845 matches
-
sînii și sărutase pielea umedă, cu urme de strînsoare de la armătura brasierei, Îi apucase și el sfîrcurile Între buze, trăgîndu-le ușor. Mi-am apăsat obrajii de pubisul ei, inhalînd același parfum năvalnic pe care-l inspirase și Frank, despărțind labiile mătăsoase pe care le atinsese de-o sută de ori Înaintea mea. Chiar dacă o știam pe Paula de puțină vreme, lunile de intimitate fizică ale fratelui meu cu ea păreau să-mi ureze bun-venit, Îmboldindu-mă, iar eu Îi mîngîiam vulva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poziție ultima secțiune a acoperișului Înclinat. O salvă furibundă de ciocane semnaliză ridicarea acoperișului de această bandă de muncitori foști contabili, avocați și șefuleți de pe la mijlocul ierarhiilor conducătoare. Mai jos, astupîndu-și urechile de gălăgie, nevestele lor desfășurau sulurile de finet mătăsos care urma să formeze pereții laterali și din spate ai teatrului. Un grup de fiice debordînd de energie descărca un teanc de scaune de metal pliante dintr-o camionetă parcată lîngă chei, plasîndu-le În continuarea șirurilor de locuri aranjate cu fața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o îngrăditură din spate, între fermele lui Godun, și Omar încerca din nou să-l vadă de-aproape. Calul stătea nemișcat, cu ochii deschiși, precum o efigie de catran pe smalțul curat al după-amiezii. Era neînchipuit de frumos, cu crupele mătăsoase și roba de un negru profund, care cobora în albastru. La un moment dat, o albină sau poate o viespe îi roi în jurul urechilor și i se proiectă drept în ochi, ca un vârf de săgeată. Omar însuși sări ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de mâini, robinetul unui bideu. Era îmbrăcată în mantoul gri-șobolan cu care de obicei venea la birou și cu russari în același ton,răsucit împrejurul feței, însă ochii ei spuneau singuri ceea ce mintea ținea ascuns. Pomeții îi înfloriseră și arătau mătăsoși. Era palidă și pierdută într-o fericire secretă, pe care atunci o descoperea. „Ești de mult o femeie coaptă“, îi zicea maică-sa, „dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca norul de ghalian al acelora
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
arata? ― Nu i-am văzut chipul. Totdeauna m-a împiedicat ceva, fie soarele, fie întunericul, să-i privesc fața. ― Și ce-ți spune? ― Ceea ce mi-a spus și prima oară. Că vrea să-mi aducă liniștea. Avea părul auriu și mătăsos, revărsat pe spate până în dreptul genunchilor. Câteva șuvițe îi acopereau obrazul. Vorbea rar, inexpresiv, ca și cum ar fi suflat vântul. "Culcă-ți capul pe umărul meu, a adăugat, și-ți va fi bine. Vei scăpa de ceea ce vrei să uiți." Am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și albastru ca o sticloanță. Când i-am simțit sângele cald în palme, o dată parcă m-a fiert... -Lam lăsat acolo și, de câte ori văd de atunci porumbei, îmi aduc aminte de ăla. Caut unu la fel, cu gâtul alb și mătăsos, cu ochiul ca o mărgică, să-mi ciugulească din palmă și să-l aud noaptea: gu-rrruuuu, gu-rrruuuuu. Știu și să le descânt, ehei, îi aduc cu vorbe la cuibarul meu și-i fac să se înmulțească. Aș putea să trăiesc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de un alb strălucitor, Îi acoperea capul ca un fel de cască sarazină; ochii, de culoarea tabacului de Spania, aveau o privire spirituală, adâncă și poate cam prea pătrunzătoare; gura, cu dinții foarte albi, avea, sub o mustață mică și mătăsoasă, ce-i umbrea conturul, sinuozități mobile, voluptoase și ironice, asemenea buzelor de pe chipurile pictate de Leonardo da Vinci; nasul, fin și delicat, puțin rotunjit, cu nări palpitânde, părea că inspiră vagi parfumuri Îndepărtate; o gropiță viguroasă accentua linia bărbiei, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
