1,030 matches
-
pentru postul de inspector. Respectă ierarhia masonică. — Asta spunem cu toții, se burzuluiește Gus. Bulangii ăștia nu-și fac nici cât Îi hău ziua cum vor, astai la fel de sigur ca căcatu de pe pantof. La sfârșitul programului arată de parc-ar fi mânjiți cu mizerie, ca două curve după tura de noapte, nu vă mint. La sfârșitul cursului remarc că Ray Lennox se distrează făcând mișto cu Gus. Puțoii ăștia par apropiați ca curu. Însă o să-i aranjez eu. Mă gândesc iarăși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe ea... ceva gen mâncare de câini. Nici să nu-ți treacă prin cap, mârâie Claire, n-am de gând să mă mănânce ăsta de vie! — Era o idee, spun eu. Încerc să mă șterg pe pantaloni cu batista, dai mânjesc și mai tare cu muci și cocaină. Asta-i o zi de rahat. Încercăm același lucru Încă o dată și câinele iarăși se dă la mine. Pantalonii mei noi sunt distruși ca curu. E absolut de pomană, o totală pierdere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lupa sensibilă prin care poate fi privită lumea, ci și vocea publică acuzatoare, automandatată să invoce, în numele "binelui" universal, morala divină: Cine își poate recunoaște dreptul mental de a ucide, de oriunde ar putea să-i vie avântul de moarte, mânjește cartea pe care se roagă și icoana la care a îngenuncheat"200. Dacă, în alegorie, realitatea obiectivă este complet suprimată la nivelul structurii de suprafață a textului, lectorului revenindu-i sarcina de a o recompune în funcție de un întreg complex de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bun dintre toți mirmidonii avea să piară în luptă înainte de propria lui moarte. Până atunci uitase, acum era prea târziu. Când află, pe Ahile îl cuprinde durerea, ca un nor întunecat. Își umple palmele cu cenușă din vatră și își mânjește cu ea capul și obrajii, începe să-și smulgă părul. Antiloh, plângând în mijlocul țipetelor și vaietelor înălțate de captive, îl ține pe Ahile de mâini, de teamă să nu-și reteze, cu sabia, gâtul. Ahile scoate un țipăt cumplit, pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bun dintre toți mirmidonii avea să piară în luptă înainte de propria lui moarte. Până atunci uitase, acum era prea târziu. Când află, pe Ahile îl cuprinde durerea, ca un nor întunecat. Își umple palmele cu cenușă din vatră și își mânjește cu ea capul și obrajii, începe să-și smulgă părul. Antiloh, plângând în mijlocul țipetelor și vaietelor înălțate de captive, îl ține pe Ahile de mâini, de teamă să nu-și reteze, cu sabia, gâtul. Ahile scoate un țipăt cumplit, pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
din păcate în gaguri facile și stereotipuri păguboase ca exemplu de umor cel puțin îndoielnic, într-un episod în care trebuia să îl înlocuiască la o conferință de presă pe secretarul de stat american Colin Powell, cetățean afro-american, Rezolvatorul își mânjește chipul cu cremă de ghete neagră 849), Alexandru Ciubotariu, și alții. Graficienii consacrați înainte de momentul 1989 continuă să producă materiale valoroase, fiind relevante cazurile unor Virgil Tomuleț (Cu barca spre Troia 1990, Făt Frumos 2000 pe scenariul lui Horia Aramă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o sărutase, se întrebase cu glas tare cum ar fi fost să o acopere din cap până-n picioare în Marmite și apoi să lingă totul de pe ea. Ea râsese și-i spusese că nici nu se gândea să se lase mânjită de scârboșenia aia, dar dacă avea altă sugestie în privința alimentului... Asta se întâmplase în timpul verii, iar el propusese înghețată. Aveau o cutie mare de înghețată Häagen-Dazs cu fulgi de ciocolată în congelator. Până la urmă nu fusese o experiență erotică, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zei și singura în stare să-i regenereze. Baletul universului se jucă într-o baltă de sânge. Numai la inaugurarea marelui templu din Tenochtitlan au fost sacrificați, se pare, 20 000 de prizonieri. Desigur, a uita că această cruzime care mânjea cu sânge sărbătorile și făcea templele aztecilor să miroasă ca un abator era un preț dureros care trebuia plătit pentru a evita, după credința lor, o catastrofă cosmică, înseamnă a ignora chiar miezul tragediei aztece. Când soarele a răsărit prima
