1,135 matches
-
o gândire creatoare, cât mai originală și mai îndrăzneață, cu adevărat nouă.“ (Informația Bucureștiului, 18 mai 1972) „Urcușul concentrat într-un sumar Și-o geometrie care, parcursă de partid, L-a corectat pe Euclid Plantând într-o secantă un nou mărgăritar.“ („O proaspătă fântână“, Contemporanul, 2 decembrie 1977) „Te voi numi braț, frunte, ochi și gând Și călăuz semeț în primul rând, Și ctitorul acestei țări de vis Unde-n rotundul faptei ești înscris.“ („Urare simplă“, România literară, 21 ianuarie 1982
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
acum, vârsta matură a triumfului personalității, a puterii De muncă sigură de fructele ei, a marilor înțelegeri umane.“ („Cu iubire profundă“, Luceafărul, 6 ianuarie 1979) „Patria-n floare îți slăvește harul, Lumină a spiritului ei, biruitor. Pe fruntea științei, strălucind mărgăritarul: E dar al țării, e respectul tuturor.“ („Speranță a păcii“, Scînteia, 8 ianuarie 1984) „O viață de om dăruită, vă cânt, Un destin-călăuză, o sublimă splendoare Sunt solie a patriei vestind pe pământ Sărbătoarea de aur a Femeii-solare.“ („O viață
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
tolerantă față de aproape toate formele de manifestare a religiozității. Cu o singură excepție: nu poate suferi glasul proorocesc al celor care îi cer să se îndrepte. Lumea de astăzi și-a stabilit legile ei, legi în care păcatul este considerat mărgăritar prețios. Dacă cineva încearcă să combată păcatul, împotriva lui se ridică iubitorii de păcat. Un vechi proverb spune că nu e bine să vorbești despre sicriu în casa mortului. Tocmai asta fac nebunii pentru Hristos: vorbesc despre lucrurile care nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la lumină adevăratele talente și căzând fructele seci. Nu trebuie, deci, să desprețuim à priori orice lucrare iesă dintr-un cap românesc și să o aruncăm necetită în coșul hârtiilor netrebnice, căci se poate întâmpla să aruncăm în gunoaie și mărgăritare. Dar pe lângă public, care este marele factor dătător de viață al acestor odrasle ce răsar din munca intelectuală, vine în al doilea plan statul, care e dator și el să nu lase să cază în drum talentele născânde. Să sperăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
greve, Țara ca o pradă. Nu lipsită de interes este și reconsiderarea memoriei unei personalități bucovinene: Destine sub vremi: Emil Bodnaraș(1904-1976). Republican convins, scoate la lumina zilei multe dintre erorile si nemeritele monarhiei noastre în raport cu actualitatea cotidiană: Tichia de mărgăritar a românilor, Tainul parvenitului, Prinț valah la drum de criză, texte care amintesc de Împământenirea prințului de Hohenzollern a lui Cezar Boliac. În Carcase și belerege, este satirizată afacerea guvernanților noștri cu avioane second - hand de la americani, comparabilă cu afacerea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cazul în care capitalul care ne guvernează viața se va contabiliza pentru tineretul rămas în țară în capital de suferință, nu mă îndoiesc că cei tineri își vor lua libertatea de a-și alege propria cale. Ion Cernat Tichia de mărgăritar a românilor Cine urmărește cu oarecare interes viața politică românească nu poate să nu fie derutat în legătură cu forma de guvernământ și regimul politic din România, țară despre care zicem că mai e a noastră. La Constituție se zice că România
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să vorbească românește, dar care vorbește despre România ca despre o proprietate personală, iar de români ca despre supușii lui. Îmi mențin întrebarea formulată într-un articol publicat în „Crai nou” de 29 martie 2006, p. 3, intitulat „Tichia de mărgăritar a românilor”: Cât ne costă, dom’le, menajeria regală? De ce nu se publică lista civilă cu banii dați de Țară ca să aibă și președinte și rege? Ca și cum ar fi un subiect tabu (câte lichele, lepădături și lipitori sug sângele țării
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un fel de mândrie , rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iar mânecele totdeuna suflecite trădau niște brațe de alabastru . Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur ca mărgăritarul. Astfel îmbla 293. Când amintirile-n trecut/ Încearcă să îl cheme, chipul lui Ilie revine în Geniu pustiu așa cum îi revine în realitate: Ce frumos era el în acea sară ... mi-aduc aminte ca acu. Cu țundra îndoită pe grumaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
