5,605 matches
-
buzele ți se usucă de sete Străinul te împiedică în sărăcia ta Îți spune că nu-i apă pentru tine Când totul e al tău și pietrele Rămân fără cuvinte Ți se ucide dreptul în fața ochilor Buzele-ți tremură de mânie Dar din nou trebuie să taci “Joacă pisică creștetul boului” Viața e schilodită de multă vreme ~~~~~~~~~~~~~~~~~~ IUBIRE CU STIL (Dashuri me stil) Când sunt cu tine mă topesc Mă cuprinde un sentiment De bucurie și pace Mă simt fericit cu
TRADUCERE DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383455_a_384784]
-
ca omul.” (Sofocle) Despre violență se spune că este replica omului incult. Unii spun că este o răutate genetică pe care omul nu știe s-o îndepărteze din suflet, atunci când trebuie. De aceea există și legi care pun stavilă violenței. Mânia și trufia determină omul să recurgă la violență, precum și lipsa posibilității de disociere a răului de bine - posibilitate instinctiv sau educațional obținută - , dar și lipsa unui caracter ferm, bine definit. A realiza valoarea Binelui, a-l dori și a acționa
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
ca omul.”( Sofocle)Despre violență se spune că este replica omului incult. Unii spun că este o răutate genetică pe care omul nu știe s-o îndepărteze din suflet, atunci când trebuie. De aceea există și legi care pun stavilă violenței. Mânia și trufia determină omul să recurgă la violență, precum și lipsa posibilității de disociere a răului de bine - posibilitate instinctiv sau educațional obținută - , dar și lipsa unui caracter ferm, bine definit. A realiza valoarea Binelui, a-l dori și a acționa
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
divinitate în sufletele oamenilor; la unii mai mică, la alții mai mare, dovadă că nu toți ne putem manifesta acest dar cu aceeași intensitate, deși, prin autoeducație îi putem mări forța. Dar, toți suntem supuși acelorași emoții, de teamă, bucurie, mânie, repulsie, așteptări, deznădejde sau tristețe și cu toții avem programată genetic în esența ființei noastre dispoziția de a răspunde când suntem sub impulsul manifestării emoțiilor, de a da dovada înțelegerii noastre și a ne manifesta exprimând o reacție. Empatia prinde aripi
DESPRE EMPATIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382807_a_384136]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului CLIPA FĂRĂ ROST de Nicolaie DINCĂ Într-un colț de emisferă, Pentru-o clipă efemeră - O secundă cât o eră - Am crezut că mă iubești... Dar, când mi-a trecut beția, M-a cuprins, fierbând, mânia: „Cum de am făcut prostia Să cred încă în povești, Cum de am crezut minciuna, Că ești unică și una Mai curată decât luna, Când, de fapt, mă amăgeai, Cum de nu te-a durut, oare, Când călcai nepăsătoare Viața
CLIPA FĂRĂ ROST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383001_a_384330]
-
cizmele de cauciuc și luau măsuri „ferme” de reparat daunele. Bineînțeles, cu niște costuri uriașe. Dar oamenii aplaudau, pentru că...luau măsuri. După ce trecea catastrofa, lumea iar uita. Și tot așa. Scenariul se repeta periodic, cu aparentă neregularitate, spre uimirea și „mânia” generală. Spre deosebire de jocul copiilor, în viața reală a oamenilor mari, fiorosul și crudul „bau-bau” își înfige colții lacomi și mușcă felii tot mai mari din averile și sănătatea oamenilor. Ca să nu mai vorbim că în urma acestui fenomen, tot mai distructiv
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
în sufletele mulțimii... Sub această dureroasă curgere, sufletele cetățenilor țării au căpătat culoarea de tăcere a lumânărilor și rugăciunilor stropite cu lacrimi...Implorau readucerea la viață a nefericitelor victime...Dar sufletele încremenite în tăcere și rugăciuni s-au învinețit de mânie, revărsându-se în acel tradițional izvor de regenerare spirituală românească, numit „Piața Universității”. Acolo s-a transformat în fluviul de furie care a curs pe bulevardele și străzile capitalei, devenind miraculosul șuvoi de foc purificator, atât de așteptat. Paharul nemulțumirii
XARTOFUL FIERBINTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383058_a_384387]
-
spre mine azvârlind Și fără tihnă pasu-mi cu greu acum pășește Dorind în van limanul, și soarele visând. Ci inima-mi străpunsă în crunta bătălie, De paloșele vieții și-a limbii sabie rea, Izbea în chin disprețul, iar țepii de mânie Îmi străpungeau nădejdea ce-n suflet pribegea. De unde-mi vine plânsul, de unde disperarea? Coșmaruri curg doar celor cu pleoapele în sus? Sau poate dacă ruga mi-ar lumina cărarea, Susurul blând al Șoaptei l-aș auzi supus... SE DUC BĂTRÂNII
