1,021 matches
-
se legăna senină Înainte și Înapoi, pufăind. O privi pe femeie cum zâmbește și se clatină concomitent cu Locomotiva Thomas, până se termină cântecelul și locomotiva se opri. Bunicuța Își deschise poșeta, Își scoase portofelul și căută fără succes niște mărunțiș ca să pornească din nou jucăria. Din interiorul locomotivei ieși o fetiță cu un aer trist. O luă pe bunicuță de mână și pășiră Încet afară, privind mereu cu regret În urmă, la fața zâmbitoare a locomotivei. — ... la Împachetat? — Hmm? Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
până la urmă, care să știe să danseze la atingerea mâinilor tale; ea te va iubi până când tu Îi vei da totul, apoi te va trăda vrând să-ți ia ce ai tu mai bun. Fii atent, nu te Împrăștia În mărunțișuri. Ai grijă ca obsesia ta să nu te părăsească. În toată istoria asta a noastră, eu am fost cea care a câștigat; am câștigat cel mai frumos lucru ce există pe pământ, dar nu mai pot fi cu tine. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
relativă, dar, deocamdată, e justă. Eu ziceam mai Înainte că În mine există un element sentimental și unul logic, logicul dictând Întotdeauna. Ei bine, nu e adevărat. În mine există un om, o ființă care se ocupă cu zeci de mărunțișuri zilnice, și un supraom, care scrutează Întreaga omenire, spațiul, timpul, toate categoriile filosofice cunoscute. Pigmeul ăsta slut din mine Își duce viața lui, o viață pe care el o numește „plină“, dar pe care supraomul o numește meschină. Ca orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca de obicei, la intrarea de lângă mine era o îngrămădeală patetică de siluete înfofolite. Bieții de ei: aseară, mai mult decât oricând, arătau ca niște maldăre de haine aruncate. Mi-am scos o mănușă și-am scotocit în geantă după mărunțiș, recunoscătoare pentru scuza oferită ca să mai stau pe loc o vreme. Am găsit o monedă de 50 de pence și-am aruncat-o în cutia turtită pe care o așezaseră pe asfalt: indiferent dac-o foloseau pentru o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Intră în camera lui Emmy — altădată camera de oaspeți a familiei de Souza — se duse direct la dulapul cu haine și scoase iPodul și acumulatorul celularului din bolul de sticlă pentru pești pe care Emmy îl folosea ca să depoziteze diverse mărunțișuri. — Uite. Puneți-le în geantă și hai să mergem. Să nu cumva să pierdem avionul ăsta! — Bine, bine, mormăi Emmy dându-și grăbită cu peria prin păr. Asta nu e oră la care să te trezești, ca să nu mai zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aminte. Așa-l chema: Doctorul Steven Babbington Gore. Hotărându-se că avea neapărată nevoie de niște apă și să stea jos oleacă, Ruby se așază la coadă la automatul de băuturi din holul spitalului. În timp ce săpa prin portofel după niște mărunțiș, Îi sună telefonul. Nemaiștiind de care să apuce mai Întâi, de portofel, de poșetă sau de mobil, scăpă un pumn Întreg de mărunțiș pe jos. Într-un fel sau altul, reuși să apese pe „răspunde“. —Salut, eu sunt. Era prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se așază la coadă la automatul de băuturi din holul spitalului. În timp ce săpa prin portofel după niște mărunțiș, Îi sună telefonul. Nemaiștiind de care să apuce mai Întâi, de portofel, de poșetă sau de mobil, scăpă un pumn Întreg de mărunțiș pe jos. Într-un fel sau altul, reuși să apese pe „răspunde“. —Salut, eu sunt. Era prietena ei cea mai bună, Fiona. Te-am sunat să-ti mulțumesc din nou pentru costumul de pirat. Ben e absolut Înnebunit după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și zgomotul greu, metalic din parcul de distracții și strigătele intermitente ale mulțimii, când Marele Scufundător se mai arunca o dată. —Au ăștia jocuri mecanice? Întrebă Sam. Mor după jocurile mecanice. Speram c-o să-ntrebi. Hai după mine. Și-au cheltuit mărunțișul pe jetoane și se lăsară ghidați de luminițele stridente și sunetele cu iz marțian. Majoritatea aparatelor fuseseră ocupate deja de adolescenți zgubilitici În treninguri cu glugi. La vreo două erau bărbați cu ochi goi, injectați, și cu geci vulgare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