A oprit autocarul când veneam din Egipt de la Muntele Sinai și de la distanța de aproximativ 30 m am privit Marea Roșie cugetând la trecutul ei. E frumoasă marea s-o privești, să-i admiri valurile colorate cu stropi albi ca de mărgăritar. Și munții din Împrejurimi sunt frumoși și În culori diferite: bej, maro, verde Închis, gri - petrol și indefinite. Atât pot spune, că e minunat de frumos. Doar Mâna lui Dumnezeu le-a făcut și colorat. E superb! Nu te mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
03.2006 Ce scurtă este viața Și ce-i de adunat? Doar ochii plini de lacrimi Și munții de păcat Iar inima-ți e frântă Părerile de rău Te bat și te frământă Și-i gol În jurul tău Să lași mărgăritare, Un pom, să răsădești Copii să naști... O floare Cu drag să dăruiești La cei În suferință Arată-i mila ta, De vezi plângând o mamă Îmbărbăteaz-o n-o lăsa, Că mult poate zidi, Inima ta O, păcătoase, du-te
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
1853, Lacul dracului, București, 1855; R. R. Thelusson, Orbul, București, 1853; [Autori neidentificați], Dominoul roșu, București, 1853, Lena și ziua fără mâne, București, 1855; E. Sue, Matilda sau Memoriile unei femei june, I-IV, București, 1853-1854; Al. Dumas-fiul, Dama cu mărgăritari, I-II, București, 1856; Walter Scott, Ricard Inimă de Leu sau Talismanul, București, 1856, Fidanțata de Lammermoor, București, 1856; Fr. Guizot, Istoria civilizațiunii în Europa, I-II, București, 1856, Istoria civilizațiunii în Francia, I-V, București, 1858. Repere bibliografice: Iorga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
în orice spațiu al lumei ți-ar plăcea... în lună de pildă. Acolo vei trăi un secul și ți se va părea o zi. Ba poți să iei și pământul cu tine, fără ca să te supere. Îl prefaci într-un mărgăritar cu toartă și-l anini de salba iubitei tale; și crede - mă că de mii de mii de ori mai mici, numai proporțiile dintre ei să rămâie aceleași, oamenii s-or crede așa de mari ca azi. Timpul lor? O
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ochii lumei se numesc împărați, și milioane de alte infuzorii joacă, în acest vis confuz, pe supușii... El își întinse mâna asupra pământului. El se contrase din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și cu-n miez negru. Mărimea fiind numai relativă, se înțelege că atomii din miezul acelui mărgăritar a cărui mărgini li era cerul, a cărui stropi soare, lună și stele, acei pitici nemărginit de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
El se contrase din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și cu-n miez negru. Mărimea fiind numai relativă, se înțelege că atomii din miezul acelui mărgăritar a cărui mărgini li era cerul, a cărui stropi soare, lună și stele, acei pitici nemărginit de mici aveau regii lor, purtau războaie, și poeții lor nu găseau în univers destule metafore și comparațiuni pentru apoteoza eroilor. Dan se uită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cerul, a cărui stropi soare, lună și stele, acei pitici nemărginit de mici aveau regii lor, purtau războaie, și poeții lor nu găseau în univers destule metafore și comparațiuni pentru apoteoza eroilor. Dan se uită cu ocheana prin coaja acelui mărgăritar și se miră cum de nu pleznește de mulțimea urei ce cuprindea. Îl luă și, întorcîndu - se, atârnă în salba iubitei sale albastrul mărgăritar. Și ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o închipuire urieșească, el a pus doi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
univers destule metafore și comparațiuni pentru apoteoza eroilor. Dan se uită cu ocheana prin coaja acelui mărgăritar și se miră cum de nu pleznește de mulțimea urei ce cuprindea. Îl luă și, întorcîndu - se, atârnă în salba iubitei sale albastrul mărgăritar. Și ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o închipuire urieșească, el a pus doi sori și trei luni în albastra adâncime a cerului și dintr-un șir de munți au zidit domenicul său palat. Colonade - stânci sure, streșine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dan încet, enigma ce pătrundea ființa mea. Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu?... Oare nu se mișcă lumea cum voi eu? El strânse c-o întunecată durere pe Maria la inima lui. Hurmuzul pământului ardea în salba ei de mărgăritare... Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne...... " Vum! sunetul unui clopot urieșesc - moartea mărei, căderea cerului - bolțile se rupeau, jumalțul lor albastru se despica, și Dan se simți trăznit și afundat în nemărginire. Râuri de fulgere îl