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
Capitolul titrat III. Mărțișor este subintitulat Scrisori din Amalthea. Desigur, nu e vorba de epistole din ...sfânta capră - doica lui Zeus - și nici din Nimfa ce l-a ascuns pe Zeus, imediat după venirea sa pe lume, ocrotindu-l de mânia lui Kronos, tatăl lui, și oferindu-i ca hrană laptele unei capre divine. În semn de gratitudine, când ajunge în deplinătatea forțelor sale olimpiene, Zeus le răsplătește pe nimfe cu un corn al caprei sfinte, care va intra în conștiința
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
cu ea originalitatea și frumosul. Într-o vreme care este încărcată de pericole și stări negative, o vreme în care glasul și prezența îngerilor sunt înlocuite de amenințarea rachetelor distrugătoare, o vreme în care tot mai deslușit se aude tunetul mâniei lui Dumnezeu, într-o asemenea vreme, „țara” poate să țină lumea în ființă, poate să întârzie și să înfrângă răul, poate să arate fără tăgadă că „apa trece și pietrele rămân”. Prof. dr. ALEXANDRU NEMOIANU historian Jackson, Michigan, USA
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
această barbarie, corida e un joc civilizat, aproape un balet s-ar putea spune. Între timp s-au înăsprit legile, protectorii animalelor protestează, politicienii și statul se străduiesc să pondereze brutalitatea unor practici, restrângând și suprimând, riscând adesea confruntarea cu mânia populației și pierderea votului unei mase considerabile de cetățeni. Pentru mozos - protagoniștii bipezi ai acestei alergări - mânarea vitelor în tumult este prilej de aventură, un joc periculos cu focul și o ocazie binevenită de a-și demonstra curajul și bărbăția
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
lui Dumnezeu. Chiar dacă visele-s alambicate Văd unii care vor să și flirteze ! Iar gânduri de îmi sunt întunecate E pentru că ar vrea să mediteze. Nu te-amăgi cu vorba mea domoală Că nici nu știi ce iute-s la mânie. Am învățat cândva a vieții școală Și-aș vrea ca ție bine să îți fie. Să te păstrez, am folosit mijloace De multe ori n-am fost prea ortodox. Și am sperat să-l am pe vino-ncoace Iubirea să
IUBIRE PĂCĂTOASĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383289_a_384618]
-
le măcinase ani de-a rândul. Despre Actor nu se știe nimic, probabil că l-a prins prăpădul în Pensiune, beat. Și pe Erou, se pare. Filozoful a fost alungat cu pietre, iar iepurii, eliberați, s-au răspândit pe străzi. Mânia populară nu a fost de tot oarbă. Chiar a dezvăluit o nebănuită delicatețe. Copiii Doctorului, văduv, au fost luați sub protecție publică. Toți patru, numai băieți, au primit dulciuri și jucării din magazinele devastate; în zilele următoare, vor fi înfiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Înlesnesc, prin luarea acestui leac, ieșirea bilei din vârful vaselor sale, ca să se ducă, odată cu afecțiunile ei, pe căile naturale. Așadar, dă-mi ierburile astea blestemate, Înainte să te Înșfac de gât! Se căi de Îndată pentru acel gest de mânie, grăbindu-se să Își lase mâna În jos. Spițerul urmărise cu atenție acel raționament chinuit. Nu părea jignit de tonul său arogant. Dimpotrivă, părea bucuros. — Dante Alighieri, zise el, deschizându-și brațele. Cât de fericit mă face vizita neașteptată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcut bucăți de instrumentele unui chirurg sau de pumnalul unui asasin fără ca suferința să Îl distragă pe visător de la viziunile sale. În timp ce omul vorbea, numele mixturii stârnea ecouri În capul poetului. — Dacă nu m-aș teme să atrag asupra mea mânia Sfintei Biserici, aș spune că străbunii cei dintâi ai omenirii au smuls această chandu de pe copacul Binelui și al Răului, mai zise spițerul. Așadar, Întoarce-te la reședința dumitale și servește-te de ea potrivit instrucțiunilor mele. Pe la ceasul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fie executate iute ca gândul. Ba chiar mai grabnic, dacă e cu putință. Și trebuie să fie cu putință, pentru tine, dacă vrei să rămâi sănătos, șuieră el, lipindu-i un șut În timp ce omul se rotea pentru a scăpa de mânia lui. Străjerul se grăbi să facă semn din cap că da, Încă năucit. — Firește... firește... la porunca dumitale. — Cheamă doi polițai ca să mă Însoțească de Îndată la Santa Croce. Bărbatul Încuviință din nou din cap, În timp ce Își freca obrazul. Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
