1,078 matches
-
scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el. Dar, dac-am văzut eu bine, n-ați tras de loc? ― E prima vânătoare ― se scuză ambasadorul. Am fost fascinat. Într-un fel era totuși perfect adevărat. Se simțise fascinat, îngrozit, dezgustat, scârbit. Observă că uriașul îl privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îi înotau în lacrimi, lacrimi de bucurie, dar și de durere, căci realiza că pierderile deja suferite erau, fără îndoială, grele. În cele din urmă reuși cu greutate să rostească: ― Problema lor era procurarea armelor. Cum de-au reușit? Thorson mârâi, plimbându-se nervos prin cameră. Înălță din umeri, se apropie de un aparat încastrat în perete, manevră un cadran și reveni în mijlocul camerei. ― Cred că e mai bine să vezi cu ochii tăi toate astea, îainte să mergem mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Hipopotamul deschide larg gura și-i arată cameramanului doi colți mari, lungi și albi. Verticali. Cavanosa trage aer în plămânul încă valid, iar vocile mici țipă în surdină. Cavanosa se uită la colții hipopota mului. Dă aerul afară și vocile mârâie stins. Imaginația lui Cavanosa mângâie cu mâna dintele supradimensionat și ajunge cu degetul arătător pe vârful colțului. Cavanosa trage aer în plămân și vocile mormăie. Cavanosa simte grosimea colțului în pumnul lui. Îl strânge în mână. Mâna lui urcă încet
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
parcă anume făcută pentru a o prinde cu vîslele. Mă umpleam de tot și chiar atît de devreme în zi, simțeam gustul dulce-amărui al nostalgiei pătrunzîndu-mi tot trupul, în vreme ce mîinile strîngeau balustrada podului, iar prin spatele meu trecea tramvaiul, mașinile mîrîiau, caii și șaretele se perindau. Trebuia să mă smulg de acolo. Mergeam de-a lungul malului rîului, treceam de următorul pod și de club unde atît de devreme nu flutura nici un drapel, pînă ajungeam la cel de al treilea pod
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se nască fără tată. Și când o să crească, o să afle că poliția a stat cu mâinile în sân. Atunci să vă văd! - Doamnă, noi facem tot ce putem. Excelentă cafeaua! O să ne ajute și Mișu, acum are multă influență. - Da, mârâi doamna Popa. Ea, care o compătimise pe Mariana, și uite fufa ce bine se descurcase. - Ați văzut articolul despre Mișu? Gabrielescu puse cu grijă cafeaua pe măsuță. De pe prima pagină, Mișu îi zâmbea arătându-și pectoralii. - O să ne ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
întretăiat: ― Domnule subdirector, vă rog, amînați-mă numai două zile... am de luat poimâine de la niște meditații... și... ― Slăbește-mă cu astfel de milogeli! ― E păcat să pierd două zile de explicații, vă rog din suflet... ― Lasă discuția și pleacă imediat! mârâi subdirectorul fericit că poate să-și arate autoritatea măcar în astfel de împrejurări. Și-atunci... abia atunci, toți am fost mai atenți la înfățișarea lui Pârvu Dumitru, pe care nu-l prea băgam în seamă și care n-avea numai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
neștiind dacă să-i urmărească pe ceilalți. Cu vorbe blânde pe care i le spunea când se juca cu el sau îl mângâia, Elena s-a apropiat și l-a prins de zgarda de la gât. În momentul acela Lupaș a mârâit la ea. L-a mângâiat deși îi venea să-l bată, vorbindu-i frumos ca să-l poată desprinde de haită. După această căutare, care a durat destul de mult, fiind îmbrăcată lejer pe o vreme rece, Elena s-a îmbolnăvit de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
amestecate cu firimituri și mucuri de țigară. În contact cu aerul proaspăt, tunetele și fulgerele se transformau În lătrături. Lawrence le strângea pe făraș și le arunca În stradă... Câinele Spinoza Îl aproba mișcând ușor din coadă sa stufoasă și mârâind la semenii lui Lawrence care, În ignoranța lor, continuau să flecărească aiurea Între ei, fără să Înțeleagă nimic din ce se petrecea În jur... Cu toate că preceptele lui Benedict erau la fel de limpezi ca apa de izvor, urechile ignoranților nu le deosebeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