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
noastră nu fuse decât o sărutare lungă. O lăsai acolo, în aerul cald de pe malul mirositor a unui lac verde și strălucit, și mă-ntorsei pe pământ și vrăjindu-l, îl băgai într-o nucă, iar nuca o făcui un mărgăritar stropit cu aur și mărgăritariul îl aruncai în fundul unei mări. Mărimea fiind numai relativă, astfel încît ceea ce nouă ni-i mare altora li se parc mic, se-nțelege că atomii microscopici din acel margăritar a cărui margini li era cerul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a cărui margini li era cerul, stropii - stele și lună și soare, acei pitici aveau regii lor, purtau războaie, se urau mereu, închipuindu-și diferite bazaconii despre închipuita lor mărime. Eu, uitîndu-mă c-un microscop prin coaja cea subțire a mărgăritarului, toată întunecata lor lucrare [era] astfel încît, oricât volumul lor devenea de mic, ura lor era tot aceeași, încît mărgăritarul trebuia să crape de ură. Îl aruncai în mare și mă-ntorsei la iubita mea din lună, căreia[-i] povestii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
urau mereu, închipuindu-și diferite bazaconii despre închipuita lor mărime. Eu, uitîndu-mă c-un microscop prin coaja cea subțire a mărgăritarului, toată întunecata lor lucrare [era] astfel încît, oricât volumul lor devenea de mic, ura lor era tot aceeași, încît mărgăritarul trebuia să crape de ură. Îl aruncai în mare și mă-ntorsei la iubita mea din lună, căreia[-i] povestii toate ce făcusem ". lubitei mele îi făcui haina de-un gaz albastru, deși străveziu ca aerul, prin care se rădica
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de foc, și deasupra ochiului - un proverb în literile strâmbe ale întunecatei Arabii. Era doma lui Dumnezeu - proverbul: o enigmă chiar pentru îngeri. Iată viața visurilor noastre. Când ne deșteptam din somn, aurora celor doi sori, în haine roz, culegea mărgăritarele de argint de prin grădinele noastre și, râzând cu glasul ei de ciocârlie, ni le arunca din poalele ei pe față * [și în] patul nostru. Roua rece cădea pe sânul verginei mele iubite și ea se trezea cu * frig și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ești tu! tu! tu... nu s-aude nimic, departe-n vo grădină cântă privighetoarea și s-aude vuind încet o roată de apă... și tu, floarea curățeniei, privești tăcută și inocentă asupra acestei lumi... rozele înfloresc pe fața ta, strălucesc mărgăritarii în gura ta... tu, regină a sufletelor,... nu ești tu curată ca izvorul, mlădioasă ca chiparosul, dulce ca filomela, tânără ca luna plină, copilăroasă {EminescuOpVII 147} ca un canari, iubită ca o divinitate? Privește, zise el și mai încet,... strada
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul său devine iar nervos și sălbatec, cu toată copilăria ei; în luptă cu oceanul bătrân ea se simte rentinerind, ea surâde cu dinții încleștați, ea-și arată dantura ei de mărgăritar oceanului și se lasă îmbrățișărei lui zgomotoase, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotînd când pe o coastă, când pe spate, tologindu-se voluptuos pe patul ei de valuri... {EminescuOpVII 151} Părea un crin aruncat în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mi-s urîți! Frumos! - Da nu... - Destul, las-că știu... Domnu - a fost la cetate... Nevestele de domn au ochi mai frumoși decât ai miei, se-nțelege, zise ea, punîndu-și râzând mînele [-n] șolduri, fiica Evei cea limbută cu dinții de mărgăritar. - De-ai ști, Finițo, zisei pe jumătate râzând, de dragostea mea... - Dragoste, zise ea repede, ce dragoste?... Și ridică cu curiozitate din sprâncene. Ce dragoste?... spune-mi și mie... zău așa! Te rog, vere! adaogă ea, încrețindu-și gura și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în mătase. Pînea ce i-ai luat-o de la gura copilului i-ai cîntări-o cu aur, lacrimele lui de venin și sudorile lui de sânge i le-ai răscumpăra cu surele măgăritare ale Orientului; ci el nu vrea aurul și mărgăritarul tău, el vrea viața ta! Și cine-ar găsi-o nedrept, cine rău? E o lege în natură care să nu scuze? E o lege în natură care nu-ți dea drept când tu ucizi pe cel ce ți-a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]