1,430 matches
-
Romani într-un lagăr părăsit de Daci; iar printre dregătorii cei mari ai statului dac întâlnim și supraveghetori ai agriculturii. Deși grâul se vede că a fost cultivat în Dacia, totuși credem că hrana națională a Dacilor era meiul sau mălaiul. Plinius anume ne spune că «popoarele pontice preferă meiul tuturor celorlaltor mâncări.» Sub numele de popoare pontice el trebuie să fi înțeles cel puțin pe Geți, care se întindeau până pe malurile mării, dacă nu și pe Daci. Naturalistul Aelian din
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
catolic care vizitează Muntenia pe la 1670 spune că «tot acel popor se hrănește din pâine de mei» și Mihai Viteazul este poreclit de Sași în bătaie de joc: «Malai-vodă.» Pe lângă numele de mei se află la Români și acel de mălai, care pare a fi rămășița formei dace a cuvântului, după un prototip malana, pe când meiul este format din latinescul milium, precum teiu din tilia. Din cuvîntul malaiu s-au format apoi prin duplificare mamalaiu, care au dat naștere numelui mâncărei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
care a stat 105 zile într-un sicriu special amenajat, la o adâncime de 1,50 m, se pregătește să petreacă 206 zile în condiții similare. 9. În zilele acelea izbutisem să procur, în afară de mere, și o cantitate infimă de mălai ; acesta, fiert cu foarte multă apă, devenea terci; lăsat să se răcească, el constituia hrana noastră de bază, o hrană infamă, aș putea zice, care ne-ar fi dezgustat profund dacă i-am fi dat vreo atenție. Oricum, permanenta stare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu o cutie de bunătăți pe care, de când rămăsese fără mamaia, le gospodărea cum putea mai bine. Mulțumirea lui cea mai mare era să desfacă pachetele și să aranjeze pe rafturi, în cămară, comorile de acolo, zahăr pisat, sare, untură, mălai, dulceață, brânză. Proviziile pe multă vreme, făina sau orezul, le punea, suindu-se pe scaun, pe raftul de sus. Ținea la îndemână ce era de trebuință în fiecare zi. Socotea mereu pe cât timp i-ar ajunge proviziile și nu se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Și să stea -n loc Și să iasă pe obloc. 2. Ca să fie ușa o pocroviță spartă Că așa-i mai înfrumusețată. 312 {EminescuOpVI 313} 3. Când duhanul nu le va ajunge Cămișul gol vor suge. 4. Când va fi mălaiul în spuze Să steie toți să se lingă pe buze. 5. Când vor fi cu lucrul amestecați Să le fie ochii lăcrămați. 6. Cămeșile să le fie îmblătoare Să le poarte pe spinare, Perini de abă Să le fie de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să-l cat. - Te-i duce, dragul mamei, da dacă-i pute scoate copacul de aici din pământ. Cum a pus mâna, l-o scos cum aș scoate eu o rădăcină de morcov. I-a făcut măsa v-o câteva mălaie și i-a dat o traistă și s-o pornit. Iaca c-o ajuns într-un sat, da el nu văzuse oameni pîn-atunci. Și i-a venit lui un somn și s-o culcat jos Lîng - o fântână. Ș-așa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
legist i-a lăsat fără replică. Moartea survenise ,, ca urmare a unei fracturi a coloanei, la baza craniului, provocată de un șoc violent la nivelul capului, în plan vertical’’, omul vostru ori a căzut în cap pe un sac de mălai ori sacul i-a căzut în cap și și l-a împins în gât’’. Deci, crimă. Încep investigațiile, se revine la hotel, se caută amprente, altele decât ale decedatului, i se verifică identitatea la Râmnicul Sărat, unde-și avea domiciliul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
această calamitate și mai ales Bucovina și Moldova - sporind numărul crucilor în cimitire, alături de cei ce muriseră în 4 ani de război, apărând ființa neamului. încorsetați în raiul colhoznic, fără nici un orizont salvator, „Țăranii n au nici pâine neagră, nici mălai/ Ceapeul le-a ajuns sub casă:/ Mult lăudatul vremurilor rai/ în coșmar s-a schimbat, îi tot apasă” și când „Cei ce fură din porumb doi-trei știuleți/ Sânt vârâți grabnic la pușcărie/ Pe când șefii fură ziua mare/ Nu-i bagă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aveam. Am zis să mergem împreună la sor-mea. E de acord. Sor-mea ne aștepta. Era muncă. Am plecat cu copiii. Era iunie. Am muncit la sor-mea două luni, două milioane de lei, plus geantă plină cu carne, făină, mălai, ceapă, cartofi, ca la niște oameni amărâți. Muncea și ea, nu știa ea chiar munca de țară, dar s-a obișnuit. Am venit acasă, serbarea lui ăl mic. Le-am zis la ai mei, las copiii, plec cu soția la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
