KorAP: Find »[drukola/base=mârâi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...43 >

1,063 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

S-a corectat însă rapid. — Vreau să spun: vai de mine! Laura s-a dus la fereastra bucătăriei și s-a uitat afară supărată. Dacă n-aș sta să-i cresc nenorocitul lui de copil, aș câștiga o avere, a mârâit ea. Înainte asta făceam. Să știi că, odată, am avut și eu o carieră. A tăcut și, din senin, a izbucnit într-un hohot isteric de plâns. — Of, Doamne, a urlat ea. Ce s-a întâmplat cu mine? Ce-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
i-a replicat Laura. Și eu sunt o femeie măritată. —Eu sunt tată, a adăugat Hugo. —Și eu mamă, a contracarat ea. Hugo a făcut un pas înapoi. —Laura, chiar nu cred că e o idee bună. —De ce nu? a mârâit ea, apropiindu-se de el cum se apropie leoaica de pradă. Părul nețesălat îi căzuse peste față, iar sânii grei i se bălăngăneau dintr-o parte în alta a trupului. —Nu te excit? Ai zis că sunt atrăgătoare. —Ești atrăgătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
decât borcane de gem - folosite pe post de sfeșnice, umplute cu pământ și folosite ca piedică de ușă, așezate pe șemineu pe post de pușculițe sau pline cu dopuri și bucățele de hârtie. —Al, îți pierzi timpul cu el! a mârâit Jake. Dintr-odată, bărbatul s-a repezit să-i înșface telefonul. Furioasă, Alice i-a dat o palmă și l-a îndepărtat. Nu m-ai auzit? a mimat ea cu buzele. Copilul e bolnav. Jake s-a uitat la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
mai e ceva, sună-mă. Hugo i-a făcut cu mâna până când stopurile taxiului au dispărut după colț. Apoi, s-a întors în casă, a luat câinele și l-a dus direct la pubela din spate. —Te-am terminat, a mârâit el către câine, trântind capacul pubelei deasupra. Cu toate astea, câinele avea alte idei. Pe tot parcursul nopții, Hugo a fost trezit, în mod intermitent, de un lătrat feroce, acompaniat de un ecou metalic. De fiecare dată când s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
asta vrea să facă un material despre mine și despre Theo. Despre viața mea epuizantă, dar plină de satisfacții, în calitate de editor la o revistă glossy, dar și în calitate de mamă ocupată. Dar tu nu ai o viață în calitate de mamă ocupată, a mârâit Hugo. Pe asta mi-ai pasat-o mie. Nu începe să-mi ataci munca! a țipat Amanda. Știi cum este să-ți lași copilul în urmă, pentru perioade lungi de timp, numai ca să poți să muncești? —La ce te referi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
ai avea cariera distrusă, a sărit Hugo. De fapt, aș zice că e chiar invers. Amanda s-a încruntat și și-a pus mâinile cu gheare ascuțite și roșii în șolduri. — În locul tău, eu n-aș mai zice nimic, a mârâit ea. Păstrează-ți vorbele pentru avocat. Și pentru tribunalul unde-o să te prezinți pentru divorț. Hugo l-a strâns în brațe pe Theo cu atâta putere că pruncul a țipat. Ce vrei să spui exact cu chestia asta? —Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
și plin de muci pe mâneca mea. Ia-l! Repede! Amanda a fugit la chiuvetă și a început, agitată, să frece murdăria cu unul din bureții copilului. — Nu-și dă seama că asta e făcută din crêpe de Chine? a mârâit ea. Când s-a auzit soneria, Amanda a fugit de la chiuvetă, înșfăcându-l, din nou, pe Theo. Rupt de lângă taică-su, copilul a început să plângă încet și obosit. —Ei, taci din gură, i-a sărit Amandei muștarul. Maică-sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
la vopselele artificiale indigo, care sunt potențial cancerigene, și care sunt folosite acum pentru blugi. Alice s-a încruntat. —Cum? Nu înțeleg? Jake a scotocit în buzunar. —Nici eu n-am înțeles la început, când am găsit chestia asta, a mârâit el, fluturând pe sub nasul lui Alice o bucată mototolită de material din bumbac alb. Alice s-a holbat la el. Mai întâi a fost nedumerită, apoi, recunoscând obiectul, inima a început să-i bată de să-i sară din piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Vrei să spui, a zis Alice tărăgănat, că ai o aventură cu... un bărbat? — Da. — Pe care-l cheamă... Tarquin? — Da. — Vrei să spui că ești... homosexual? Jake nu s-a uitat la ea. Am simțit asta dintotdeauna, Al, a mârâit el. Și întotdeauna mi-a fost frică de asta. Am încercat să-mi reprim trăirea. S-o fac să dispară. Dar n-am reușit. Lui Alice i se uscase gâtul. Era așa de surprinsă că abia dacă mai putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Acum pricep, a zis ea clătinând din cap. Cred că ți-a fost așa de simplu la nunta lui Sally. Eu eram singură și disperată. Sau, cel puțin, așa ai crezut tu. Am fost ușor de agățat. Hai, recunoaște, a mârâit ea, vocea începând să-i urce într-un ușor tremolo. N-a fost așa? Bărbatul a oftat. —Ai fost foarte... receptivă. Și foarte frumoasă, a adăugat el repede. Alice a ignorat complimentul. Iar tu ai fost foarte sigur pe tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
În timp ce vorbea, cu voce tremurătoare, Alice l-a ridicat ușor de pe masă. — Deci eu și Rosa am fost un soi de experiment? —Exact. Pe la spate, Alice a ridicat borcanul, pregătindu-se să i-l arunce în frunte. —Un experiment! a mârâit ea. — Hei! Nu fi supărată! E o chestie bună. Tarquin m-a ajutat să înțeleg că, dacă ești genul ăsta de bărbat, atunci cel mai bine e să recunoști și să-ți accepți celelalte puncte forte. Degetele lui Alice s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341

