1,061 matches
-
încearcă să-i deschidă ochii Regizorul, nu miroși conflictul? Mocnește de ani buni, și voi nimic, se indignează, în locul tău aș fi scîrbit de băieții ăștia finuți ai Securității care-și bagă nasul peste tot, gudurîndu-se pe după piciorușele Geniului, lingîndu-i mînuțele, pupîndu-l în fund. Sînt de înțeles, zice Comandantul, sîntem o țară de turnători, deși tuturor le-ar șade mai bine dînd din coadă sau făcînd un țîș de cățeluș în vreun colțișor decît să pozeze acum în mari revoluționari. — Cine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar putea întîmpla dacă Părințelul ar da peste voi așa din întîmplare. Ce explicații i-ai da? Nu poți spune nici că ai uitat că nu-și mai primește corespondența acasă, din moment ce de vreo doi ani încoace chiar tu cu mînuțele tale ai obligația s-o aduci aici aproape în fiecare zi, și nici că ai încurcat din neatenție vreo adresă și te-ai pomenit fără să-ți dai seama exact la ușa ei. Cine o să te creadă? — Adevărul e că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ați tăcut mîlc, v-ați gîndit că e peste puterile voastre, că nu merita să vă riscați pielea pentru atîta lucru. Și la urma urmei îi facem și lui Roja un pustiu de bine, v-ați gîndit. O să ne sărute mînuțele că l-am protejat într-un moment critic, că l-am împiedicat să se expună rafalelor care nu conteneau să lovească șandramaua aia din mijlocul bulevardului. Am sau nu dreptate? Numai că aici v-ați înșelat amarnic din două puncte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la televizor În seara asta și, după ce scapă de musafirii nepoftiți, deschid televizorul și Îl dau Încet, iar el vede prin crăpătura șifonierului lumina albastră care pâlpâie sacadat În Întuneric și Înțelege că stă pe capul oamenilor și strânge din mânuțele mici și plânge. Televizorul este marca Temp. „Lasă, mă copile, nu fi supărat, lasă că asculți tu teatru la microfon”. Și el tace și ascultă teatru la microfon. Afară ninge. Se dă toată ziua cu sania și se tot bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de Walter căzând de la aceeași fereastră, iar și iar, ca și cum corpurile care nu se mai terminau erau de fapt oile pe care ar fi trebuit să le număr ca să adorm. Uneori se transforma în Humpty Dumpty, un ou uriaș cu mânuțe și piciorușe, coaja fărâmițându-se într-o sută de bucăți la picioarele zidului. Dar de multe ori era Walter, iar sunetul pe care îl făcea când atingea pământul nu era cel al unei coji de ou, ci al unui corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vreme pentru asta și nici nu se cădea: în urma ei înaintau șovăielnice cele două țigănci tinere, primite, după obiceiul boierilor români, ca zestre de la mama sa Ilinca, fata lui Radu Vodă Basarab. Cea dintâi, Tudora, râzând inconștient, îi ducea de mânuță pe Barbu și pe Matei, care abia împleticea primii pași. A doua, Zamfira, purta pe fiecare braț câte un prunc, unul oacheș, băiatul ei, altul mai slăbuț, mai delicat, abia ținându-i-se de cămașă, Constantin, căutând pieptul blând unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
numai ce vine un frate pirpiriu cu câteva fire roșietice drept barbă și cu ochii albaștri, albaștri ca peruzeaua. Ancuța, mititică, pe lângă noi smiorcăia și se agăța când de mine când de Constantin: „Neică, dar aci ce-i?” și ridica mânuțele spre chipurile din smoala gheenei. Cum noi abia buchiseam pentru noi, fratele cel tinerel începe să-i lămurească el zugrăveala. „Aci sunt cei ce dau bani cu camătă, uite leneșii care dorm în loc să meargă la sfânta liturghie, uite-i pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Iisus din toată inima mea, nădăjduind în marea Sa îndurare”. Doamne, câtă lumină mi s-a părut atunci a fi în biserică! Ancuța, obosită, sta cuminte într-o strană. Monahul cel tinerel a îngenunchiat în fața ei, i-a luat o mânuță și sărutându-i-o îi mulțumea în slavonește că, spunea el bolborosit, copila l-ar fi ajutat să deslușească tainele mântuirii. Ștefan luă din chesea cu lingurița de argint puțin șerbet din cireșele amare ale anului trecut, îi admiră culoarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne mai hakuiți să fim cuminți! Nu ne mai hakuiți să fim drăguți! Mai