10,420 matches
-
colții ascuțiți prin burta lui. Trecuseră anii, dar auzea și-n somn acel grohăit înspăimântător, urmat de un pocnet. Când se dezmeticise, mistrețul stătea lungit pe o parte, iar în ochi avea o sclipire de sânge. Pădurarul, moș Zgârci, îl mângâiase pe creștet, îi adunase pe toți roată în jurul său și le spusese cu blândețe să nu mai ia pădurea în derâdere. Le mai povestise el și altele, atunci, făcuseră și un foc, fusese altfel decât în celelalte zile. Se speriaseră
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
spunea că urma să-l întâlnească pe Bill Gates. Rezemată de un stâlp, chitara de culoarea vișinei putrede cânta singură... Când trenul se puse în mișcare, pufăind a plictiseală nemascată, Turistul duse degetul arătător la tâmplă și își salută amintirile, mângâind cu ochii Everestul lor până ce distanța estompă, nesătulă, ultima imagine, iar fotografia deveni neclară... Forever young Radioul înfipt în bord transmitea melodii ale anilor 80 și 90, iar el strânse și mai tare volanul în palme, încercând să străpungă cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
chiar își spuse că nu o mai ascultase de mult timp și se bucură câteva secunde, înainte de a fi din nou agresat de o concentrare aproape dureroasă care îi apropia sprâncenele și-i trimitea impulsuri chinuitoare prin șira spinării - îi mângâie plăcut auzul, făcând în ciudă motorului care se opintea de kilometri buni să împingă jeep-ul către cabană. Roțile încălțate cu lanțuri (le cumpărase cu doar câteva ore în urmă și bine făcuse, chiar dacă prețul i se păruse piperat) sfâșiau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu termometrele timorate. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub ochii închiși ai saxofonistului care dădea senzația că se contopește cu instrumentul său, transpus într-o altă lume sau, poate, chiar într-un alt
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nici nu încape discuție, da, verde, mai licitează cineva?, o dată, de două ori, de trei ori, adjudecat) și continuă să o privească, în timp ce saxofonistul se opri pentru câteva secunde, sorbi o gură de apă dintr-un pahar, apoi reîncepu să mângâie clapetele instrumentului (mâna sa pe spatele ei, mâna ei strângând ușor mâna sa) și o altă melodie întinse voaluri fine peste mese... La finalul programului, o văzu ridicându-se. O femeie înaltă, îmbrăcată în rochie verde, cu păr lung, negru
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
doar pașii câteva secunde, apoi se făcu liniște. În sală, în mintea sa, în anotimp, în viețile paralele care (tocmai pentru că sunt paralele) nu se întâlnesc. La plecare, ieșind în stradă, păși pe trotuarul umed și ridică ochii, lăsându-se mângâiat de câțiva fulgi răzleți care încercau, fără succes, să ofere iluzia unei ierni în adevăratul înțeles al cuvântului. Privi în stânga și în dreapta, pur și simplu din reflex. Nu se aștepta (dar dacă se aștepta, nu poate fi și aceasta o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mai ceartă nimeni dacă fumez... Pufăi îndelung. Și sorbi încă o gură de vin... Apoi, ca și cum prezentul și trecutul ar fi ajuns la un compromis spre a întoarce copilăria dintr-un drum cu sens unic, mâna caldă a bunicii îl mângâie pe frunte și îl acoperi cu pledul până sub bărbie... Închise pleoapele. Iar gerul năprasnic, înfierbântat și cuprins de tremurul pătimaș al artistului de geniu, dădu viață unor flori înfiorător de frumoase și le lipi, măiestru, pe sticla cerului... Coridorul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mult, nu cred că l-am văzut de foarte multe ori fără un chiștoc între buze. Și scotea fum ca o locomotivă. Înainte să plec spre casă, am stat la soare. Iar până să trag pantalonii pe mine m-am mângâiat. Nu are rost să mă ascund, era bine când mă mângâiam. Multă vreme am făcut-o, cu toate că mama spunea că nu e bine. Încerca să mă învețe, săraca, zicea că... Nu mai are importanță ce zicea. Mie-mi ieșea pe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fără un chiștoc între buze. Și scotea fum ca o locomotivă. Înainte să plec spre casă, am stat la soare. Iar până să trag pantalonii pe mine m-am mângâiat. Nu are rost să mă ascund, era bine când mă mângâiam. Multă vreme am făcut-o, cu toate că mama spunea că nu e bine. Încerca să mă învețe, săraca, zicea că... Nu mai are importanță ce zicea. Mie-mi ieșea pe cealaltă ureche. Da, m-am mângâiat, m-am frecat al dracului
