1,012 matches
-
Ghenadie, care a venit la Cozia „din mică copilărie, unde am învățat și carte”. Nu departe de Cozia, la Jiblea, (azi cartier al orașului Călimănești) exista în secolul al XVIII-lea o școală sătească, condusă de Barbu, elev al școlii mănăstirești. Mănăstirea a fost construită, conform legendei, în apropierea altei mănăstiri construită de Negru Vodă. Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfințită la 18 mai
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
mănăstirii este etajat pe 4 nivele, având o înălțime de aproximativ 15m și o grosime a zidurilor de cca 2m. Primul cat este inaccesibil, iar etajele 2 și 3 sunt prevăzute cu găuri pentru tragere, având rol în defensiva complexului mănăstiresc. Ultimul etaj, care adăpostește clopotnița, este adăugat probabil în epoca brâncovenească. Rolul defensiv al primelor faze ale incintei mănăstirii se pot vedea foarte bine pe zidul de lângă turn ce mai păstrează meterezele și drumul de strajă, astăzi părți a podului
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
din perioada evului mediu. Cele mai vechi locașuri de cultură au fost și aici bisericile și mănăstirile. Cum spunea Nicolae Iorga: “Tinda bisericii și masa preotului au fost cea mai veche școală de învățătură a neamului nostru”. În aceste școli mănăstirești s-au realizat primele traduceri în românește a celor dintâi cărți bisericești. Prima școală a fost înființată în Moisei pe lângă mănăstirea din localitate, în anul 1694. Iată câteva însemnări ale unor dieci care au învățat la școala de la Mănăstirea Moisei
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
crescut prin transformarea țăranilor în iobagi. Rromii erau priviți ca meșteșugari pricepuți în prelucrarea lemnului și aveau o mare valoare economică. În funcție de mai multe criterii, țiganii se împărțeau în țigani de casă sau de ogor și, respectiv, domnești, boierești sau mănăstirești. Până în secolul al XVI-lea, termenii de „rob” si „țigan” erau sinonimi cu „sclav”. Sclavii se puteau căsători doar cu consimțământul stăpânului. Dacă cei doi soți aveau stăpâni diferiți, consimțământul ambilor stăpâni era necesar, în caz contrar ei erau despărțiți
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
de pe timpul Mariei Tereza dispar. Totuși orașul cunoaște o perioadă înfloritoare a istoriei sale muzicale. Împăratul este adesea văzut la operă, la concerte și la Burgtheater. În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești, însă sprijinind emanciparea parohiilor. A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din Brașov și în special din Mărginimea Sibiului. Pentru a consolida noua alianță cu Franța, semnată în 1756, împărăteasa l-
Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299307_a_300636]
-
spre a o reface și întreține. În 1714 existau două schituri la Pin, Pinul Mare și Pinul Mic pe ruinele căruia se află azi biserica din satul Pinu cu hramul "Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), iar după această dată complexul mănăstiresc începe să decadă, intrând în ruină, ultima oară fiind menționat ca funcțional în 1860 când era condus de un preot care nu mai avea funcția de egumen. La 1874, fiind părăsit, a mai rămas în picioare din falnica ctitorie a
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
a funcționat o impresionantă bibliotecă a arhimandritului Ghenadie Pârvulescu conținând manuscrise vechi și cărți valoase. Din nefericire acestea toate au dispărul în incendiul din 1 decembrie 1855 care a mistuit în întregime chilile și anexele. În 1863, odată cu secularizarea averilor mănăstirești, mănăstirea Brebu este desființată și reorganizată ca biserică de mir, pământurile și bunurile călugărilor trecând în patrimoniul Eforiei Spitelelor Civile care le-a scos la licitație. Casele domnești, și ele luate de Eforie, au fost transformate mai întâi în casă
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
iar ultimul este mâncat de către furnici liga națională este primul eșalon valoric al handbalului masculin românesc pentru elaborarea hormonilor e nevoie de iod care este furnizat prin alimentație lipsa cuprului în plante duce la apariția clorozei alte obiective ale complexului mănăstiresc alte exemple de telekinezie includ îndoirea unor obiecte de metal și prezicerea unor evenimente viitoare ei au fost înlocuiți în principal de ruși a supraviețuit lagărelor de concentrare naziste anumite părți ale corpului pot fi acoperite cu prosoape sau cearceafuri
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
de "Domnul Unirii" a fost precedată, cu puțin timp de abolirea sclaviei în cele două principate române (Moldova (1844) și Țara Românească (1847)), fapt ce a dus și la eliberarea sclavilor deținuți și exploatați de biserică ("robii țigani", sau "robii mănăstirești" - existau sate întregi de robi pe întinsele proprietăți ale bisericii). Pierderea puterii economice și, astfel, a influenței politice de către Biserica creștină a provocat drept contra-reacție o intensă mișcare de reînnoire, caracterizată de multe ordine și institute religioase, active mai ales