ne întoarcem în camera noastră ?” spune Vocea. nu, răspunde X. „Poate că ar fi mai bine să ne întoarcem și să uităm tot”, adaugă ea. nu, răspunde X. „mai gîndește-te” spune în continuare. „nu am la ce să mă gîndesc, mîrîie X.” „nu e normal că domnul Busbib ascultă și el Vivaldi la micul dejun.” X pufnește în rîs. simte apoi că Vocea surîde și ea. — De ce surîzi ? întreabă X. Vocea nu-i mai răspunde. X se lasă purtat de memoria

Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

c-o suspensie de picături de coniac. Senzație ațâțătoare ce împrospătase bateriile alcooliștilor de dedesubt, făcîndu-i să lopăteze tot mai vârtos și să boncăluiască tot mai înfrigurați pe zid!... Pentru a face din escaladare o activitate cât mai instructivă, deșiratul mârâi nervos. - Cine-i Omoroaica aia? Vreo drojdieră? - Hă! Cum te-ai bunghit că-i nume de gudulancă, cum ai pus botul!... Nu, bă, e o vrăjitoare, dintr-un cartier vecin, care ne poartă sâmbetele ăstora de la noi din cartier... Cică

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
renumită, ai fi putut să-ți zărești discurile. 228 DANIEL BĂNULESCU Nu-i promisese nimic. Ce-i promisese? Dar era clar: chiar dacă nu-i promisese, nu-și putea îngădui nici să riște ca tocmai bestia aceea, cu numele de SIGLA, mârâind și dând la o parte cuvertura, să se năpustească de sub vreunul dintre paturi, tremurând de furie, asupra lui și, nici una, nici două, să se apuce să-l pape. Diminutivul "Să-l pape" i-l aduse însă instantaneu înainte pe Sfântul

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
urcând pe un asemenea versant...Totul! Deasupra muzicii, îmbrăcăminții, mișcărilor dumneavoastră planează geniul. Până și faptul că v-ați însușit atât de subtil limba engleză. La care dintre colegiile redutabile mărturiseați c-ați studiat? - ...Un domn ședea la o masă, mârâi Pinky și-și începu o lungă gimnastică de vorbe... Deci în anecdota... pe care tocmai vi-o relatez, un domn ședea la o masă. Într-un restaurant din Anglia. Într-un restaurant englezesc. Un chelner bătrân își adusese, de câteva

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

tăiate și pline de răni. Le perpeleau la căldură. O ceată de câini îi înconjură. Erau mari cât niște viței, flocoși și răi. Lătrară spre groapă și se repeziră către marginile ei înalte. Grigore nu se întoarse. Haita se opri mârâind. O femeie trecută și osoasă, aplecată de șale îi alungă din preajma lui și se depărta. Dulăii își scuturau lațele, mușcîndu-și puricii din blănile vechi. - Huo! Na pagubelor! strigă nevasta și aruncă bolovani după ei. Ceata se împrăștie. Se strânse apoi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
flăcări, bătătoriră pământul cu palmele, și Bozoncea scoase zarurile. De data aceasta, meșter se dovedi codoșul. Scuipă și-și făcu semnul crucii, că era bisericos. Babaroasele cădeau clănțănind în praf. Hoții priveau cu ochii aprinși norocul. - Șanu-Brăila! spuse unul. - Perechi! mârâi alături Piele. Bozoncea strânse oasele, râse cu toată gura lui frumoasă de i se văzură dinții albi și puternici; ascultă la ureche sunetul lor djilce și tainic și le zvârli. - Doi-una! zise după aceea supărat. ... Aruncă și Piele. - Tăiete! îl