acolo? De la Banca Agricolă? Unde? Seifuri n-aveam în țară. Cele mai complicate erau niște fișete de tablă, pe care trebuia să le-ndoi cu ranga... Pe la CEC-uri, pe la poștă. Dar altfel, am găsit bani în locuri ciudate. În mălaiuri, prin făine, prin zahăr. Asta, după ore de căutare într-un apartament, am găsit în chestia aia de care tragi apa la veceu, era o chestie așa, din plastic, cu dop. Și-acolo avea mărcile puse. La pachet, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
000 lei. Am plecat, în octombrie acuma, când s-au făcut 9 ani de când sunt arestat, am plecat să duc cocenii la țară. De-acolo, când m-am întors, am trecut pe la un om care avea o moară de făcut mălai d-ăsta. Și am băut la el, acolo-șa niște vin și, când am ieșit la poartă. Eram cu unchiu-meu și aveam un om care-l plătisem cu ziua să ne-ajute. Și el a zis să mai mergem să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
poate trece cu vederea bătrânului nici acum, chiar că nu, pe urmă a tăcut, și-a mai suflat o dată nasul, s-a aplecat, a ridicat un sac mare de pânză, l-a desfăcut, a scos din el un pumn de mălai, l-a încercat cu limba, apoi l-a risipit pe jos, spunând că taică-su, săracu’, fusese ani de zile nevoit să se țină tot cu mămăligă, pe când el se-ndopa cu clisă și cu brânză, cât de nedreaptă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cumva să... O, Doamne, sosul dă pe dinafară. Împing mai bine ușa de la cuptor, înșfac o lingură și încep să amestec. Arată ca o apă maronie dezgustătoare. Încep să caut disperată prin bufet după ceva să arunc în ea. Făină. Mălai. Ceva de genul ăsta. Chestia asta e la fix. Apuc un borcănel și torn cu nădejde din praful alb, după care îmi șterg sudoarea de pe frunte. OK. Și acum ? Deodată, îmi aduc aminte de albușurile de ou, care încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unde subînchiriază camera de la capătul coridorului, de lângă baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la tomberon, soțul ei, cu ochelarii pe nas, scociorăște cu o daltă într-o copaie. Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei 75 de lumeni ce țin la distanță întunericul scot la iveală sufrageria de furnir și covorul ros. În vitrină, vesela bună se apără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Bunicuța - Furnicuța Și Bunelul - Furnicel Cu-n nepot...puțin altfel? G Ghi-ga-ga și ga-ga-ga! Gâștele-au pornit, așa, Ca bărcuțele-argintii Cu lopeti portocalii. Și bărcuțele mai mici, Ba încolo, ba aici, Cu albastru se adapă Ciupind soarele din apă; E mălai sau alteceva? Ghi-ga-ga și ga-ga-ga! H Hai la joc În cojoc Pune haina La mijloc. Hai la joc cu mic, cu mare, Cu piticii din cărare, Și cu stele, Și cu vise, Cu căpșuni Și cu caise. Hai la joc
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
Pregăti masa. Făcuse o ciorbă de pește și pește prăjit cu mujdei de usturoi fiindcă în ziua respectivă era dezlegare la pește. Se gândi să facă și un pic de mămăliguță la peștele prăjit. Se întâmplă că puse mai mult mălai decât trebuia și ieși o mămăligă vârtoasă. Petre avea chef de scandal. - Tu nu vezi cum ai făcut mămăliga asta? E tare ca piatra! Nu ești în stare nici o mămăligă să faci. - Am greșit și am pus mai mult mălai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mălai decât trebuia și ieși o mămăligă vârtoasă. Petre avea chef de scandal. - Tu nu vezi cum ai făcut mămăliga asta? E tare ca piatra! Nu ești în stare nici o mămăligă să faci. - Am greșit și am pus mai mult mălai. Dacă nu îți place, nu mânca, poți mânca pâine, spuse cu o voce blândă, Frusina. Eu o s-o mănânc așa cum este, tare. - I-auzi! Eu vreau să mănânc peștele cu mămăligă, dar nu din asta! Luă farfuria cu mămăligă și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să-i asculți, așa zic. Cuvântul bolnavă îmi mai tăiase din vindecare. - Știu și eu?! am zis. Aînhățat un taburet, a cărat, până la taburet, o povestire de-a mea, și-a desprins, din lateral, o șuviță de păr de nuanța mălaiului vechi amestecată cu cea a orezului, și s-a apucat să o mestece tacticos cu caninii. I-am inventariat fața mică, părul deschis, de susnumita culoare incertă, trăsăturile fine și provocatoare de femeie-copil. Faptul că a citit pe puțin douăj
