1,275 matches
-
mai ieri, se prosternau În fața cine știe cărui idol și zugrăveau pe steagurile lor râturi de porc! Cum Îndrăznește oare s-o ceară În căsătorie pe fata Cârmuitorului Dreptcredincioșilor, coborâtă din stirpea cea mai nobilă? Dacă tremura astfel din toate augustele sale mădulare era pentru că știa că nu putea să Îi refuze cererea. După două luni de șovăială și două mesaje de aducere aminte, sfârși prin a alcătui un răspuns. Unul dintre bătrânii săi sfetnici fu Însărcinat să-l transmită; acesta plecă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
căsătorit cu el, acesta n-avea decât nouă ani, iar ea unsprezece. Răbdătoare, a așteptat ca el să se coacă. I-a atins primul tulei din barbă, i-a surprins cea dintâi tresărire de dorință În trup, i-a văzut mădularele alungindu-se, mușchii rotunjindu-se, plămadă maiestuoasă pe care a prins numaidecât s-o Îmblânzească. Niciodată n-a Încetat să fie favorita: adulată, curtată, onorată, ascultată, mai ales. Iar sfaturile ei au fost urmate. La sfârșitul zilei, la Întoarcerea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi plictisit, neîndoios, de ele dacă aș fi avut alte distracții, dar acest contact silit cu un condamnat la moarte exercita asupra mea o fascinație de netăgăduit, ținând seama de faptul că puteam să mi-l imaginez cu ușurință, cu mădularele lui descărnate, cu ochii de posedat, cu veșmântul de cuvios Îndoielnic. Câteodată credeam chiar că-i aud glasul chinuit. „Ce motive te-au putut Împinge să-l ucizi pe preaiubitul nostru șah?” „Celor care au ochi să vadă nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
grota din munți, după ce întreaga țară a fost răvășită, i-au dat vin și s-au culcat cu el pentru ca sămânța poporului său să dăinuie mai departe, iar el nu a știut nimic despre toate acestea. Îmi așez mâna pe mădularul său adormit, care într-o clipă se întinde și se trezește, asemenea unui copil curios, care nu vrea să piardă nimic din vedere, mă cuprinde o fericire neașteptată, iată un membru al trupului său care a rămas la fel, sprinten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și luăm micul dejun, stă în puterea noastră, Udi, hai să ieșim din situația asta, mi se părea că trupul său începe să îmi răspundă, mă îmbrățișează cu brațe slăbite, eu îi sărut obrajii supți, îi mângâi cu multă atenție mădularul, surprinsă să văd că este încă în viață, credeam că deja a putrezit și a căzut, asemenea portocalelor din grădină, dau pătura la o parte și mă așez deasupra lui, așa cum îi plăcea, presându-i pântecele încordat, dar mădularul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atenție mădularul, surprinsă să văd că este încă în viață, credeam că deja a putrezit și a căzut, asemenea portocalelor din grădină, dau pătura la o parte și mă așez deasupra lui, așa cum îi plăcea, presându-i pântecele încordat, dar mădularul său se ascunde sub greutatea mea, crâmpoțindu-se între coapsele mele, este prima dată când ni se întâmplă așa ceva, șoptesc eu, nu este nimic, Udi, încercăm altă dată, va fi bine, și am impresia că toate membrele și organele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
arogant, nu îți speli trădarea prin mâncărurile tale, prefer să mor de foame, iar eu ies din cameră în tăcere, mâinile îmi tremură din dorința de a-l pălmui, de a se încolăci în jurul grumazului său, de a-i smulge mădularele unul câte unul, smucesc oala și mănânc direct din ea spaghetele fierbinți, fără furculiță, aproape fără să mestec, mâinile mi se înroșesc, pătate de sosul de roșii proaspăt, îmi opăresc pielea din interiorul gurii, înghit pur și simplu, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mulți ani și, printr-un adevărat miracol, reușise să supraviețuiască până în ziua de astăzi, iar acum mă imploră cu ultimele sale puteri să îl eliberez de acolo, dar intru în panică și o iau la fugă din nou, îmi odihnesc mădularele pe poteca îngustă, mâna caută deja prin geantă, unde sunt cheile, vreau doar să intru în mașină și să dispar de aici, de ce oare am venit, nimeni nu are nevoie de mine aici, doar acasă mai au nevoie de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