toți aspirând să devină cineva, dornici să se facă remarcați de MM. Cea care o juca pe Tabitha, și care lectura rolul lui Violet Tranter, era o tipă întunecată, cu brațe și mâini subțiri și o coamă lungă, neagră și mătăsoasă, un amestec etnic care ar fi putut intra în nenumărate categorii, de la hispanic la asiatic. Înțelesei de ce MM o pusese să citească rolul Hermiei, una dintre îndrăgostite; Hermia trebuia să fie micuță și întunecată, opusul rivalei sale, Helena. Deși emoționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îl plictiseau repede. Câteva minute mai târziu, când se auzi zgomotul ușilor, am crezut că era Fisher care se întoarce. În schimb, intră Tabitha, în pas săltăreț, radiind de entuziasm, cu părul său negru și lins încadrându-i atât de mătăsos chipul încât se vedea că e proaspăt spălat. Speram, pentru binele ei, că nu era în onoarea repetiției. —Salutare! spuse ea melodios, trântindu-și geanta lângă ușă. Toate bune, Matthew? Îi făcu cu mâna. Ah, mă scuzați! adăugă ea dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mult, pentru că și eu ardeam de nerăbdare să merg acasă cu cumpărăturile și să le încerc din nou. Eram sus, pe platforma unde dorm, încercând o fustă lungă, pe șolduri, din velur, crăpată până la jumătatea coapsei și o vestă micuță, mătăsoasă, destul de strânsă pe corp, când se auzi telefonul, al cărui sunet strident îl bruia, în mod enervant, pe Johnny Cash. În momente ca acestea îmi doream să-mi fi instalat o bară ca acelea pe care le folosesc pompierii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai prietenești relații între cele două regate. Așa cum îmi promisese în urmă cu cinci ani, cu prilejul periplului său în Orient, unchiul mă invitase să-l însoțesc; îi vorbisem deja despre acest lucru tatei care, din considerație pentru barba mea mătăsoasă, nu mai avea acum de gând să se opună. Caravana pornise la drum în primele zile răcoroase ale toamnei, cu două sute de animale care duceau în spate oameni, merinde și daruri. Eram însoțiți de gărzi călărind pe cămile, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iunie, În anul În care amândoi aveam treisprezece ani, umblam pe malurile râului Oredej să prind pentru colecție așa-ziși fluturi Parnasieni - Parnassius mnemosyne, mai exact - niște fluturi ciudați de origine străveche, cu aripi lucioase, foșnitoare, semitransparente și cu abdomene mătăsoase, ca niște mâțișori. Căutările mele mă duseseră Într-un hățiș des de racemosa alb-lăptos și de arini negri, chiar la marginea râului rece și albastru, când am auzit deodată clipociri și țipete și din spatele unui tufiș Înmiresmat s-au ivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
prins. Am plecat de la Bibliotecă buimăcit, dezorientat. Am rătăcit pe străzile din jurul Cișmigiului, m-am lăsat jucat de această lumină a dimineții nefirești de blânde pentru un miez de iarnă, fără zăpadă. Am privit vârfurile plopilor aureolați de un aur mătăsos. Am mers fără gând până am ajuns aici, la „Colombo“. Cafeneaua de demult e acum o mizeră cofetărie. Nu mă interesează asta, nici nu observ. Vreau doar să scriu și mi-i indiferent la ce-i în jur. N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se acopere de urât, de tristețe, de deznădejde. Și mai ales să nu-i împovărez, să nu-i oropsesc pe alții cu necazurile și disperarea mea. Aici, la masa din Bibliotecă, răzbate o lumină gălbuie. O dimineață de aur mătăsos, voaluri de lumină răzată, îmbrățișând un ceva tainic aflat în aer, în preajmă. Parcă văd cum aerul se împreună cu lumina, răsfățul unor molatece și voluptuoase răstopiri, răzvârliri și rostogoliri. Au trupuri aerul, lumina, se joacă printre noi și, simt aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se gândească. Sus la etaj, cineva pisa nuci într-o piuliță. Da, Florence! Ce faci, fetițo? Într-o mână ținea receptorul, în cealaltă, motanul. ― Sper că n-ai uitat! Mâine seară, ca de obicei... Bătrâna își frecă obrazul de blana mătăsoasă. ― Știu eu? Nu mă simt așa bine... ― A, te rog fără mofturi! De fiecare dată aceeași poveste. În locul tău m-aș fi plictisit. ― Am să încerc, dar nu contați. ― Nici o discuție! La 8 ești la noi! ― Să văd cum am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fusese atât de relaxat În ziua aceea când ea nu apăruse la atelier. Apoi m-am uitat la chipul lui Lauren: ochii Îi erau ireproșabil conturați cu creion negru În stilul anilor ’60, iar părul Îi cădea liber În valuri mătăsoase În jurul feței. Părea să poarte În jurul gâtului o bijuterie imensă, deși era greu de văzut ce anume era exact. Într-o mână ținea un buchet de camelii albe, iar În cealaltă o țigară. Chestia asta era tipică pentru ea. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ba chiar, pui mic fiind, stătuse într-un rând în patul ei de suferință. Fiind așa de tânăr, ogarul era neastâmpărat și țopăia în jurul stăpânului, provocându-l fără încetare. Îți făcea plăcere să-i mângâi părul lung, alb, cu unduiri mătăsoase, cu guler ruginiu în jurul gâtului. Ochii lui alungiți, întunecați, îl priveau cu mândrie aristocrată și, de cum auzea cel mai mic zgomot de afară, își ridica ușor urechile, în alertă. Dar soneria electrică îl scotea pur și simplu din minți, Generalul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
