1,766 matches
-
măreție și atîta bucurie, există atîta frumusețe și, Dumnezeu mi-e martor, există atîta mizerie și gunoi și tristețe și nebunie și atîta disperare, atîta crimă și cruzime și ură, atîta singurătate, Încît ar fi de ajuns ca să-ți umple măruntaiele cu seva cenușie a groazei și să-ți crape buzele de gustul rău și stătut al amărăciunii. Da, și există atîta timp, chiar și-n Brooklyn exista destul timp, un timp ciudat, un timp atît de Întunecat și de nepătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În tristețea furnicarului uman al pămîntului, iar gloria noastră a pierit, numele noastre s-au uitat, puterile ni se scurg ca ale pămîntului sfredelit, În timp ce zăcem aici În noapte, iar rîul curge la vale... iar timpul Întunecat se hrănește din măruntaiele noastre ca un corb și știm că sîntem pierduți, și nu ne putem mișca... și acolo sînt vapoare! sînt vapoare!... și, Doamne, murim cu toții În Întuneric!... și oi fi fost plecată... oi fi fost plecată... Iar aceasta este o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
modă. Erau de un realism literar uimitor, de parcă ieșiseră dintre paginile unei cărți, de parcă erau Într-adevăr o generație nouă și pustiită, pe care oamenii n-o mai văzuseră pe fața pămîntului - o generație aspră, stearpă și bolnavă, din care măruntaiele umane ancestrale alcătuite din milă, durere și bucurie Înălțătoare fuseseră Înlăturate ca fiind depășite și fals sentimentale pentru astfel de făpturi aride și inteligente care respirau, dintr-o plăcere sumbră, o atmosferă Încărcată de ură și amărăciune și care Îmbrățișau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
proiectile. Iar acest atom Își găsește probabil sfîrșitul, În cele din urmă, Într-un colț, neștiut de pe fața sălbatică a continentului, strivit, o simplă pată de sînge pe pietrișul terasamentului, un țipăt pierdut În vuietul roților mișcătoare, o Încolăcire de măruntaie pe barele manivelelor, o zvîrcolire scurtă și neînțeleasă de sînge și oase și creier pe grinzile de lemn sau doar o grămadă informă veche, soioasă, cenușie și cafenie prăbușită Într-o dimineață În fața unei uși dărăpănate, pe o stradă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a milioane de bărbați. Iar această imagine unică, măreață, a bucuriei și a unității și a forței ne dăruise tuturor o viață nouă și o speranță nouă. Tata era bătrîn, suferea de un cancer care Înflorea și se hrănea din măruntaiele sale, măcinîndu-i de la o zi la alta țesuturile istovite ale vieții dincolo de orice șansă de vindecare, și toți știam că e pe moarte. Și, totuși, sub puterea magică a vieții și a speranței ce ne-o dăruise războiul, parcă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
întoarce cu tine și sub tine simți o lată pereche de șolduri mișcîndu-se. Toată puterea ți se scurge brusc. În mijlocul trupului tău țeapăn apare un gol, acolo unde, cu o clipă în urmă, se afla stomacul. N-ai dormit și măruntaiele tale s-au golit singure, de două sau trei ori în dimineața aceea pînă a durut, iar acum nu sînt umplute cu nimic altceva decît cu soare și frică. Ți-ar plăcea un singur lucru: să pleci de aici. Dar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
David în 1Sam 23,9-12 unde Dumnezeu răspunde afirmativ sau negativ la întrebările lui. Un procedeu asemănător se găsește și în mai sus citata tragere la sorți în 1Sam 14,40-42. Un indiciu în favoarea existenței extispiciului, a divinației prin examinarea măruntaielor unui animal jertfit lui Dumnezeu, se poate întrevedea în controversatul verb biqqer în 2Rg 16,15 (cf. și Ps 27,4). Dacă, într-adevăr, acest verb, în conformitate cu Lev 13,36, ar trebui tradus cu „a inspecta”, versetul biblic citat ar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
