lui Dumnezeu, era pur și simplu bucuroasă că nu o mai vedea pe maică-sa plângând și în sine hotărâse că o va asculta de acum înainte de fiecare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai degrabă preferau să înconjoare, numai să ocolească acel loc, să nu treacă pe lângă el. Totul părăsit, urât și distrus. Doar urmă se mai cunoaștea, unde a fost gard și unde a fost poartă. Casa, care era odată cea mai mândră din sat, abia se mai ținea să nu cadă, năpădită de buruieni până la prag. Via cea aducătoare de bani mulți era acum abandonată și îmburuienită. Totul era trist, dar cel mai cumplit era că în acea tristețe, părea că se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mă aștepta până veneam, lua cana, o umplea și bea cu atâta gust apa din ea! Apoi îmi mulțumea, zicându-mi: „Să crești mare, fata tatei!” Mie nu-mi trebuia nimic mai mult. Mă umpleam de bucurie și mă uitam mândră la frații mei. Era la noi în sat o mamă care-și creștea singură cinci copii, trei băieți și două fete. Îi era foarte greu, sărmana, dar mergea înainte cum putea. Când ajungea seara și trebuia să-și hrănească copilașii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine.” (Sărbătoarea cea mare). Era de așteptat ca locul central al amintirilor să fie ocupat de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
prin aderența la anumite valori sau entități asociate cu grupul național propriu fără a nega altor națiuni sau grupuri etnice drepturile lor. Persoanele respective exprimă un acord puternic cu afirmații de genul „îmi place limba română”, „îmi place România”, „sunt mândru că sunt român”, „simt că România este țara mea”, dar cu un foarte accentuat dezacord față de orientările de segregare etnică (tabelul 27). Naționalismul identitar are intensități și accente diferite în funcție de situația economică percepută și de nivelul de dezvoltare al zonei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
știu că nu voi mai avea parte de ea niciodată, când te vei întoarce acolo să săruți pământul patriei și pentru mine, nu știi ce norocoasă ești că ai un copil care te iubește, este deștept și tu poți fi mândră de el, este și statul australian mândru de el, apropo, de ce nu rămâi aici, bandiții de aici ar trebui să-ți sărute picioarele că le-ai trimis așa un băiat genial, un informatician de primă mână, statul acesta ar trebui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de ea niciodată, când te vei întoarce acolo să săruți pământul patriei și pentru mine, nu știi ce norocoasă ești că ai un copil care te iubește, este deștept și tu poți fi mândră de el, este și statul australian mândru de el, apropo, de ce nu rămâi aici, bandiții de aici ar trebui să-ți sărute picioarele că le-ai trimis așa un băiat genial, un informatician de primă mână, statul acesta ar trebui să-ți clădească o statuie lângă cea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe o soră și a dispărut într-un avion diplomatic, după doar o jumătate de oră l-a văzut pe cel mic, doar după ce a plecat Alex l-a văzut pe cel mic, arăta ca o umbră dar se ținea mândru, ea îi punea întrebări și el continua să tacă, au stat ca doi străini unul în fața celuilalt, se priveau prin sticla groasă, copilul ei infractor și încă traficant de droguri, asta nu intra nicicum în capul ei, dar el susținea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu vipușcă lată, de culoare roșie sau aurie. Arătau ca adevărați generali dintr-o armată imperială. Pe cap, purtau pălării cu boruri mari, în panglica cărora era înfiptă nelipsita pană de păun, ei înșiși părând a fi asemenea acelor păsări mândre de penajul cu care natura le-a înzestrat. Nici mireasa și nici mirele nu ieșiseră din corturile lor. Tradiția îi obliga pe însurăței să apară într-un anumit moment, care însemna de fapt și declanșarea festivităților. Bulibașa, știind că poruncile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de Bucovina, în general, a scris despre semnificația coloanei astfel: „Stâlpul lui Vodă rămase ca semn al neașteptatei manifestări războinice făcute de un voievod moldovean într-o epocă de slăbiciune și înjosire, pe drumul lui Petru Rareș, cel puternic și mândru”. Obcinile bucovinene sunt locuri mirifice, dăruite de Dumnezeu credincioșilor săi, căci Vatra Dornei, stațiune balneară bogată în burcuturi tămăduitoare, cu un climat numai bun pentru bojocii tuberculoși sau inimă rea, și comuna turistică Vama, supranumită Mica Sinaie, datorită formelor de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