genunchii la gură, cu oasele lipite unul de celălalt, iar când deschide ochii și mă vede, pe fața lui înflorește un zâmbet jenat, zâmbetul unui om ce nu mai poate fi salvat. Ceva îi lipsește, observ eu, îi număr îngrijorată mădularele, așa cum cotrobăi într-o casă călcată de hoți, ce i-a fost luat, cât de mult se diminuaseră mădularele acestea, toate organele acestea importante ce se ascund înăuntru, sub pielea aceea decolorată. Nu, toate sunt la locul lor, dar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înflorește un zâmbet jenat, zâmbetul unui om ce nu mai poate fi salvat. Ceva îi lipsește, observ eu, îi număr îngrijorată mădularele, așa cum cotrobăi într-o casă călcată de hoți, ce i-a fost luat, cât de mult se diminuaseră mădularele acestea, toate organele acestea importante ce se ascund înăuntru, sub pielea aceea decolorată. Nu, toate sunt la locul lor, dar, cu toate acestea, ceva lipsește, ceva ce le eclipsează pe toate celelalte, sexul, el lipsește, sexualitatea care supunea totul voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
apa ce se agită în spatele meu, bătându-și joc de grăsimea mea, lui chiar îi plăcea când mă mai îngrășam, dar de data aceasta nici măcar nu observase, ce vrea, ce este acel ceva care dă un scop cu totul nou mădularelor lui, poate dorința de a se însănătoși, poate altceva, poate o dorință ascunsă, amenințătoare, pentru că eu nu fac parte din ea, iar ea nu mai depinde în nici un fel de mine, ce anume va umple vidul acesta. Se săpunește conștiincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
viața, să o urăsc pe Noga, să mă urăsc pe mine, dar cu toții suntem uniți prin legături ce nu pot fi desfăcute, ne ataci cu foarfeci ascuțite, ne sfârteci viețile în bucățele pe care le arunci apoi ca pe niște mădulare sfâșiate în urma unui accident, până ce nu se mai poate ști care cui aparține, atât mi-a mai rămas aici, în patul bolii tale, trag perna cu furie, îmi înfig în ea dinții clănțănindu-mi de frig, simt mirosul obrajilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nimicească. Capitolul cincisprezecetc "Capitolul cincisprezece" El nu va mai urina niciodată aici, îi spun eu gurii deschise a vasului de toaletă, care îi înghițise lichidele zi după zi, an după an, care îl privise supus în timp ce stătea în fața lui cu mădularul său gol, înspumându-l cu jetul său gălbui, va avea un alt vas de toaletă, acolo va urina, jignirea adusă vasului devine jignirea adusă mie, nu poți să îi desparți, jignirea din porțelan înconjoară chiuveta, geamul care se spărsese în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nimic nu mă mai interesează, doar să ajung odată la mașină, să depun trupul acesta bolnav pe bancheta din spate, dar nu voi reuși, labele picioarelor mele cedează sub greutatea noastră, în curând voi îngenunchea în mijlocul coridorului, o grămadă de mădulare care și-au părăsit trupurile, atunci aud zgomotul unor pași mărunți apropiindu-se repede de mine, un copil chel aleargă pe lângă mine și strigă, așteaptă, lasă-mă să te ajut, dar eu nu am putere nici măcar să îmi întorc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mă mai trezesc niciodată, dar pași grăbiți se aud deodată colindând casa. S-a întors, mă înveselesc eu, mi-a auzit strigătele și s-a întors, nu ne poate părăsi, nici el nu poate trăi fără noi, cu toții suntem mădularele bolnave ale unui singur trup, însă în clipa aceea se apropie de noi silueta negricioasă a Zoharei, întotdeauna mă ia prin surprindere, chiar și atunci când o aștept. Ce a pățit, întreabă ea, vocea ei este încă reținută, iar eu cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ascunzându-se în adâncurile ființei mele, limba lui grunjoasă coboară pe gâtul meu, deja este complet dezbrăcat, stă în genunchi în fața mea, cu picioarele scurte ca de pitic, și mă trage lângă el, eu sunt scuturată de valuri puternice dinaintea mădularului său cald, imediat se va sparge, se va împrăștia în mii de bucățele, exact ca termometrul uriaș al tatei, cum se făcuse țăndări la picioarele mele în ziua nunții noastre, îl aud strigând, cu răsuflarea tăiată, nu fugi de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu ești, iar eu imediat mă grăbesc să îl mulțumesc, să îl conving că sunt aici, întreg trupul meu se chinuie să îl satisfacă, făcând cerc după cerc în jurul lui, ca într-o țintă pentru pușcași, în mijlocul căreia stă înfipt mădularul lui hipnotizant, nimic nu va schimba acest lucru, nici măcar durerea tatălui meu, nici trădarea lui Udi, nici tristețea