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu palmele sexul care atârna în receptacolul de faianță murdară. Acum e dimineață și te privesc iar în ochi. Cuvântul pe care îl desenasem ieri pe oglinda aburită se mai vede foarte puțin, doar dacă privești dintr-o parte. îl mânjesc iar cu pastă de dinți. Singurătatea are în ea sămânța nebuniei, chiar dacă ai trăit toată viața așa, chiar dacă ești adaptat la singurătate și la frustrare. Singurătate. Frustrare 10 . Nu mă duc la masă, îmi fac o cafea și încerc să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Adică să dezleg, atât cât mă țin puterile, ghemul ăsta, încurcătura asta de intestine, mandala asta întrețesută în creierul meu. Dacă scrisul e, cum se spune, o terapie, dacă el poate vindeca, ar trebui s-o poată face acum. Voi mânji pagină după pagină, voi folosi foile ca pe niște tifoane ce se vor impregna nu cu cerneală, ci cu supurația rănii mele străvechi. Poate că, în cele din urmă, totul va trece în ele și, pe măsură ce vor deveni mai purulente
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la ureche vorbe porcoase, cu glas subțire, ca din partea unei gagici... Doar când albastrul întunecat de pe fereastră a început ușor să se decoloreze s-au potolit și ei și am putut să dorm un pic. Tot m-am trezit însă mânjit pe piept cu o pastă roz de dinți, grețoasă, care-mi năclăise și pijamaua. Cocoțat în vârful patului, Cici - cum îi zicea toată lumea lui Buzdugan - se despuia de pijama cu gesturi de strip-tease, mîngîindu-și umerii și fandosindu-se. Instructorul ne-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
floare, încolțiră unghiuțele, și o nouă ființă, ghemuită și roză, crescu, aluat plin de oscioare, umplu bolta, se-ncordă o dată și o sparse în țăndări și se-ntinse brusc sub cerul plin de focul stelelor și se ridică printre stele, mânjită de focul stelar, și trăi acolo, în mijlocul stelelor, o viață de stea... Coboram din cupolă pe aceeași scară de lemn, cu ferestre rotunde pe perete, și-n fiecare fereastră mă vedeam tot mai matur, dacă matură poate fi numită măcar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întindeau din ce în ce mai sus, fără ca un capăt al lor să se poată străvedea 98 undeva. Totuși, într-un târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului, care lumina slab o ușă cu belciug și gemuleț mânjit cu var. Am deschis-o și m-am înfiorat. In cămăruța violent luminată, pe scaunul de faianță, stătea sora mea, care mă privea zîmbindu-mi ciudat. Pe podeaua de mozaic, în fața picioarelor ei, se aflau, răsucite și-mprăștiate, filme alb-negru, cu scene
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
emoțional, ca sub influența unuia dintre acele analgezice care dezbracă durerea de aura ei psihică, făcînd-o suportabilă de parcă ar fi durerea altuia. Dormise așa cum se-ntorsese de la carnaval, deghizat în femeie, cu fața-n jos și crăcănat ca o prostituată. Mânjise toată perna de ruj și dermatograf. La trezire, Cici se aruncase pe el cu un răcnet de triumf, mișcând din fund cu o pasiune grotescă: "Ah, darling, ce bună ești!" "Să vină negresele, să-nceapă dezmățul!" striga și Titina, pe când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
încălecate toate vopselele folosite de el în tablou, măsoară cu palma deschisă de la capătul pânzei din dreapta și ajuns la locul de el știut își freacă dosul palmei de galbenul de soare abia pus, nu mai folosește cuțitașul, și palma lui mânjită de negru lasă în galbenul de soare o dâră subțire, nu îndrăznesc să-l fac atent, îl las să picteze după voia lui, oricum, roșu de sânge! De dimineață nu mănânci nimic, Daniel, mă anunță fratele Rafael, Și după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
M. Noaptea de sânzâiene, E prea limpede totul, parcă e o fotografie bine făcută! Iar povestea cu fermoarul răsuflată! Acestea au fost cuvintele lui, nimic despre tehnică! O.K. Primul gest după ce a plecat, am luat cuțitul de pâine, încă mânjit cu margarină Rama și am sfârtecat metodic pânza, am tăiat-o fâșii subțiri și n-am simțit nimic! Apoi am mâncat jumătate de franzelă cu margarină, 29 iulie, la mine în sat, în biserica pe jumătate pictată, meșterul Duma îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ne terminăm treaba! Ei, ce să facem?! Mă, Tudore, se adresează meșterul celui mai tânăr, poate fi așa cam de vârsta mea, ia dă tu fuga până la bar și ne adu niște bere rece, meșterul se scotocește prin buzunarele pantalonilor mânjiți cu var și-i întinde acestuia banii mototoliți, Câte, meștere? Patru! și se uită la mine întrebător, Mulțumesc, eu nu rămân, trebuie să ajung acasă! Atunci trei! 5 august, pornesc singur pe drumul mănăstirii, nu m-au putut opri nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