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
o jumătate de secol de la construirea sa, între anii 1611-1617, marele vornic al Țării de Jos, Costea Băcioc, soția sa, Candachia și fiica lor, Tudosca (prima soție a lui Vasile Lupu), a pus la dispoziție averea sa pentru refacerea complexului mănăstiresc, adăugând vechii biserici (după cum stă scris în inscripția pusă de el deasupra intrării sudice) un pridvor masiv care a dublat aproape dimensiunile clădirii. Interiorul noii construcții a fost împărțit prin două arcuri transversale, însoțite de un brâu răsucit, în travee
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
perioada stăreției egumenului Calistru Ene (1750-1778), mănăstirea a început să fie refăcută treptat. Biserica a fost reparată în anul 1766, dar nemaireușind să-și recupereze nici vechiul tezaur al odoarelor cu care fusese înzestrată și nici vechea arhitectură a clădirilor mănăstirești care au fost în cea mai mare parte reconstruite. Între anii 1798-1799, egumenul Chiril a refăcut chiliile mănăstirești, apoi în anul 1815 egumenul Sofronie a zidit un paraclis lângă egumenia veche, care este stricat apoi de egumenul Grigore Crupenschi. Mănăstirea
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
anul 1766, dar nemaireușind să-și recupereze nici vechiul tezaur al odoarelor cu care fusese înzestrată și nici vechea arhitectură a clădirilor mănăstirești care au fost în cea mai mare parte reconstruite. Între anii 1798-1799, egumenul Chiril a refăcut chiliile mănăstirești, apoi în anul 1815 egumenul Sofronie a zidit un paraclis lângă egumenia veche, care este stricat apoi de egumenul Grigore Crupenschi. Mănăstirea a fost prădată de către turci în anul 1821, "„când numai zidul au rămas”". Pe vremea mitropolitului Veniamin Costachi
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
ortodocși de stil vechi amplasată în satul Roșiori din comuna Forăști (județul Suceava), la 17-18 kilometri de municipiul Fălticeni. La mănăstire se ajunge de pe Drumul Național Fălticeni-Roman, făcând o ramificație stânga de un kilometru, pe un drum de piatră. Complexul mănăstiresc este construit începând din anul 1995 pe un loc înalt, cunoscut sub denumirea de «Dealul bisericii», de unde se poate vedea albia râului Moldova cu satele Roșiori, Giulești, Vadu Moldovei, Boroaia, Răucești, Drăgușeni. Locul unde este amplasată astăzi Mănăstirea "Sf. Mina
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
apoi, la 6 august 1995 se sfințește Biserica între timp înălțată. Truda și rugăciunea obștii, sub binecuvântarea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, încununată de dragostea credincioșilor și eforturile “Doamnei de la Mănăstire” au continuat cărămidă după cărămidă, înălțarea și îngrijirea întreg ansamblului mănăstiresc.
Mănăstirea Bucium (județul Brașov) () [Corola-website/Science/308517_a_309846]
-
Slatina, într-o depresiune flancată de doi versanți, străjuieste de veacuri aceste locuri, favorizată de configurația naturală a terenului, păstrându-și nealterate tradiția, prestigiul precum și frumusețea și robustețea construcției. Monumentul se numără azi, prin îndepărtatul său trecut istoric, între așezările mănăstirești cu renume din Județul Olt, fiind contemporană cu alte ctitorii domnești și boierești din vecinătate. Încărcată din belșug de istorie, Mănăstirea Clocociov apare în peisajul orașului Slatina nu după mult timp de la prima lui atestare în anul 1368, devenind mai
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
numită Clocociov”, care seamănă cu Mănăstirea Stănești de peste Olt și este „stăpânită de egumeni și de călugări greci, de la Mănăstirea Cutlumuș din Sfântul Munte” . Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dar mai ales după secularizarea averilor mănăstirești, complexul a pierdut mai multe avarii, ca urmare a jafurilor, a primului război mondial, precum și a cutremurelor din secolele XIX și XX, care au dus la totala sa degradare. În primăvara anului 1976, stabilindu-se aici Ieromonahul Visarion Coman și
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
IPS Mitropolit Glicherie Tănase al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. O săptămână mai târziu, de ziua Sf. Prooroc Avacum (26 noiembrie 1968), este hirotonit ierodiacon de către PS Episcop Silvestru Onofrei. De atunci, și-a împărțit timpul între ascultările mănăstirești și slujbele bisericești. Este desemnat ca profesor de muzică psaltică pentru monahii de la Mănăstirea Slătioara. La 31 iulie 1981, de ziua Sfântului Evdochim, chiar în ziua lăsatului de sec pentru postul Nașterii Maicii Domnului, este hirotonit ieromonah de către P.S. Silvestru