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din spatele curții Nicoloaicei, nu se opri. Fusese la un botez. Capitolul 8 ZIUA A PATRA: "SĂ NU POFTEȘTI LA NICI UN LUCRU CARE ESTE AL APROAPELUI TĂU!" la rațe, alea nu mai erau, ca până atunci, flămânde. Se tăvăleau prin mălai, de câtă mâncare - printr-o singură vorbă de-a mea - le crescuse acolo. Rămânea doar s-o întreb dacă nu cumva au avut rațe. - De avut, am avut. Gâște și rațe. Patru oi, un căluț, un câine și-un câine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rosti mai nimerit despre dânsul, că-i un rapsod neobișnuit de grozav." 382 DANIEL BĂNULESCU Veiozele pâlpâiră, izbucnind în strigăte mari de lumină. Madam Magherușan fusese și ea urcată în scaunul ei, leșinată, moale ca apa, galbenă ca turtoiul de mălai, cu falca de jos proptită în coada lungă și noduroasă a unei mături de curte. Primul care se ridică s-o cerceteze și să-i ofere ajutor fu, lesne de prevăzut, Căpetenia Străzii. Chiar în acea noapte de miercuri, 20
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Rămânea singur cu baba lui. Plecau și gunoierii în județ la ei, să se pună pe trai. Până primăvara nu-i mai vedeai. Aglaia strângea ce mai avea pe afară, cumpărau de la Obor un sac de faină și unul de mălai, două sute de chile de cartofi, așezau murături la butoi și așteptau ammdoi iarna. Salcâmii rari ai Cuțaridei îngălbeneau. Frunza lor rotundă suna trist seara. Câmpul învinețea. Ierburile opărite în vipiile verii se măcinau. Din cerul leșiatic cădea câte un stol
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
probe, la noapte; să te vedem... - Știi să manglești cai? Gloabe? aruncă Mînă-mică. - Fac orice... - Bine, încheie hubărul și strigă lui Nicu-Piele: Pune mămăliga aia la fiert și adu drojdia să ciocnim cu bidiviul! Nicu cară un săculețe plin cu mălai și un ceaun, pitite în mărăcini. Le așternu în fața lor. Oacă plecă după apă. Alerga aplecat într-o parte și trupul lui scund se mistui repede în întunericul abia lăsat. - Da neamuri ai? mai cercetă Bozoncea. - Nu, zise ucenicul. M-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pumn de talaș peste flăcări. Vântul se iscă iar. Se încorda în trestiile înalte și drepte, care sunau ca un țambal. - Vine toamna! suspină unul. - Ne strânge, s-a dus binele... Paraschiv auzi glasul bătrânului, domol și cald. Gheorghe turnă mălaiul și începu să mestece mămăliga. Un miros bun se răspândi împrejur. Oacă urcă sub malul scobit, să mai aducă ceva. In mâna lui Bpzoncea străluci o sticlă albă, lunguiață. Ucenicul îl văzu cum soarbe cu sete, dînd-o peste cap. Beregata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se înmulțiseră oamenii. Stere se întreba dirfce se ridică lumea asta? Era o vreme de afaceri, nu se ierta om pe om. Pielea ți-ar fi luat-o datornicii, fără milă. Năpăstuiții nu se mai ajungeau cu banii. Muierile strângeau mălai și cartofi, pentru că se spunea că o să se facă revoluție, și n-o să mai găsească nimeni nici apă de băut. Pe spinarea amanților, unii se pricopseau. Și pentru că se auzise că spre Cuțarida se vând loturi mai ieftine, dădeau care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la fel. Zice el că-i rău, rău este! Nu-l încontra! Mușteriul tău, stăpânul tău! Mai aduci vorba, încerci: "Mă nea cutare, dacă v-aș căra eu și niște zahăr pentru copilași, acadele, ba făină, că n-aveți, nițel mălai, pastrama, ce nu trebuie la casa omului? Sare, borș, să facă nevasta, aici e aici!" De la lucru mic ies banii! Ascultă ce zic oamenii, pe urmă bagi capital în fleacurile astea și să-mi spui mie cuțu dacă nu ți-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]