3,280 matches
-
în schimb, vreau. Nu vreau să te ucid. Cu atât mai rău pentru tine, atunci, fiindcă eu vreau să te văd mort. Frumoasă și hotărâtă, îl privea mândră, iar Balamber simți că ura ei era neclintită. Suspinând, se lăsă pe mânerul șeii și, privind-o puțin dintr-o parte, îi aminti: — Eu ți-am salvat viața, ai uitat? Frediana se aprinse, ochii săi deveniră ochii unei furii: Tu mi-ai ucis tatăl și fratele! strigă. Așa că nu-ți datorez absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
numiți - sunt împreună cu Atila și că... Expresia alarmată cu care Sebastianus privea spre Maliban îl făcu să tacă și să întoarcă, la rândul său, privirea către soldat. Acesta se ridicase în tăcere și îl fixa vizibil enervat, cu mâna pe mânerul săbiei: — Tu ești un ofițer roman, iar eu îți datorez respect, dar tu trebuie să mă privești când îți vorbesc și nu trebuie să mă întrerupi și nici să-mi insulți poporul. Vitalius, alarmat și el, se ridicase în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Milone, care, din nou cu arma în mână, își pipăia falca. — Vrei să te bați cu el? îl întrebă. Sigur! răspunse acela, scuipând un dinte în palmă și rotindu-și privirea cu un zâmbet amenințător. Metronius, prompt, se întinse spre mânerul săbiei, însă Ambarrus i-o îndepărtă iarăși: — Nu. Nici o armă. Ar fi prea ușor pentru tine. Dar văd că ai pumnii zdraveni; o să lupți cu ei. Divicone se repezi în fața lui. — Nu! izbucni, desfăcând brațele și căutând parcă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
decât mulți ații. De aceea, și pentru respectul cuvenit, îi veni în întâmpinare împreună cu Mandzuk și Odolgan. Nu trebui să facă prea mult drum, oricum, fiindcă cele două căpetenii curând se opriră în fața sa. Utrigúr, sprijinindu-și ambele mâini pe mânerul argintat al șeii și aplecându-se puțin înainte peste grumazul calului, își arătă surâsul enigmatic în care doar cine îl cunoștea de multă vreme, ca Balamber, ar fi putut recunoaște o sclipire de simpatie sau, mai degrabă, de bunăvoință satisfăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din nou să intru, Adela avea pala de păr așezată exact la locul ei, pe jumătatea stângă a frunții, și un alt capoțel, mai bogat în dantele și panglici, iar pe pat și la îndemîna ei, o oglindă ovală cu mâner. Făcea sforțări să pară veselă, să-mi zâmbească și îmi cerea scuze că m-a "speriat" și că mă "plictisește". La șase seara, termometrul înnebunise! Eram zăpăcit de spaimă, de inaniție, de nicotină. Redusă de boală (în fapt și în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
i-am scos-o aseară din mână, și apoi, fulgerător, s-a aplecat cu buzele pe mâna mea, cu primejdia de a se da în spectacol întregii ogrăzi și, fără nici un cuvânt, s-a întors la trăsură. Cu mâna pe mânerul de la portița landaului, a șovăit un moment, apoi s-a urcat repede. Birjarul a închis portița în urma ei și, în clinchet de zurgălăi, Adela s-a dus. De pe canapeaua de dinainte, și-a mai scos capul de câteva ori din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cer scuze... Îți promit, altădată... Tu poți pleca,eu doresc să mai rămân puțin, poate o oră, maximum două...”. Carla vru să mai spună ceva dar renunță. Fiind gata deja de plecare se Îndreptă spre ușă și, cu mâna pe mânerul ușii, Întoarse totuși capul spre el și hotărâtă Îi adresa un ultim cuvânt. „Te aștept diseară, ori poate ești din nou ocupat...!?” „Mi-ai luat vorba din gură...” - minți el roșindu-se vizibil. „Nu te’am scos de mult În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
relațiile dintre cele două antagoniste sexe de multe ori cu diferite Înțelesuri Încât Tony Pavone adese ori rămânea indecis de felul cum va trebui să Încheie conversația. În cele din urmă mai schimbară unele banale cuvinte, În timp ce puse mâna pe mânerul ușei alăturate,cerându-și scuze. „Trebue să văd ce mai fac ai mei prieteni...” Așa precum se aștepta, Tony Pavone observă și cele patru sticle cu vermut fuseseră golite iar ce-i doi setilă, se tutuiau pupându-se, Încercând să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Închipuiri de felul cum voi fi executat, am ajuns la o construcție veche cam șubredă În care gardianul deschise o ușă unde un alt gardian cu trei arestați - tineri ca și mine - ce se rezemau