lui Noga, acesta este singurul lucru real, într-un gest de eliberare sălbatică, îmi las capul pe spate și eliberez barierele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la dispoziție, tocmai mi s-a născut un copil, am soție și copii, iar eu șoptesc, doar așa, mă culc cu tine doar așa, fără nici un motiv, iar el zâmbește satisfăcut și îmi închide gura sălbatică gemând de plăcere cu mădularul lui, am impresia că voi izbucni în lacrimi, dar un hohot de râs bestial îmi iese din gât, niciodată în viața mea nu îmi permisesem să fac ceva doar așa, credeam că menirea mea este cu totul alta, el respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bicicleta, de care era prinsă și o remorcă, prin cartierul Koishikawa și n-a simțit nimic. Când a ajuns acasă, toate casele din apropiere rămăseseră fără țigle pe acoperișuri și noi stăteam cu toții lipiți de stâlpi și tremuram până în străfundul mădularelor, dar el tot nu a realizat ce li se întâmpl\. Ne-am dat seama după felul în care ne-a întrebat: „Ce naiba e cu voi?“ Aceasta este povestea tatei legată de marele cutremur din Kant½. Midori râse. Toate poveștile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Dumnezeu de practica magică, de manipularea numelor spre a-și face din ele talisman, instrument de dominare asupra naturii. Și nu știau, cum nu știi nici tu - nu știe nici aparatul tău - că fiece literă e legată de unul dintre mădularele corpului, iar dacă muți o consoană fără să-i cunoști puterea, unul dintre mădularele tale ar putea să-și schimbe poziția sau natura, și te-ai trezi schilodit nemilos, pe dinafară pe viață, iar pe dinăuntru pe veșnicie.” „Ascultă”, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
instrument de dominare asupra naturii. Și nu știau, cum nu știi nici tu - nu știe nici aparatul tău - că fiece literă e legată de unul dintre mădularele corpului, iar dacă muți o consoană fără să-i cunoști puterea, unul dintre mădularele tale ar putea să-și schimbe poziția sau natura, și te-ai trezi schilodit nemilos, pe dinafară pe viață, iar pe dinăuntru pe veșnicie.” „Ascultă”, Îi zisese Belbo chiar În ziua aceea, „nu m-ai Întors din convingerea mea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de samba, la Rio, cunoșteam puterea psihagogică a muzicii și a zgomotului, aceeași de care se lasă subjugați și cei cuprinși de febră pe la noi sâmbătă seara la discoteci. Nemțoaica dansa cu ochii holbați, cerea uitare cu fiece mișcare a mădularelor ei isterice. Încet, Încet, celelalte fiice ale sfântului cădeau În extaz, dându-și capetele pe spate, se agitau ca luate de apă, navigau Într-o mare de năuceală, numai ea, Încordată, aproape plângând, răvășită, ca acela care Încearcă cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tu? Păi alea-s picioare sau grisine, mă!? - Du-te, bă, d’aicea! Ia uite ce striații am pe femural! fâști! își dă pantalonii jos. Se încordează în fața oglinzii, numai în chiloți, cu nădragii în vine. - Auzi, Naposime, da’ pe mădular n’ai făcut striații? - Bă, Stripăre, crezi că eu mi-o frec singur ca tine? Chiar, ce ai făcut cu farmacista aia până la urmă? - Ce să fac!? I-am lăsat garoafele la serviciu, când nu era tura ei. Să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
extragerii din placentă cu forcepsul, al doilea pentru că scosese din țâțâni cu septul o chiuvetă din fontă, în timp ce încerca să se ferească de un coleg care-l amenința cu un bulgăre de zăpadă. Știută este, de asemenea, congruența nasului cu mădularul cel mai capricios al individului de parte bărbătească. Trăgând ultimele concluzii posibile, atât poșeta, cât și seducătorul evoluționist puteau fi doar niște găselnițe care să-l ascundă pe Leo sub un travesti suplimentar. L XL Multe după-amieze mi le petreceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
culcat o dată cu răsăritul stelelor," lângă un mango uriaș, crescut singuratec la capătul unui heleșteu, părăsit. M-au chinuit multă vreme țânțarii, dar în cele din urmă oboseala m-a covârșit și nu m-am deșteptat decât târziu în zi, cu mădularele supte, aproape fără să-mi dau seama unde mă aflu... Visasem probabil ceva înspăimîntător, căci m-am deșteptat transpirat și tremurând. Am luat-o aproape la goană pe șosea, înainte. A fost o zi de umblet în neștire, din care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]