râului Arno, descoperi el nemulțumit, căci astfel ar fi evitat acea grămadă de oameni fetizi și de mărfuri dubioase. Cavaleri și târfe, nobili și borfași, Încâlciți Într-o Îmbrățișare hidoasă, pe străzile orașului cândva devotat sfântului Ioan. Simțea cum o mânie surdă Îi clocotea În piept, dinaintea acelui spectacol degradant. — Încercați să rămâneți pe lângă mine! le strigă el polițailor care Îl urmau. Dar, În ciuda urletelor și a lăncilor amenințătoare ale acestora, Îi pierdu aproape imediat În mulțimea de capete care pluteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pedepsirea noastră, ori pentru a ne cere să Îl răzbunăm? Și, În primul caz, a intenționat să ne Învinuiască pe toți, ori doar pe unul ascuns printre noi? Iar În al doilea caz, Împotriva cui ar trebui să se Îndrepte mânia noastră? — Și dacă, În sfârșit, tertium datur, nici unul dintre cele două cazuri nu ar fi cel just, interveni Bruno, iar cel de al Treilea Cer ar fi fost evocat nu de meșter, ci de asasinul său, și s-ar referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bula dintr-o mână Într-alta, parcă temându-se să atingă pergamentul ce fusese În mâna papei. Își impusese să se folosească mai mult de persuasiune decât de invectivă, dar atitudinea aceea timorată și gata deja să cedeze Îi aprinse mânia. Când documentul ajunse la bărbatul așezat lângă el, i-l smulse cu un gest repezit, aruncându-l furios pe masă. — La obiect, messer Lapo. Cunoaștem cu toții finețurile prozei lui Caetani. La ce slujește acest studiu al cuvintelor sale, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Iacopo. — Firește, Îl știe toată lumea. Asasinat la ordinul lui Bonifaciu. Arhitectul părea sincer uimit. — Nu, messer Durante. Cu siguranță, nu la ordinul lui. La Roma se șușotea că, atunci când a aflat vestea, Bonifaciu ar fi reacționat cu o izbucnire de mânie furibundă și că ar fi ocărât vreme de trei zile moartea care Îi smulgea prada. — Prada? exclamă Dante deconcertat. — O știința secretă pe care vechiul papă o Învățase și acum o ducea cu el În mormânt. Continua să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ghemuiseră la locurilor lor. — Bun venit În Împărăția adevăraților nevoiași, messer Alighieri. Și domnia ta tot În căutarea unui acoperiș peste noapte? Omul rânji, scoțându-și la iveală dinții sfărâmați. Poetul nu Își vârâse Încă lama În teacă. Un sentiment de mânie Înlocuise oroarea din urmă cu câteva clipe. Mâinile Încă Îi tremurau. Se aruncă Înainte și Îl Înșfăcă pe cerșetor de gât, izbindu-i capul de perete cu violență. Doar privirea terorizată a celuilalt, mai curând decât slaba sa cerere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cineva, În orașul dumitale. Sau, cel puțin, așa ești la cârciuma lui Baldo, zise Cecco zâmbind răutăcios. Continua să-l măsoare din ochi zeflemitor, ca și când ar fi fost, Într-un fel sau altul, stăpân pe destinul lui. Priorul simți cum mânia Îi răbufnește. Poetastru nesuferit! Avusese și neobrăzarea să-l ia peste picior În versuri, cu imoralitatea lui provincială. Își Înăbuși un răspuns feroce. — Care va să zică, ce te aduce la Florența? În afară că ești nevoit să te ferești de zbiri, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a lungul galeriei fostei mânăstiri, până la chilia medicului șef. Intră fără să bată la ușă și se opri În prag, cu brațele Încrucișate. — Sănătate, messer Durante, zise după o clipă de surprindere bărbatul din interior, Înăbușindu-și un gest de mânie. În momentul În care Dante intrase, tocmai număra niște monede Într-o cutie din fier. Se grăbi să Închidă capacul, ridicându-se brusc pentru a-i ieși În Întâmpinare. — Ce motiv te aduce la noi, curmându-ți apăsătoarele sarcini ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fiind că pari să fii cineva, poate că e bine să faci o vizită cardinalului: va ști el să te lămurească. Intră. Dar ai grijă să nu Îl stingherești. Dante trecu de ușă fără măcar să-și dea seama, pradă unei mânii oarbe. Să ajungă să treacă o ușă În orașul său, al cărui prior era, cu permisiunea unui ticălos francez! Dacă ar fi privit pe cineva În acel moment, l-ar fi preschimbat În stană de piatră, atât de multă otravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
creditor, ci doar cel mai supărător și mai nerușinat. Pe măsură ce se apropia de capăt, dispoziția lui Dante devenea din ce În ce mai Întunecată. Când dădu colțul spre Via dei Cambiari ar fi putut ucide un om numai din privire, Într-atât clocotea de mânie. Un efect a ceea ce ingurgitase, dar și a ceea ce vedea În jur, cu amintirea umilitoare a vizitelor sale precedente. Pe strada aceea, Îngustă și modestă, bătea adevărata inimă vie a Florenței, cu tejghelele ei de negustori, cu depozitele de mărfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]