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Aripă, beau și pup! Era vorba lui... Paraschiv îi strânse palma umedă și moale. Până să se ridice, celălalt intrase în casă. Rămas singur cu Gheorghe, ucenicul întrebă: - Da ăsta cine mai e? Codoșul mormăi ceva neînțeles. După un timp mîrîi: - Un pleșcar. Zice că-i neam de-al Didinei, da mare minune dacă nu-i turnător sau... Se opri, speriat puțin, privind înjur. Să-l fi auzit Bozoncea, acolo-l lăsa, lat. - ...Cât îl vezi de târnosit, da mor muierile

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Babei Lixandra îi plăcea liliacul. Își umplea un braț bun și se mai închina o dată. Către seară, biserica se golea. Mai sosea cîte-o mamă cu copilul de mână, grăbindu-l să facă cele de cuviință. De la locul ei baba Chirița mîrîia: - Iete, Tinco, acu se vine? - St! Că ne-aude sfinția-sa. - Păcătoase... - Da mai taci și dumneata, soro, uiți că sîntem în biserică... 137 Babele așteptau să fie spovedite și împărtășite. Ele rămâneau la urmă, că aveau multe pe suflet

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
întrebă Nicu-Piele din colțul lui. - Așa, vreo nebunie, s-arunci într-o noapte cu banii pe fereastră, să nu-ți pese ce-o să fie a doua zi... - Oamenii-s urâți, strâmbi, tu-le neamul lor! se amestecă Paraschiv. Ca cîinii! Mârâie dacă te-apropii de ce-i al lor. Da ce-i al lor? Cine-a făcut împărțeala asta? Cine ține legile în palma lui? Păi să-l judec eu, să-l întreb pe fiecare: Tu de ce ai, mă, mai mult decât

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-s murdari, dacă vrei să știi! Și i-a aruncat în obraz ce i se cuvenea. Stăpânul a adunat polii și piesele de cinci lei strânse cu trudă de slugă, a mai cerut și, când a fost socoteala gata, a mîrîit: - Să te duci unde-oi vedea cu ochii, că mie nu-mi trebuie bețivi la uță! Și 1-a chemat pe unul de alături: Florică, de mâine să pleci tu în cartier cu pâinea, s-a înțeles? Împrejur se făcuse

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
niște câini boierești, o puzderie de cățele scurte-n picioare, cu părul ca sârma, des și încîlcit, și cu ochi mari, rotunzi, triști și plini de ape. Le-ar fi dat inima dulăilor! Se opreau în fața vergelelor de fier, miroseau mârâind, săreau cu labele pe gard, se încingea sângele în ei. Potăile erau gătite cu funde și cojocele de postav. Nici nu se uitau. Nu erau de nasul lor asemenea cățele lățoase! Privirile animalelor sătule treceau peste capul mândru al câinelui

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
gunoaie, și de acolo, de sus, pe lângă țevile unsuroase, se avântau în fundul negrii și adânc, unde se încurcau cățelele chivuțelor. Câinele croitorului se oprea departe, mirosea și, cu ochii lui ageri, își alegea potaia. O târcolea înfiorat, cu coada ridicată, mârâind. Se apropia și lătra scurt. De sub colții albi scotea limba lui lungă și băloasă, urla aproape de cățeaua înspăimîntată și se lingușea. Vinețiii oltenilor se repezeau și ei și se încăierau. Dulăul nu se juca. Rânjea o dată cu ochii aprinși și se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
voie? - Nu-ți mai dau. O dată se supără hoțul. - Cum adică, nu vrei? Ce-i bulibășeala asta? - Nu. Ți-ai luat polul, du-te cu Dumnezeu... Nu-i venea să-și creadă urechilor. Pe aici nu-l știau. 231 -DeL.mîrîi. Celălalt se băgă sub ochii starostelui. Se adunase lume împrejur. Didina îl rugă: - Să nu dai! Abia se potoli. Luă maiul și i-l întinse lui Paraschiv: - Încearcă și tu! Ucenicul ridică ciocanul. Era greu. Abia îl ridică deasupra capului

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
viii cu viile! a mormăit Țuluc. Babele șușoteau în capul mesei, amețite puțin de vin: - Ei, a scăpat și ea, mititica... - Cum a scăpat, coană Tinco? Marghioala a lui Mială scuipă niște oase mici în farfurie, își clăti gura și mîrîi: - Ce știți voi, proastelor?! O bătea... - Cine-o bătea? - Ce zice? Ce zice? - Taci acolo, că ne-aud ăștia, neamurile lui! o îmboldea Chirița pe Lixandra. - Cine s-o bată, Gogu! Parcă n-a prins-o-n adopter cu frizerul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]