e sufletul poeziei. O, hazardata mea Eugenia! Viața mea, calmă, rutinieră, umilă, este o odă pindarică țesută din miile de nimicuri ale cotidianului. Cotidianul! Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi! Dă-mi, Doamne, miile de mărunțișuri de fiecare zi. Noi, oamenii, nu sucombăm din pricina marilor suferințe sau a marilor bucurii, explicația fiind că suferințele și bucuriile acelea vin mascate într-o imensă ceață de incidente mărunte. Și viața tocmai asta e, o ceață. Viața e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu două niveluri pentru că citisem în ziar că aveau să fie înlocuite cu cele cu un singur nivel, dar mă grăbeam prea tare pentru aglomerația din trafic și opririle lungi, în timp ce pasagerii urcau și coborau, căutându-se prin buzunare după mărunțiș. Dacă aveam de gând să merg repede, preferam metroul aerian. Îmi plăceau viteza și intruziunile secrete în viețile celorlalți. Stăteam în vagoanele luminate gălbui și vedeam prin ferestrele din Harlem locuințele pline de copii, apartamentele din Tudor City, unde femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Ne-am distrat destul. Am lovit niște germani. Am făcut niște bani. Dar nu mă puteam opri. Mă rodea încă foamea. Bătusem câțiva bărbați. Spărsesem câteva ferestre, luasem o pereche de cizme și o sticlă de rachiu, furasem niște bani. Mărunțiș. Firimituri de răzbunare. Eu tânjeam după un banchet. Și știam unde să îl găsesc. Cu toții știau de fermier, ce făcuse în timpul războiului, ce aștepta să facă din nou. Lemnul nevopsit strălucea în lumina lunii străveziu ca apa. Ușa de la hambar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a murit, nevastă-sa a murit, fratele lui a murit. Și n-are un ban la sufletul lui. Vorbește gura fără el. E un om pe care Dumnezeu l-a uitat. Fima se scotoci prin buzunare și nu găsi decât mărunțiș. O rugă deci pe patroană să-i treacă de data asta consumația În cont. Săptămâna viitoare, când va primi salariul... Dar ea Îi tăie vorba cu căldură și delicatețe: — Nu contează. N-ai nici o grijă. Totul e În regulă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Silueta ei era doar un contur mai întunecat pe fundalul format dintr-un pom și un răzor cu flori. Tata și noi, copiii, eram în jurul mesei, ne prăpădeam de râs și nu mai pridideam să ne povestim tot felul de mărunțișuri zilnice, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Mi-am aruncat ochii spre mama și tăcerea ei m-a durut. Uneori, când eram singur cu ea, simțeam că am acces la lumea ei din spatele perdelei, deveneam o parte integrantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și falca cealaltă, făcui ca să mă dezvinovățesc, către arbitru care număra aplecat peste calfă. Când poliția intervenise, spectatorii m-au făcut scăpat. La hotel buldogii m-au primit nebuni de bucurie. Desfăcui pachetul cu mezeluri. A doua zi, schimbai în mărunțiș ultima monedă. Am vândut cărțile să-mi plătesc hotelul, și m-am despărțit pentru totdeauna de buldogii mei, după ce postiserăm laolaltă două zile împlinite. Cățelul a fost chiar surprins de portar scormonind gunoaiele de la bucătărie, în vreme ce cățelușa, ghemuită în poala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dric cu fruntea în pământ și cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă, și că, după ce s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri se mai spune că picioarele moartei s-au umflat la „ris”; că i s-au mai rotunjit cu foarfeca pantofii decoltați, ca să poată fi încălțată, și ca să nu se creadă „dincolo” că fata umbla desculță pe lumea asta, între haimanalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care mă întâlnesc numai după ce ne despărțim, îl rog să mă ocolească de astăzi înainte. Fiindcă bagajele noastre se aseamănă între ele. Nu pot să le car și pe ale lui, și nu vreau să-l încarc cu odioasele mele mărunțișuri. Apropierea dintre noi ar putea produce o perpetuă tentativă de înjosiri reciproce. Țin prea mult la dânsul pentru ca să-l sfătuiesc, să nu încerc sinuciderea cu capete de chibrituri dizolvate în spirt denaturat, căci are sângele imun. Pentru a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tot ceea ce avea de oferit cotidianul care, cu incitantă frenezie, se dădea drept „epoca cea nouă“. Erau multe și atrăgătoare lucrurile de acest fel: la radio și la cinematograf câștiga Max Schmeling. În fața marelui magazin Sternfeld se strângea în cutii mărunțiș pentru acțiunea de ajutorare pe timpul iernii: „Nimeni să nu sufere de foame, nimeni să nu înghețe!“. Piloții germani de curse erau cei mai rapizi în săgețile lor argintii. Fortărețele zburătoare Graf Zeppelin și Hindenburg puteau fi urmărite cu uimire cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cărțile și albumele în care lipeam pozele din cutiile de țigări. Acolo își aveau locul bulgărele de plastilină pentru primele figurine, blocul de desen Pelikan, trusa de pictură cu douăsprezece culori, timbrele adunate mai degrabă la întâmplare, o grămadă de mărunțișuri de tot felul și caietele mele secrete. Sunt puține obiectele pe care, retroactiv, le văd atât de concret și de limpede precum nișa de sub pervazul ferestrei care, timp de ani buni, a trebuit să fie refugiul meu; surorii mele Waltraut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