materialele. Cînd îi mai rămaseră doar zece lire, știu că o să fie total disperat cînd o să-i cheltuie pe toți. Dar dacă supraviețuia fără să se atingă de ei, îl puteau ține o veșnicie. Mirosul de varză fiartă venind din măruntaiele clădirii îi sugeră o idee. Imediat după prînz, se duse în aleea din spatele bisericii, unde erau lăzile de gunoi și găsi resturi de la prînzul elevilor puse în vîrf. începu să vină c-o farfurie și să culeagă felii de pîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celălalte cărți ale romanului. în. trad.) . „Wee“ [wee] are sensul de „puțintel“ în engleza irlandeză și scoțiană. . Aneurin Bevan, inițiatorul sistemului național de sănătate și cunoscut om de stînga de la mijlocul secolului XX Un fel de mîncare scoțiană pregătită din măruntaie amestecate cu mirodenii și puse într-un maț, care se fierbe apoi. . Faust, Partea I. în traducerea în limba română a lui Lucian Blaga: „Fericit iubitorul/Care-a trecut/Prin marea-ncercare/Mîntuitoare.“ Vezi și nota din „Index.“ . Joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe marginea trotuarului, bolboroseam ceva, îmi urmăream desfășurarea gândurilor; mai întâi mi-a venit în minte un ilustru personaj, îmi ziceam că orice poet adevărat știe mai multe decât toate tomurile acestuia despre străfundurile fihințelor sau măcar despre propriile sale măruntaie psihice; apoi un altul, „Ăsta da“, îmi ziceam, „se mișcă mai aproape, păcat că trebuie să-i spun și lui adio, pe treptele vreunei catedrale“; apoi un al treilea; de unde până unde, pentru că acel altul din fiecare mie mi se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
culorilor din roșul vâscos precum vinul vechi și un galben de ambră, cum doar în deșert mai văzuse lucind nisipuri. Era un covor nesfârșit ce urca în cer, chiar din pofta sângelui de-a fi roșu și de a mișca măruntaiele lumii pe dedesubt. — Bunicule, lasă-mi-l, se rugase atunci precum un nepot care nu mai ceruse niciodată nimic și, cu toate astea, taică-său rulase covorul și îl vânduse. Până seara, bătrânul i-a dăruit un covor cu fir
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din suflet să te străduiești. Niciodată nu ți-ar fi trecut prin minte că un bărbat poate cântări atît..." Căruntul își sprijini mâna de genunchi. Tremura prea tare și-i era teamă că ar putea scăpa pistolul. Durerea îi sfârteca măruntaiele." Numai de-aș rezista! Proștii ăștia sânt prea fricoși. În câteva secunde, m-ar putea dezarma fără eforturi... În general, orice e posibil... Oare cât am să mai rezist? Abia văd... Mă doare! Parcă tot obrazul mi-a luat foc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mult, de ce trebuie să mă gândesc la ele astăzi, acum, în noaptea asta? Mâine o s-o iau de la capăt, o să vină iar Ioniță de trei ori pe săptămână la noi ― nu prea des ca să nu mă "compromită". Și își simți măruntaiele zguduite de un râs amar: "O femeie de 60 de ani compromisă"... O să joc poker la 5 bani deschiderea, după spălat am să fiu din nou cu părul prea violet pentru că am pus prea mult chimic, la vară o să mergem
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
minuscule într-un buzunar al costumului, ca și cum ar fi fost niște simple podoabe. Urmau să se ivească alte prilejuri de a le folosi. N-avu nevoie decît de cîteva clipe pentru a se schimba. Apoi o luă el înainte către măruntaiele astronavei. Intrară într-o adevărată lume a motoarelor. Reactoare titanice de modelul știut, bazat pe sistemul cu expansiune, monștri strălucitori de formă ovală care umpleau în întregime o sală mare înghesuindu-se aproape burtă lîngă burtă pe întreaga pardoseală. Hedrock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ("Pe ăsta, ricana Mopsul, cum nu-i vorbești de câini, îl înghite noaptea"), sau despre ultimele cancanuri venite din cătun și în cele din urmă cineva spunea cuvântul fatidic: Bătrânul. Imediat, discuția se concentra asupra lui. Intervenise ceva nou? Se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o cruzime rafinată. Mă lăsa să mă liniștesc, să mă relaxez, să mă amăgesc și deodată îmi pleznea auzul cu o emisiune sonoră la care colaborau gâtul, buzele, nasul și chiar măruntaiele. Din când în când deschidea ochii, ca pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