altele. Uneori universul era străbătut de voci sau pași străini, care perturbau buna ordine ce fusese constituită de la Începutul lumii. Ca să-și apere conceptele, Spinoza Își arăta din balcon colții. Cu coatele sprijinite pe fereastră, făcând o grimasă Îngrozitoare, Oliver mârâia și el. Lui Bikinski adevărul ultim sau absolut Îi apăruse În față În chip de adidas Nike, Învelit Într-un ziar vechi, cu șireturi desfăcute și limba ruptă, care rânjea aruncat Într-un coș de gunoi la cerșetori, iar calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dreaptă de mâner, Începu să-l rotească amenințător În aer. Apoi, executând o mișcare neașteptată, Își reteză mâna dreaptă de la cot și o aruncă, triumfător, unui câine vagabond sosit din stradă, care o prinse din zbor și dispăru cu ea, mârâind, Într-un boschet. Din brațul retezat se rostogoliră, zornăind pe masă, niște zaruri pătate de sânge. Noimann Își acoperi cu groază fața, privind printre degetele rășchirate cum iataganul, mânuit acum de o forță nevăzută, tăia bucăți din imensul trup al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ore o știri care l-a amuzat destul de mult. Știrea suna În felul următor: „Mulți dintre ieșenii care se aflau În jurul orei 13.00 pe strada Cicoarei, Învecinată cu cimitirul Bunavestire, au observat un câine negru care alerga spre pod, mârâind, cu un picior de om În gură. Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliței municipale, Falcon Herbina, o doamnă cu totul și cu totul admirabilă, rezultă că respectivul câine, urmărit Îndeaproape de câțiva cetățeni, printre care se aflau și două văduve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pete... Mathilda, Mathilda... Piciorul aleargă, adulmecându-și propriile urme. Ca un câine aleargă În cerc și adulmecă. Un câine Îmbrăcat În uniformă de amiral. Cu tricorn pe cap. Cu tigheluri pe umeri și pieptul acoperit de insigne. Adulmecă aerul curat. Mârâie, latră. Și urinează foarte des. Din pricina stresului. Mirosul de urină se amestecă Încet cu cel de rouă. Razele soarelui transformă jeturile În curcubeu. În fiecare picătură, chipul Mathidei strălucește zâmbind tot mai trist, tot mai Îndepărtat. De unde a apărut această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
înfăptuirea e mai întîi un act de speranță; că teoria e așteptare și mediațiune. Domnul Arghezi, întocmai ca d. Cocea în ziaristică, a făcut școală. În indigența noastră exclusivă, umbrele de idei pamfletare, fobiile sale, dar mai ales acel surd mârâit la săgeata Ideei, au fost îmbrățișate de mai slabi decât dânsul. Între victimele arghezismului nu cunosc alta mai semnificativă ca domnul Maniu, și toți aceia cari, în lipsa unor certitudini atent și calm recunoscute, împrumută câteva partipris-uri artistice pictorilor neinteligenți. Să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
venea să urlu, aveam și eu un creier acolo, nenorocit, mă rog, făcea și el ce putea, printre altele mai era și autorul erorilor mele, iar ei mă obligau să-l astup cu ciorapul lor mâncat de molii pe când el mârâia ca un câine pe care îl purtam în țeastă. * În regiunea de vest a statului Kentucky a fost declanșată o puternică ofensivă împotriva a milioane de mierle și sturzi, prin împrăștierea din helicoptere a unor detergenți care dizolvă grăsimile ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
împarte, în mod egal, ceea ce porți în traistă! Însă Enea Căpută, dând la iveală traista, care nu arăta mai plină decât o desagă de cerșetor, pe la amiaza zilei, a scuturat-o ținând-o sus și strivind cuvintele printre dinți, a mârâit cu patimă Zicând: eu am adus merindea, a mea este și tot eu am să o împart, cum se cuvine și fiind lucrul meu, eu hotărăsc când se cuvine și când are să fie timpul cel mai potrivit Dar eu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vartolomei i-a poftit să se apropie de țarcul cu miros înțepător, unde se foiau porcii rotunzi și albicioși, ca niște bulgări vii și mișcători de parafină, străinul, cu straiele tărcate, a dat înapoi. Trandafira l-a auzit cum a mârâit un fel de ocară, o vorbă nemțească, ori cel puțin ungurească sau să nu fie cu supărare! poate că rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îmi povesteau. Își făceau datoria. În inerția asta a urmat Întâlnirea cu viețașul Cherecheș. „Domnul Cherecheș - domnul Istodor.“ Comandantul ne-a prezentat unul altuia. El era condamnat. Eu - reporter. I-am strâns mâna. El pe mine: „Cine sunteți dumneavoastră?