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
o face este aceea că în Lainici exista o Biblie de-a lui Șerban Cantacuzino de la 1688, care a fost dăruită schitului cu semnătură, probabil în jurul anului 1690 de către însuși voievodul Constantin Brâncoveanu. Această afirmație ar confirma tradiția unei așezări mănăstirești mai vechi de 1784, când se pomenește de schimonahul Atanasie, ca atestare istorică, respectiv anii 1690 - 1700. Între 1854 și 1900, cu intermitențe, Cuviosul Irodion Ionescu a fost stareț timp de 40 de ani în Mănăstirea Lainici. El a fost
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
și puse sub conducerea Ministerului Instrucțiunii și al Cultelor. În 1864, în timpul guvernului Crețulescu, arhivele sunt reorganizate și intră sub conducerea lui Cezar Boliac. Tot acum arhivele primesc o locație nouă, Mănăstirea Mihai Vodă, devenită proprietatea statului după secularizarea averilor mănăstirești. În momentul în care mănăstirea trece în proprietatea Arhivelor Statului, construcția se afla într-o stare avansată de degradare. În anul 1877 mănăstirea găzduiește sediul uneia din primăriile de sector precum și poliția sectorului. Edificiul este restaurat complet în 1900 datorită
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
și turnul de intrare în mănăstire. Clopotnița, deși a fost refăcută de mai multe ori de-a lungul timpului, s-a deteriorat, încă din anul 1938 aceasta era deja o ruină. Conform inventarului întocmit între anii 1865-1867, în timpul secularizării averilor mănăstirești, Mănăstirea Mihai Vodă prezenta mai multe elemente de patrimoniu deosebit de prețioase. Printre acestea pot fi amintite: o cruce de sidef, o ușă sculptată din lemn, foarte veche - prezenta și o inscripție în slavonă, 2 vase de argint - unul prezenta un
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
Restaco SRL, iar recepția la terminarea lucrărilor a fost efectuată în anul 2003. Recepția finală a avut loc în data de 30 noiembrie 2005. Printre altele, biserica a fost văruită atât pe interior, cât și pe exterior. În incinta complexului mănăstiresc se mai află un depozit de materiale și o fântână acoperită și înconjurată de ziduri, ambele de dată recentă. Chiliile înșirate pe lângă ziduri au dispărut. Fântâna are adâncimea de aproximativ 18 metri (zece stânjeni). Ea a fost reconstruită cu sprijinul
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
cu secolul al XIX-lea, mănăstirea traversează o lungă perioadă de decădere. Cutremurul din 1802 afectează grav mănăstirea și clopotnița. Acestea sunt reparate ulterior de egumenul Dionisie din Ianina, fost egumen al Mănăstirii Xiropotamu de la Muntele Athos. Odată cu secularizarea averilor mănăstirești, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, toate averile mănăstirii trec în proprietatea statului. Mănăstirea este părăsită, fiind transformată în biserică de mir. Plumbuita decade și ajunge în ruină pentru o lungă perioadă de timp. Biserica este avariată grav de cutremurul
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
află Biserica "Adormirea Maicii Domnului" (biserica principală), stăreția și clădirile administrative (aflate în clădirile de pe latura nordică a incintei) și Muzeul mănăstirii, unde fusese anterior Atelierul "Regina Maria" (aflat în clădirea de pe latura sudică). Incinta monahală este înconjurată de satul mănăstiresc, alcătuit din casele tradiționale țărănești unde locuiesc maicile și care se înșiră pe ulițe înguste. Ansamblul Mănăstirii Văratec a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având și fiind alcătuit din următoarele 5 obiective: Fondarea
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
prezent, această biserică este întrebuințată pentru pravila zilnică a călugărițelor. Biserica "Schimbarea la Față" a fost construită în perioada 1845-1847, prin strădania stareței Eufrosina Lazu, fiind sfințită la 2 noiembrie 1847. Construcția acestei biserici a avut loc ca urmare a extinderii așezării mănăstirești spre sud și sud-vest. Hramul lăcașului de cult este Schimbarea la Față, sărbătorită în fiecare an la 6 august. Pe zidul sudic al edificiului a fost amplasată o pisanie în limba română cu caractere chirilice, având următorul text: ""Această s. bisărică sau
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
în care se aflau toate cărțile tipărite până atunci în limba română și un salon care rivaliza în lux cu cele mai renumite saloane din Iași. Pe atunci, la Văratec viețuiau mai multe sute de călugărițe, care formau un sat mănăstiresc. El laudă patriotismul maicii Safta Brâncoveanu, "„acea femeie extraordinară pentru timpul nostru; ea lăsă poziție strălucită, bogății mari și, oprindu-și o parte din veniturile sale, se retrase într-această mănăstire. Călugărițele din Văratec ne spuseră că, puțin timp înainte de
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]