turistică Vama, supranumită Mica Sinaie, datorită formelor de relief ce dau impresia unui ceaun tapetat cu brazi și molizi, parcă sunt rupte dintr-un rai ipotetic, așa cum îl descriu cele două genii naționale, Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri : „În fantazii mândre, ea își face cale Peste munți cu codri, peste deal și vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline, Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna când gândesc la tine, Sufletul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un salut colegial, un surâs de complezență sau o vorbă politicoasă din partea ei. Blonda Înaltă și cu gropițe În obrăjori părea neclintită, imperturbabilă și insensibilă ca o cariatidă. Unii s-au simțit vexați În amorul lor și, considerând-o prea mândră, prea infatuată, au amenințat-o, În cele din urmă, cu răzbunarea. Alții au lansat zvonuri și legende dintre cele mai bizare pe seama ei: că e lesbiană (știau asta din spusele unor indivizi care o văzuseră de gât cu o fată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sorbeam din ochi, mângâindu-i cu privirea fiecare părticică a trupului-i zeiesc. Dar vă jur pe sfânta mea cruce că o făceam Într-un mod cât se poate de nevinovat!... Eram vertical În aparență, aș spune chiar puțin cam mândru, dar, În esență, mă Întindeam și mă zvârcoleam ca musca prinsă-n plasa paingului nemilos. Lui Teofil, colegul de bancă și confesorul meu de taină, Îi vorbisem despre amorul meu secret, despre chinul și neputința mea, despre zbaterea mea continuă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă, se Întoarce și aleargă cu mâinile ridicate, acoperindu-se de țipete scurte, ca niște scârțâituri. Am trântit ușa râzând. Mândru Într-un fel. Mă surprindea faptul că eram mulțumit. Călcam apăsat prin spațiul camerei asemeni unui imperator. Mi-am Întors fața spre oglindă și am Început să țopăi. Descriam cu brațele prin aer mișcări când lente, când rapide. Trupul mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Ana Maria - o fetiță drăgălașă, cu un aer distins - „o adevărată domnișoară”(cum o numise odată o doamnă mai În vârstă), care se Îmbrăca cel mai des În rochițe cu volănașe scrobite, albastre și verzi. Verzi erau și ochii ei mândri, pe care nu și-i cobora nicicum spre noi, băieții, evitându-ne ostentativ. Își petrecea mai tot timpul de joacă doar cu prietenele ei, cu care chițăia, râdea și discuta secrete, stârnind de multe ori valuri de curiozitate În rândurile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
m-a văzut, a rămas un moment suspendată de cerul foarte Înalt (cu siguranță mi-a surprins În privire orgoliul de mascul rănit). Și-a tras cu bruschețe mumia de mână, Împrăștiind pe jos trandafirii superbi, proaspăt achiziționați, pe care, mândră cum o știam, nici că i-a mai cules, și a grăbit un pas nervos, spre surprinderea partenerului ei, care o privea uluit. O dată a Încercat să mă sune, dar nu i-am răspuns. Nu acord niciodată o a doua
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
au fost - nu sunt o fire foarte prietenoasă), colegi și cunoscuți, toți se mirau de calitatea și de frumusețea acestor haine: ce materiale deosebite, domnule, ce cusături fine, ce lucrătură... de unde le-ai achiziționat, mon cher? Eu unul eram tare mândru În “pielea mea de stofă”. Când le aveam pe mine, mă simțeam cu totul diferit. Mă simțeam mai curat, mai Îngrijit, mai nobil. Aș Îndrăzni să spun chiar mai deștept. Ori de câte ori mă Înscriam la cuvânt, pe la ședințe, pe la cercurile metodice
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]