singuri și răzvrătiți, e frica atârnată de tavan ca liliecii, neputincioasă la lumină, dar orientându-te cu multă precizie în întuneric, e frica de moarte! Cine a locuit aici? Nu mă chinui! Pleacă! Și parcă toți pereții de stâncă sunt mânjiți cu sânge, sânge curge pe tavanul peșterii, îi simt gustul sălciu în gură, apoi urletul neomenesc în mintea mea înaintând în sânge ca o otravă, mă trezesc, e doar un vis! Transpirat tot, lac de sudoare, încă noapte afară, focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-au curs pe obraji, fiindcă în acele momente de tensiune copilul din mine a înțeles că tatăl lui nu se va mai întoarce niciodată, și n-a fost destul și rusul a alergat repede la perete și și-a mânjit mâinile în vopsea și, izbucnind furios, a întins-o cu palma pe tot peretele, ceilalți care erau cu el s-au oprit speriați, au urlat ceva în limba lor și-au ieșit afară îngroziți, eu cu ochii printre lacrimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
știu de unde am vopsele, dar încep să-l stropesc în culori, chipul meu se mișca pe hârtie, trântesc toate ulcioarele de vopsele pe care le am la îndemână peste chipul meu, dar nu-l pot face să dispară, apoi mă mânjesc eu însumi de vopsele, pe față, pe trup, și mă trezesc brusc, în zvârcolelile mele vărsasem ulcioarele cu albastrul și roșul din mantia Pantocratorului, la lumina lanternei mă văd tot uns de vopsele, lângă mine sulul cu cartoane al meșterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ramona punea în scenă niște... piese care reconstituiau aventurile lui Emmett și ale prietenului lui Georgie Tilden în timpul Primului Război Mondial. Așa că-i punea pe copii să poarte kilt-uri ostășești, le pudra fețele și le dădea muschete de jucărie. Uneori le mânjea trupurile cu o vopsea ce imita sângele, iar din când în când Georgie filma totul. Jocul a devenit atât de bizar și le-a scăpat așa de tare de sub control, încât le-am interzis Lindei și lui Carol să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dosarul de la El Nido. Îmi stabilisem deja itinerarul de interogatorii cu ajutorul unui ghid al străzilor din Boston, pe care-l cumpărasem de la aeroportul din L.A.. După aterizare urmau Medford / Cambridge / Stoneham și trecutul lui Elizabeth Short - partea care nu fusese mânjită pe pagina întâi a ziarelor. Ieri după-amiază, imediat ce mă lăsase tremuratul luasem din nou la mână dosarul principal și îmi dădusem seama că am ajuns în pragul nebuniei. Răsfoind rapid dosarul, am înțeles că partea din L.A. a investigației e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cățăra pe zid de pe strada alăturată. Prin Întuneric și noroi. Înfruntând ploaia torențială. — Suntem pe poziții. Watson privi nerăbdătoare spre Logan. Imobilul nu avea interfon, dar exista de fiecare parte a porții câte un șir de trei sonerii, cu butoanele mânjite pe margine cu o altă vopsea maronie. Sub fiecare din ele, era spânzurată o etichetă cu numele locatarului. „NORMAN CHALMERS“ era scris cu un pix cu gel pe o bucată de carton gros, care era lipit cu scotch peste numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Henderson? — Dacă Întârzii, Margaret nu poate pleca. Are un copil mic de luat de la creșă. Nu pot să-ntârzii... Logan făcu un semn din cap și cei doi polițiști ieșiră din sufragerie ca să arunce o privire prin casă. — V-ați mânjit hainele peste tot cu sânge, nu-i așa? Tresări, dar nu spuse nimic. — Ați plănuit-o? Întrebă Logan. Ați vrut să plătească pentru ce i-a făcut fiicei dumneavoastră? Și mi multă liniște. — Vă avem Înregistrată pe casetă, doamnă Henderson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
neașteptat. La fel ca și mișcarea prin care a dat cu coada în apă, amuzându-se, iar stropii mi-au sărit pe față. Am încercat să-mi șterg argintul de pe obraz cu mâna, însă n-am reușit decât să mă mânjesc mai mult. Până la urmă m-am șters cu mâneca, în timp ce ea râdea, sărind peste valuri și sclipind ca o imagine ce se îndepărta într-un vârtej de spumă, agitând valurile, ca un miraj instabil și amețitor. De ce râzi? am strigat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]