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ascund, era bine când mă mângâiam. Multă vreme am făcut-o, cu toate că mama spunea că nu e bine. Încerca să mă învețe, săraca, zicea că... Nu mai are importanță ce zicea. Mie-mi ieșea pe cealaltă ureche. Da, m-am mângâiat, m-am frecat al dracului de tare în ziua aia, cu curu` proptit între niște pietre albe, încinse de soare, și mi-am imaginat că-i dau chiloții jos pistruiatei din banca a patra. Nu v-am spus nimic despre
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
plac șoldurile ei pline și mă întreb de ce nu aduce niciun bărbat acasă. Nu o vizitează nimeni, știu asta sigur, pentru că o urmăresc în fiecare seară, de luni de zile, dar se întinde pe pat, cu lumina aprinsă și se mângâie îndelung. Păcat că nu-i pot auzi gemetele, asta ar fi întregi emoțiile. Atunci mă mângâi și eu, ceea ce nu este neapărat un semn de nebunie, nu? Și sunt convins că de cîteva ori am atins împreună punctul culminant. Numai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nimeni, știu asta sigur, pentru că o urmăresc în fiecare seară, de luni de zile, dar se întinde pe pat, cu lumina aprinsă și se mângâie îndelung. Păcat că nu-i pot auzi gemetele, asta ar fi întregi emoțiile. Atunci mă mângâi și eu, ceea ce nu este neapărat un semn de nebunie, nu? Și sunt convins că de cîteva ori am atins împreună punctul culminant. Numai că ea nu știe. Încă. În apartamentul de lângă ea locuiesc doi tineri. Stau în bucătărie multe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Am băut-o pe toată, mi-a și curs pe la bărbie și a picurat pe cămașă, iar domna Geta s-a uitat la mine lung, ca o mamă. Așa s-a uitat. Cred că ar fi vrut să mă și mângâie, pe frunte, nu vă gândiți la altceva, însă s-a abținut. O cunosc de multă vreme pe doamna Geta, iar între noi s a stabilit, cumva, încetul cu încetul, o relație specială. Mă tratează ca și cum aș fi un fel de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
făcând fapte bune una după alta.Ajuta văduvele dându-le câte un bănuț de argint, copiilor orfani le da câte un colăcel, punea apă În fântânile aproape secate, scotea animalele căzute În râpă, logodea fetele cu feciori vrednici și harnici, mângâia bătrânii neputincioși.Și câte și mai câte nu făcea moș Nicoară. Ba, el certa Soarele și-l păzea când acesta vroia să se ascundă după nori, lipsind pământul de căldură și lumină.Îl amenința chiar pe bietul Soare, care obosea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Printre lacrimi, mi-a spus: Petre, eu te-am iubit, eu te iubesc. Atunci am vrut să mor, am băut săpun lichid și am fost dusă la spital. Nu știu ce a fost cu mine. Vorbea întretăiat, printre sughițuri și eu îi mângâiam părul și hohoteam neîncetat. Eu pe tine te iubeam, dar tu... Și nu putea continua. După ce ne-am liniștit puțin, strân gându-ne în brațe, ne-am depărtat unul de celălalt. Ne priveam cu nesaț și cu durere, căci între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dar logodnică vreau să-mi fii tu! "Logodnică de-a pururi, mireasă niciodată", îngână ea emoționată. Îi zării lacrimi răsărite în ochi, am deschis cutiuța, i-am luat mâna stângă, cea pe care nu mă mai săturam cândva s-o mângâi și s-o sărut și i-am pus, pe deget, inelul cu ametist! Pe mâna ei, inelul părea și mai frumos, cu toate razele soarelui oglindindu-se în ametistul de o strălucire fascinantă. Când ne-am ridicat de pe bancă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
trecu pe lângă statui și intră pe terasă. Puse pe măsuța de răchită cumpărăturile, își așeză picioarele pe celălalt fotoliu și privi bradul din capătul parcului. Parcă fusese sădit special acolo, pentru a fi admirat! Totul era bine gândit, își zise. Mângâind brațul fotoliului, dădu peste un buton. Îl apăsă. În secunda următoare tot parcul era inundat de lumină, iar din fântâna arteziană țâșneau jerbe de apă multicolore. Aleile din firimituri de marmură albă străluceau, scânteiau. Era fascinant! Oare cine s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