stăm prost cu încasările“. De aceea, ar fi trebuit să înțeleg că mama mea nu avea cum să ciupească săptămânal pentru mine bani de buzunar. Dar, văzând că văicărelile mele nu se mai sfârșeau - în clasa mea, toți colegii aveau mărunțiș prin buzunare, mai mult sau mai puțin -, ea mi-a împins sub ochi un caiet in-octavo ros de atâta întrebuințare, în care erau înșirate datoriile tuturor clienților care trăiau, cum zicea ea, „pe credit“. Văd caietul înaintea ochilor, îl deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care cel în continuare nefumător l-a primit la schimb pe țigări și pe piuneze de argint, cu ambalajul lui exotic cu tot și cu cantitatea enormă de lame de ras obținute prin troc, reprezintă toată averea mea. Împreună cu niște mărunțișuri și foi pline de mâzgăleli, ea îmi umple ranița. Și ce anume ilustrează viața mea interioară? Se pare că, pentru catolicul lipsit de Dumnezeu, toate problemele virulente legate de credință i-au fost la acea vreme familiare și totodată indiferente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tăiat, ale cărui costițe și a cărui carne moale de la burtă își găseau drumul în oala cu legume. Placa de piatră pentru un mormânt de copil se dădea pe două gâște bune de tăiat de Sfântul Martin; nouă ne plăceau mărunțișurile - aripi, gât, inimă și pipotă - în supă grasă. Pe toți i-a hrănit, pe toți aceia care înghițeau praf de piatră sub acoperișul atelierului: trei ucenici jigăriți, două calfe originare din Silezia, care erau specializate ca cioplitori de inscripții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hazardului, e, desigur, lipsită de importanță pentru o serioasă evaluare a versatilei opere vilaseciene, dar o menționăm la sfârșit, doar din pură curiozitate. Această soi-disante aluniță adaugă o nouă și neîndoielnică dimensiune filosofică menționatei plaquette, dovedind Încă o dată că, În pofida mărunțișurilor care obișnuiesc să-l rătăcească pe pigmeu, Arta e una și unică. O pensulă de-a noastră: Tafas Acoperită de valul figurativ ce revine viguros, e În mare pericol stimabila memorie a unei valori argentiniene, José Enrique Tafas, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la fereastră. Se Întoarseră, cu mîinile ridicate: un șmecheraș mexican și o fată drăguță, Însărcinată, probabil În șase luni. Printr-o manevră meseriașă, băiatul se văzu pus să pupe zidul. Bud Îl percheziționă: acte pe numele Dinardo Sanchez și niște mărunțiș. Puțin. Fata zbiera de mama focului. Afară se auzeau sirenele urlînd. Bud Îl Întoarse pe Sanchez cu fața și-i trase una la boașe. — Pentru ai noștri, Pancho. Și ai scăpat ușor. Stens Înhăță fata. Bud Îi spuse: — Iubito, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vorbit. Ce zici, sînt bun de Moș Crăciun sau nu? — Ceva poze? — La greu. Ia-ți sacoul ăla albastru. Se asortează cu ochii tăi. — O sută, Sid. Am nevoie de doi mocofani de la Patrulare - douăzeci de dolari bucata - și ceva mărunțiș pentru șeful de schimb de la secția din Hollywood. Plus că tu organizezi flagrantul. — Jack, e Crăciunul! — Nu, e posesiune ilegală de marijuana. — Căcat! Juma’ de oră? — Două’ș’cinci de minute. — Am venit, jumulitor ordinar! Jack puse receptorul În furcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
stăteau să cadă de pe umerașe. Cathcart avea o garderobă elegantă - fie cineva Îi probase hainele, fie ăsta era adevăratul Duke - „nătîngul“, - iar „curățitorul“ nu se obosise să se ocupe de hainele lui. Bud cercetă fiecare buzunar, fiecare obiect vestimentar: scame, mărunțiș, nimic serios. Idee subită: ce-ar fi să facă un test de verificare a „curățitorului“? Se Întoarse la mașină și luă trusa pentru prelevare de probe. Dădu cu pudră: sigur a rămas cîte ceva pe șifonier. Încă o idee subită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]