lăsați-ne în pace, să ne tragem în tihnă de puțulică și să ne croim micuțele noastre gânduri egoiste - să terminăm odată cu această respectabilitate impusă forțat mânuțelor, poponețelor și gurițelor noastre! Ducă-se dracului vitaminele și untura de pește! Asigurați-ne doar cărnița cea de toate zilele! și iertați-ne abaterile - care, de fapt și de drept, nici nu sunt abateri! — ...vrei să fii un băiețel rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tu punctuație - doar litere de-o șchioapă, neregulate, cu rândurile care o luau la vale pe pagină pâmă ajungeau niște purici ilizibili. Și, pe deasupra, mai erau și de tipar, ca pe desenele pe care le aduceam acasă de la școală în mânuțele noastre de școlari dintr-a-ntâia! Doamne, și ce ortografie! Un cuvințel precum „curat“ apare scris în trei feluri pe aceeași pagină. Știi cum, ca în „domnul Curat?“ - în două cazuri din trei începe cu litera k. K! Exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spune bunica. Dă-mi fata s-o pun în pătuț. A adormit. Are burtica plină, este îmbăiată, înfășată... - Te rog, desfă-i scutecele! Las-o liberă! Este așa de cald în casă! O acoperim cu plăpumioara. Vreau să-și miște mânuțele și piciorușele în voie. Inimioara mea, ce frumos doarme! Bunica știe că pruncul trebuie înfășat, dar respiră prelung și face cum o roagă Maia. Știe că ar fi o prostie s-o refuze. Cu tandrețe ia copila și o așează
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
sechele, chinuri, suferință... pentru fiica ei. Și cum altfel oare ar fi putut să procedeze într-o asemenea situație o mamă? * I-am pus branulă și acul e scurt și subțire, n-o jenează, dar e mai sigur dacă e mânuța legată de pat, e copil și știți ce imprevizibili sunt... Se poate mișca și în somn, adăugă asistenta. Când o să se trezească am să-i explic de ce i-am pus perfuzie, de ce am legat-o de pat, și poate că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
rămână tare, cel puțin în fața lui Arm, pentru ea. Da, Arm, așteptăm analizele, apoi o să vedem ce se poate face. Îmbrățișeaz-o și din partea mea, te rog. Arm puse telefonul jos și se așeză pe pat, lângă Mădălina. O prinse de mânuța liberă și o strânse ușor. Asistenta intră să controleze perfuzia. După perfuzia aceasta, dacă vreți să o îmbrăcați în pijama, am să vă ajut și eu, spuse ea amabil. Arm realiză că Mădălina era încă îmbrăcată cu pantalonașii și cămașa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dar era meningită. În a treia zi Mădălina deschise ochii. Arm o privi îngrijorată. Te doare capul rău, mami? Mă doare, puțin. Ce e aia, mami care curge în tubuleț? Armanca începu să-i explice de ce are perfuzie, de ce are mânuța legată de pat, de ce sunt la spital. Mă speriam rău dacă nu erai tu aici! Știu, de aceea am și rămas cu tine. Tati? Tati știe ca sunt la spital și că am o perfuzie? Știe și va sosi cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ei, doamne păzește, Crăița se transforma rapid în cel mai aprig apărător al ei, deși uneori chiar ea o necăjea spunându-i grasa, grasa, căci Mădălina avea obrăjori bucălați și când râdea mai făcea și gropițe, și mai avea și mânuțele grăsuțe, ca de păpușă. Da, mai rămăsese să cumpere un cadou pentru Arm. Și trebuia să fie ceva cu adevărat deosebit. Arm nu se lăsase niciodată cumpărată cu daruri, iar acum, cu adevărat, cadoul pentru ea trebuia să semnifice mult
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
că o ajutasem și mă murdărisem. Asta mă supăra. După ce a mulțumit, a răsuflat tare și a leșinat. Sau poate a adormit. Mogâldeața de pe ea s-a trezit și a prins să i se târască liniștită peste sâni, dând din mânuțe. Ai fi zis că o face numai așa, ca să arate că e vie. M-am ridicat în picioare și am întredeschis ușa de lemn a grajdului. Lumina m-a izbit în plină figură, cu toate că soarele era acoperit cu o pâclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-i dăduse laptele în foc și era cam cătrănită, nu mai stătu pe gânduri și strigă aspru la fată: - Ce-ai făcut, nenoroceasca cui te are!?! Fetița, care s-a speriat de glasul furios al mamei, scăpă marginea rochiței din mânuțe și toate ouăle, căzând, s-au spart în bună parte. Atunci mama, dându-și seama că a greșit, a luat fetița în brațe și a sărutat-o, îmbunând-o. Unde ești tu, beată mamă acum? Poate nu știi că fetița