“. Am mârâit ceva. „Aveți legitimație?“ Am căutat în geantă. Nu o aveam. Buletinul! Îl lăsasem la poartă. Dar, până la urmă, de ce nu-l credea pe comandant? De ce aveam nevoie de legitimație? O clipă m-am gândit... Căutam în geantă, ceva, orice mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de doi metri. Mă dădeam în spatele lui, nici nu mă vedea nimeni. Și n-am simțit pușcăria. Pentru că ăsta era jupânul lor, la toți. Nu ne deranja nimeni. Aveam instructor - major - care stătea zilnic. Și pe ăla-l bătea, dacă mârâia. Și ăla trebuia să se poarte frumos. Că ăla avea câștig, avea avantaje cât stătea acolo, la minori. Minorii aveau patru pachete pe lună și lua din pachete. La Săvinești. Și de-acasă-mi venea săptămânal, în fiecare sâmbătă, pachet și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-o palmă, câte-un pumn. Eram sigur că sunt banii în casă dar ca să nu răgușesc. I-am dat câteva sfaturi altădată cum să facă. Să n-aducă banii-acasă, că mai pățește și altă dată. Mormăia, așa. Da din cap, mârâia. I-am cheltuit aiurea. Într-un an de zile s-au dus toți. Pe distracții, pe petreceri. Femei. Inele, parfumuri scumpe, pantofi. Intram în magazin și mă simțea vânzătoarea cu bani, îmi spunea „Ăsta-i mai bun, parfumu-i mai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lui gros sugrumat de-o cravată cu nodul cât pumnul, înghesuită într-o vestă pepit, cu nasturi maro. Aceiași pantaloni gri burlan pe care nici tata, după ce și-a lăsat gumarii la barieră, nu i-ar fi purtat. - Am uitat, mârâi de avertisment. - Te-am sunat, am sunat pe toată lumea s-o anunț... - Am avut telefonul închis! mi-arăt colții. Așadar, am fost judecat în contumancie pentru vina de-a nu participa la ritualurile lor inutile. „Să i se taie capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceea ce-și dorea, cu toate că suferea așa de mult. Știa bine că acel penis nu-i aparținea, așa că n-avea nici un motiv să urască pe nimeni. — Dacă-ți dai drumul pe ascuns, Îți jur că mi-o scot imediat!, Îi mârâia el În ureche, În timp ce-și mișca și mai abitir șoldurile. Eu și Reiko ne cutremuram de râs. — Abține-te și nu-ți da drumul! Rabdă cu orice preț, chiar de-ar fi să-ți muști buzele de plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să-l apere. Și, probabil, cei care au lansat ideea erau pregătiți s-o exploateze, pentru că în câteva zile toate piețele orașului au fost inundate de câini de toate rasele, care de care mai voinic și mai rău. Când câinii mârâiau și își arătau colții, cei care vroiau să-i cumpere se fereau instinctiv, dar pe urmă tocmai aspectul lor fioros era un argument ca târgul să fie încheiat la prețuri piperate. S-a pornit o adevărată speculă cu câini. O
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ore în șir fără oprire. Nimeni nu-i putea potoli atunci. Nici măcar dresorii. Îi lăsau să latre până oboseau, mai bine zis până ce luna cobora undeva dincolo de plopii care împînzeau marginile orașului. Atunci, istoviți de atâta lătrat, câinii se retrăgeau mârâind, parcă satisfăcuți că alungaseră luna care-i înnebunea de fiecare dată. Așa că, în loc să fie romantice, nopțile cu lună erau acum mai cumplite, mai înfricoșătoare decât cele de vreme rea. De-abia așteptam să treacă nopțile cu lună și să înceapă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu un câine se ținea după el. De câteva ori s-a întîlnit față în față cu un individ încălțat în cizme negre, care ducea de zgardă un câine mare cât un vițel. Când a trecut pe lângă el, câinele a mârâit, gata să-l muște de picior, dar individul l-a tras de zgardă și nu l-a lăsat. Apoi, în vreme ce se îndepărta l-a auzit chicotind către cîine: " Nu acum, nu acum. Lasă, ai răbdare, mai târziu va fi al
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ai văzut pe străzi. S-ar apropia de tine zicîndu-ți: "Fetițo"... nu, scuză-mă, "fetițo" îți spun numai eu... sau nu ți-ar zice nimic. Ți-ar arăta vagonul în care să te urci, în timp ce la picioarele tale clinele ar mârâi amenințător. Ce-ai face? Te-ai urca în tren bucuroasă că ai scăpat în sfârșit de acest peron? M-a privit lung și nu mi-a răspuns. S-a gândit, poate, că e o glumă de cabotin... Știți după ce se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]