de o targă cu patru mânere și arătându-mă noului gardian, socoti necesr să ne instruiască pe toți patru ce urma să Întrebuințăm targa cu patru mânere, arătând cu degetul o movilă formată din cadavre descărnate, aruncate unul peste celălat În dezordine și În poziții bizare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unde un alt gardian cu trei arestați - tineri ca și mine - ce se rezemau de o targă cu patru mânere și arătându-mă noului gardian, socoti necesr să ne instruiască pe toți patru ce urma să Întrebuințăm targa cu patru mânere, arătând cu degetul o movilă formată din cadavre descărnate, aruncate unul peste celălat În dezordine și În poziții bizare. “Să lucrați repede, nu avem timp de pierdut. Dacă unele cadavre sunt Înțepenite, atunci așezați pe targă trei În linie și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sammler? Elya - ce mai faci? Arăți binișor. Și bătrânul, Întinzându-și brațul lung sub el, netezind dedesubtul trenciului, Îndoindu-și picioarele subțiri, se așeză. Între vârfurile pantofilor negri, crăpați, ridați puse vârful umbrelei și se sprijini cu ambele palme de mânerul curbat, aplecat spre pat cu politețe oxfordian-poloneză. Vizitatorul de spital până la cel mai mic amănunt. Fină, elaborat ridată, partea stângă a feței lui era ca harta de nivel a unui teren dificil. Doctorul Gruner ședea drept În capul oaselor, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e Încă valabil? — Normal, evident că e valabil. — Ei, trebuie să fie un sentiment foarte plăcut, nerăbdarea asta de a porni o afacere cu prietenii și rudele. Ce ai acolo, Eisen? O geantă grea de postav verde atârna de niște mânere răsucite În jurul Încheieturii lui Eisen. Aici? Am adus cu mine niște lucrări din alte materiale, spuse Eisen. Trânti cu zgomot greutatea pe masa de sticlă: geanta se deschise. — Ai făcut niște prespapieruri. — Nu sunt prespapieruri. Le poți folosi și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai târziu. Își găsi pantofii mustind de apă În bucătărie la copt. Shula Îi așezase pe ușa deschisă a cuptorului electric și vârfurile scoteau fum. Și asta, acum! După ce Îi răci, se chinui să și-i pună În picioare folosind mânerul de la o lingură. Recuperarea manuscrisului Îl ajuta să fie răbdător cu Shula. Ea nu Întrecea, de fapt, măsura. Pe de altă parte, Însă, pantofii Își dovediseră pentru ultima oară utilitatea. Erau gata de aruncat la coș. Nici Shula nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
urmă tot te prindeau. De ce și asta, de ce Feffer? Dar vedea acum la ce se referea Emil. Feffer era țintuit de partea din față a autobuzului. Acela era Feffer lipit de bara lată de protecție. Sammler Începu să tragă de mânerul ușii de la mașină. — Nu pe partea cu strada, domnule Sammler. O să vă lovească. Dar Sammler, la capătul răbdării, deja gonea prin trafic. Feffer, În mijlocul unei mulțimi, se lupta cu negrul, hoțul de buzunare. Erau cel puțin douăzeci de oameni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-și umerii și eliberându-i din strânsoarea hainei de doc, se depărtă de Sammler ca și cum făcea ceva foarte amuzant la cererea specială a acestuia. Își suflecă mâneca brațului drept. Părul Închis la culoare era des. Apoi, apucând mai din scurt mânerele genții de postav, o roti În aer și cu mare avânt Îl pocni pe hoțul de buzunare peste față dintr-o parte. Lovitura fu puternică. Îi zburară ochelarii. La fel și pălăria. Nu-i dădu drumul imediat lui Feffer. Păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a ales să fie asociată cu Sheba. Toți reporterii care au scris despre acest caz - absolut toți - și-au făcut un titlu de glorie din a-mi descrie, cu grade diferite de umor, geanta: un obiect cu totul obișnuit, cu mâner de lemn, cu un goblen cu doi pisici pe ea. Sigur, ar fi fost mai convenabil pentru ei dacă nu mai ieșeam și eu la o șuetă cu alte câteva babete cu fălcile căzute, lăudându-mă cu nepoții sau jucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