putea reproșa că m-a creat cum sânt Nici destinul nu pot să-l acuz. Surditatea destinului e desăvârșită. Nu mai rămân decât eu, să-mi pun pe masă vinovățiile, să le disec, ca pe niște animale cărora le desfaci măruntaiele ca să vezi din ce se compun. Iar procesul meu nu se poate termina decât cu o condamnare care să mă elibereze, în sfârșit. Nu sânt dispus să mă prefac că n-am înțeles ce s-a petrecut cu mine, deoarece
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
taci după ce ai început să povestești. Trebuie să-ți continui opera și să-i dăruiești picătură cu picătură viața ta. Vrea să-i vorbești continuu, să-l emoționezi, până când te-ai golit cu totul, ai dat și inima ta și măruntaiele tale și, în clipa aceea, zeul te sfărâma între măselele lui, te înghite și uneori te uită după ce-ți digeră inima. Bătrânii aceia anchilozați de reumatisme m-au învățat ce e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așteptând clipa când mi se va da să beau cu forța, iar clipa aceea n-a venit niciodată, numai că de Laura fusesem legat mai mult decât de oricine altcineva, încît golul lăsat de ea îl simțeam în mine până în măruntaie. Câtă vreme ea trăise, eram în stare să las să treacă zile întregi fără s-o văd, știind că oricând aș fi avut posibilitatea s-o caut dacă vroiam. Gândul că așa ceva nu mai era cu putință, că nimic nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
raportat un incendiu la un chibuț din nord. E posibil să fie o acțiune premeditată“. Parcară pe strada Yad Harutzim și intrară direct în clubul Blondie. Zgomotul te izbea din prima, un ritm săltat pe care Maggie îl simțea în măruntaie. Era un bombardament constant de lumină, care includea și o rază tăioasă ce mătura ringul de dans ca un reflector de poliție. Locul nu era nici pe departe plin, dar puteai totuși vedea deja trupuri suple, transpirate, la tot pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din perioada vechiului Babilon, se citeau tot Abraham mar Terah anacku. Eu, Avraam, fiul lui Terah. Shimon simțea cum se albește la față. Îl cuprinse un fel de panică grețoasă, începând de la cap, apoi scurgându-i-se prin piept până în măruntaie. Ochii i se bulbucară până când literele deveniră încețoșate și nedeslușite. Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sistem de orificii și tuburi, fără zgomot, cu brizele reconstituite și filtrate ale Golfului Mexic și eliminând bioxidul de carbon produs de membrii familiei, fumul de țigară și plictiseala. Mașinăria centrală a marii instalații dătătoare de viață pulsa undeva în măruntaiele izolate acustic ale casei, ca un instructor de la Crucea Roșie ținând cadența la niște cursuri de respirație artificială: „Inspirați aer bun, expirați aer rău, Inspirați aer bun...“ Casa era la fel de confortabilă pentru simțuri cum se presupune că ar fi uterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de podea, se hotărî să riște un salt. Pe când se desprindea de masă și ateriza pe dușumea, aparatul de filmat îi lunecă de pe umăr și se lovi de ciment cu un zgomot surd, de obiect care se sparge, iar din măruntaiele lui ieși filmul, întinzându-se pe podea ca niște intestine. Ignatius ridică aparatul și apăsă butonul destinat să-l pună în funcțiune, dar nu obținu nici un rezultat. O, Isus, la-nchisoare când mă găsești Tu cauțiunea mi-o plătești Tu-ntodeauna-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sticlă ale unei uși în stil provincial francez. Ignatius văzu înăuntru o grămadă înfierbântată de oameni. Țigările și paharele cu cockteil, ținute în sus ca niște baghete, se agitau în aer, dirijând simfonia de vorbe, strigăte, cântece și râsete. Din măruntaiele unui patefon stereofonic imens, vocea lui Judy Garland se străduia să-și facă drum prin vacarmul existent. O mică orchestră de tineri, singurii care nu se mișcau din întreaga cameră, stătea în fața patefonului de parcă acesta ar fi fost un altar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ( „Pe ăsta, ricana Mopsul, cum nu-i vorbești de câini, îl înghite noaptea”), sau despre ultimele cancanuri venite din cătun și în cele din urmă cineva spunea cuvântul fatidic: Bătrânul. Imediat, discuția se concentra asupra lui. Intervenise ceva nou? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]