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care presăra sare și ceapă tocată mărunt. Puneam hrana aceasta la inimă și nu mai aveam foame până când venea tata de la depoul C.F.R., unde lucra. Atunci mâncam cu toții. Ne așezam cu toții în jurul mesei, nu înainte ca mama să ne spele mânuțele și fața de praful adunat la joacă. Adulmecam aroma brânzii cu smântână și aburii mămăligii galbene. Ne frigeam cu borșul și atunci mama, știind cât de flămânzi eram, mai aducea un rând de farfurii adânci și ne punea câte puțin
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ne „vindea” tot felul de semințe, muguri, chiar flori. Pietricelele erau banii. Odată, „am cumpărat” mai multe semnițe de mătrăgună. Erau mici, lunguiețe și fiind dulci, le-am mâncat pe toate, nu știu, or fi fost cât încape într-o mânuță bună. După câteva ore cântam „cucurigu” și urlam ca locomotiva. Mama m-a luat în casă și m-a cercetat: - Ce-ai mâncat, drace? - Semințe de la o buruiană. Mama s-a dus afară, l-a chemat pe „negustor” și după ce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îmbia mereu. Eu nu dorem decât acel ceva din galantar. La plecare i-am spus mamei: - Mamă, vreau aceea!Ce? - Aceea. Coana Paulina, foarte atentă tot timpul, m-a întrebat și ea: - Ce dorești, puiule? - Vreau aceea! și arătai cu mânuța spre galantar. Și ce credeți că era? Un spălător de sârmă! Mie mi se păruse că era o prăjitură deosebită, pe care nu vor să mi-o dea. Mama a luat spălătorul acela, mi l-a pus în mânuță și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu mânuța spre galantar. Și ce credeți că era? Un spălător de sârmă! Mie mi se păruse că era o prăjitură deosebită, pe care nu vor să mi-o dea. Mama a luat spălătorul acela, mi l-a pus în mânuță și atunci, probabil, și-au dat seama că sunt miop. Dar n-au luat măsuri nici atunci și nici mai târziu să mă ducă la oftalmolog, să-mi dea ochelari de corectat vederea. În vremurile acelea erau alte necazuri mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spre casă pe o străduță lăturalnică șoselei cu linia de tramvai. Deodată, tata s-a oprit în loc. Auzise ceva. I-a șoptit mamei să intre pe o portiță într-o curte cu pomi și flori, mama m-a luat de mânuță și am intrat acolo. Dar printre ostrețele gardului, urmăream să văd ce face tata în stradă. Întâi a stat nemișcat un timp, cu urechile atente la zgomotele nopții care, de fapt, erau ca și inexistente. Doar lângă mine se auzeau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
treabă. - V-ați văzut astăzi cu prietenul? am întrebat-o din nou. - Da, acum o oră, dar sunt nedumerită. Ce întrebare este aceasta? Chiar că nu înțeleg.S-ar putea să înțelegeți mai târziu, peste câteva săptămâni sau luni. Sărut mânuța! M-am ridicat de pe bancă, am făcut o mică plecăciune în fața ei și am plecat, lăsând-o cu privirea lungă după mine. Am ajuns, în fine, acasă. Cine își închipuie că eu mă descurajez atât de repede, se înșeală. Nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ăștia. De fiecare dată când sunt aleși, imediat după alegere, primul lucru care-l fac este acela că-și măresc lor lefurile. Halal, corb la corb nu-și scoate ochii. - Cică, începu altul, la începutul lumii, Dumnezeu, pupa-i-aș mânuța ceea sfântă, a adunat câte un reprezentant al tuturor popoarelor, ca să dea fiecăruia câte ceva. Și a venit și rândul spaniolului. Acesta îi spuse Atotputernicului: "Doamne, ai dat fiecăruia cum se cuvine, dar românului i-ai dat cele mai multe și mai frumoase
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era acea apă rece și limpede care curgea, cum am spus mai sus, în vale, la poalele dealurilor Ciricului și Șorogarilor. Era înspre seară iar sălbăticia locurilor înfiorau cele două mici ființe, cărora le băteau inimioarele tare. Mergeau așa, de mânuță, apoi cea mare a luat-o la vale, spre râpă, iar cea mică, tanti Aneta în miniatură, o urma îndeaproape. Soarele trecuse de deal și deodată se făcu aproape întuneric. Atunci cea mare strigă la cea mică din urmă, zorind
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]