moale, derutat, întristat, neputincios. Văzându-l atât de neajutorat, ea dispăru printr-o ușă și nu mai reveni. Târziu, după ce-și plimbă privirile peste tot, se sculă cu greutate, se întoarse în sala-amfiteatru, se duse la pianul de pe scenă, mângâie clapele, peste care degetele lui Mihai trecuseră. Se așeză într-un fotoliu, închise ochii și și-l imagină pe Mihai la Bayreuth, când venise Beatrice și-l sărutase. Amintirile îl năvăleau, nu le putea opri. Gândul se întorsese în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
silueta de femeie din firidă. Când se întoarse, dădu cu ochii de o oglindă mare. Își văzu fața și se sperie de felul cum arăta. Răvășit total! Aproape nu se recunoscu. De câte ori s-o fi privit ea în această oglindă! Mângâie oglinda și deodată sări ca ars atinsese ceva, nu-și dădea seama ce. Oglinda culisă și în spatele ei apăru o nișă luminată puternic de un mic secretaire, o bijuterie, pe care odihnea un ametist cu cristale mari, întunecate. Mângâie ametistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
oglindă! Mângâie oglinda și deodată sări ca ars atinsese ceva, nu-și dădea seama ce. Oglinda culisă și în spatele ei apăru o nișă luminată puternic de un mic secretaire, o bijuterie, pe care odihnea un ametist cu cristale mari, întunecate. Mângâie ametistul, gândind: Ametistul ascunde ceva! Trase un sertar și... surpriză! Un caiet! Era al lui Clotilde! Îi recunoscu scrisul delicat, îngrijit. Îl deschise în grabă. Mâinile îi tremurau. Jurnalul lui Clotilde! Alături era un pachet, învelit cu grijă în hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nu era, pipăia totul. Totul era adevărat. Aici s-a scurs o viață de muncă, de gânduri, de vise, la fel cu a lui, la București. Mai privi o dată, cu atenție și emoție, bijuteriile Reginei. De ce le luase? Ca să le mângâie cu privirea în fiecare zi, gândind că ochii ei puteau astfel să-i mângâie mâinile? Observă că lipsea inelul cu ametist. Unde o fi? La ultima întâlnire îi spusese că... Mister și iar mister... Se ridică de pe scaun, se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
muncă, de gânduri, de vise, la fel cu a lui, la București. Mai privi o dată, cu atenție și emoție, bijuteriile Reginei. De ce le luase? Ca să le mângâie cu privirea în fiecare zi, gândind că ochii ei puteau astfel să-i mângâie mâinile? Observă că lipsea inelul cu ametist. Unde o fi? La ultima întâlnire îi spusese că... Mister și iar mister... Se ridică de pe scaun, se îndreptă spre ușă și apasă pe butonul negru. Lumina se stinse și ușa glisantă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Ăsta-i noul tău stăpân! Câinele parcă înțelese despre ce era vorba, se lipi de piciorul lui Petre și porniră. Au mers pe jos, până acasă, ca să vadă cum se poartă câinele. Era nedezlipit de piciorul lui. Începu să-l mângâie și câinele îi lingea mâna. Se gândea ce nume să-i pună. Îi trecuse multe prin cap, dar nimic nu i se potrivea. Era ca și cum ar fi ales numele unui copil al lui. Ce bucuroși erau amândoi! Vorbea cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fost numit de câțiva ani director al Festivalului George Enescu. Fiind cunoscut și apreciat în întreaga lume, a reușit să aducă, pe scenele Festivalului, dirijori, soliști și orchestre de notorietate mondială, așa că mă simt extrem de onorat de invitație. Camelia îl mângâie gingaș pe mână, iar Petre, zâmbind, îi spuse: Felicitări, fiule, o să numărăm zilele până în septembrie. O să stăm tot la lojă? Se porniră toți pe râs și ieșiră pe terasă, să admire ninsoarea și brazii, cât cuprindeau cu ochii și parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prețioasă. Bărbatul meu. Curcubeul meu. Copilul meu. Îmi venea să-l urăsc. Om fără principii. Mi s-a părut apoi un chip de o frumusețe nemaiîntâlnită pe lumea asta. Vibram de emoția dragostei reînviate. L-am sărutat și l-am mângâiat pe păr. Trista, foarte trista dragoste împlinită! Uehara m-a luat în brațe, cu ochii închiși. — Am greșit. Doar sunt fiu de țăran, nu? N-am să-l părăsesc niciodată. Sunt fericit acum. Chiar de-ar fi să aud toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]