viață. Doi ochi negri, mari și zglobii, încadrați în niște gene lungi, ce nu vor avea niciodată nevoie să fie date cu rimel, deoarece frumusețea lor naturală întrecea orice încercare de înfrumusețare artificială. Obrajii rumeni și rotunzi, părul negru, fin, mătăsos, pe jumătate creț de la natură, pe care-l prindea într-un fel de coc la spate pentru a nu o încurca la treabă. Toate aceste particularități, specific feminine, puteau fi sesizate numai de cei din imediata sa apropiere; pentru curioșii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ani, și arăta mai mult de zece... bălaie, înăltuță, subțirică, cu tenul auriu, cu pomeții ușor trandafirii, cu obrajii plinuți, cu năsucul puțin în vânt, gura frumos tăiată, ochii liniștiți, ușor surăzători, visători, fruntea boltită, încadrată de păr lung și mătăsos. Seara, din ceardac, îi plăcea să se uite pe cerul plin de stele... „Cât‟îs di multi!...“, se minuna ea. Observa că unele sunt mai mari, altele mai mici... unele strălucitoare verzui, altele gălbui... „Oari, di ci nu‟s tăti
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Tapú Tetuanúi, după o lungă tăcere. Foarte frumoasă. O sa ma gandesc la tine de fiecare dată când o s-o văd apărând la orizont și-o să continui să mă gândesc la tine până când o s-apună. Își bagă degetele în părul ei mătăsos și negru, care-i cădea până la brâu. Aș fi dispus să dau ani întregi din viața ca să mă iubești măcar jumătate din cât te iubesc eu. Cel putin te iubesc a treia parte, răspunse ea cu umor. Sau poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cinci pe scara Mercalli. țo nimica toată, la noi a fost de 7,2 pe Richter) și nu s-a Înregistrat nici un precedent al vreunei alte tulburări seismice similare pe insula noastră de la cutremurul din 1534, anul rebeliunii lui Thomas Mătăsosul. Epicentrul pare să se fi situat În acea parte a regiunii metropolei care e constituită din cheiul hanului și din parohia Sfîntului Michan pe o suprafață de patruzeci și unu de acri două sferturi și un stînjen. Toate impunătoarele reședințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea orașului trupul nerușinat și sfidător, milioane de ani de cînd se macină absent și răbdător În rădăcinile unui oraș prefăcîndu-i arborii și iarba, câmpurile de rapiță, lintița mătăsoasă de pe buza bălților, pîlcurile de ciulini și măcieșul feciorelnic În blocuri de piatră și beton, În pereți ermetic Închiși, sterilizați, albi, albi, după chipul și asemănarea sa. O moarte care se Însuflețește pe zi ce trece Într-o nouă formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai stins, bătrîna cobră. Și deodată mă ridic atît de curată În lumina acestei amieze de parcă ploaia a spălat de pe plajă toate obiectele și malul Începe să curgă Într-un labirint translucid și eu ajung Într-o apă verde și mătăsoasă ca sticla și trec de treizeci de ori prin pereții ei fără să-mi opună nici o rezistență. Iată starea de libertate, Îmi zic, iată fericirea de a trage covorul și de a-l arunca peste balcon cu cameră cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rosti domnul Prentice. Nici eu nu-mi dau seama de Întreaga gravitate a situației. Dar știu că noi toți sîntem interesați În reușita acestei vizite... Această afirmație fu Însoțită de un tremur nervos, urmat de o chicoteală. Apoi, mîngîindu-și mustața mătăsoasă, domnul Prentice continuă cu o undă de tristețe În glas: — Există, după cum bine știți, unele slăbiciuni care trebuie ascunse. Dacă nemții ar fi știut, Îndată după Dunkerque, cît de slabi eram... Avem și azi unele slăbiciuni, pe care dacă le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
metri de cortul lui. Intrând, ea aprinse lumina, scoase o sticlă de Bushmills, umplu două pahare. Zveltă, mai scundă decât Bruno, fusese desigur foarte drăguță; dar trăsăturile obrazului fin erau ofilite, ușor atinse de cuperoză. Doar părul Îi rămânea superb, mătăsos și negru. Ochii albaștri erau blânzi, puțin triști. Părea să aibă vreo patruzeci de ani. — Uneori mă apucă așa, mă culc cu oricine, spuse ea. Tot ce pretind e să-și pună un prezervativ. Își umezi buzele, bău o Înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]