înainte. Din nu știu ce motiv, când mă gândeam la ceramică, totdeauna aveam în minte obiectele acelea greoaie, gri-bej care se vând în magazinele de suveniruri. Dar acestea de aici erau obiecte delicate, romantice - vase cu rețele de brâuri dantelate; urne cu mânere în formă de animale și păsări. Rânduri întregi de farfurii colorate în culorile curcubeului. — Doamne, Sheba, ce faci tu e atât de... dulce, am zis. — O, draga mea. — Nu, nu dulci. Sunt frumoase. Vreau să zic, eu, când mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Bangs, aliniate minuțios într-o simetrie perfectă. Un baton de săpun Imperial Leather. O sticluță mică de spray pentru păr Silvirkin. Un tub de ceva numit Krazy Hair. Și un set de bărbierit care arăta antic, fiecare instrument având un mâner de plastic roșu decolorat, pe care scria The Burgundy Collection. E ciudat, într-adevăr, că fetele bătrâne sunt considerate deținătoarele destinului celui mai patetic, când burlacii sunt cel mai prost echipați pentru o viață fără femeie. Când m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pus sculptura pe o masă și am ascuns manuscrisul într-un seratr. Apoi m-am dus la lada cu scule de sub chiuvetă. Sculele lui Eddie sunt teribil de mari și de scumpe. Am fost aproape sedusă de un ciocan cu mânerul de fildeș încrustat. Dar m-am oprit până la urmă la o toporișcă mică de oțel. (Mai urât, dar mai puternic.) Am deschis ușile și am cărat sculptura în grădină. Era una din acele dimineți mohorâte, cu cer întunecat, violet. Grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
totul și, când Zach a sărit și el în barcă, au ridicat o bere în semn de salut, au mormăit ceva legat de noroc și-au izbucnit în râs. Zach s-a dus la vâsla din față și-a înșfăcat mânerul lustruit și rece. Zach condusese sau încercase să conducă gabara gonflabilă pe Middle Fork, iar cu ambarcațiunea aceasta de lemn nu făcuse exerciții decât pe uscat. Dar nimic n-ar fi putut să-l pregătească pentru prima mișcare de vâslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
regăsești încă o dată și-apoi încă o dată și încă o dată. Naji s-a deslipit de barcă și-a venit în spatele lor. Irene, a spus el cu asprime. Irene și-a ignorat soțul și-a mărșăluit înspre Alice, care a înșfăcat mânerele scaunului. N-o să te pocnesc, a anunțat-o Irene. Sunt destul de sigură de asta. De ce nu ? i-a replicat Alice începând deja să plângă. Lovește-mă odată. Irene a clătinat din cap. Nu mai are nici un sens. Stai aici. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tare. Naji s-a repezit la vâsle, iar Jina către fiul ei, numai că un puști de doisprezece ani, care tocmai își serba ziua de naștere, ținea cu ghearele de anumite lucruri. Pumnii lui Danny se strânseseră ca oțeliți în jurul mânerelor vaslelor. Puștiul a refuzat să le dea drumul, iar Mary a chiuit, ceea ce a făcut-o pe Irene să se uite la ea cu o expresie șocată. Stați liniștiți cu toții, le-a zis Mary. O să tragem la mal după ce trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
discute. Tot mai aștepți s-auzi muzică de banjo ? a întrebat-o Mary. Irene a izbucnit în râs. Pielea lui Mary se întunecase până la o nuanță de maro Danville, dar aici, în Idaho, culoarea era superbă. Degetele femeii dansau pe mânerele scaunului pliant. Și ție îți place aici de nu mai poți, a zis Irene. Mary a dat din cap. Puse față în față cu o adevărată sălbăticie și cu cataracte înalte cât un bloc cu două etaje, cine s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înfipt bățul-suliță într-un gâtlej imaginar. Apoi puștiul a ridicat pumnii în semn de victorie, iar Charlie a scos un urlet mai animalic decât al animalelor pe care se prefăceau că le vânau. Jina s-a prins cu mâinile de mânerele scaunului. Dintr-o dată a realizat ce norocoasă e, în realitate, mama unui puști care e preocupat numai de jocurile video. Drew a aruncat o foaie de cort peste bucătăria de campanie. Mai erau multe ore până la vremea cinei, așa că până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
avea decît cincizeci și cinci de centimetri lungime, patruzeci de centimetri lățime și o grosime de douăzeci de centimetri, dar era plat și tare, astfel Încît Îl transformam ușor În măsuță de scris cînd Împrejurările mi-o cereau. În capătul mînerului am ascuns un microfon și un buton cu care porneam magnetofonul din afară, dar el părea, de altfel, un geamantan obișnuit. Era dintr-o piele artificială și-ți lăsa impresia de ușor uzat. În cele patru colțuri era Întărit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]