6,722 matches
-
oameni În genere săraci, greu Încercați de schimbarea de regim și de schimbări de tot felul. Razele de aur Îl Încălzeau și pe Va, doar că acesta nu observa marea bucurie trimisă din cer pentru că el urmărea extrem de atent pe mătușa sa care și-a scos băsmăluța roșie și cu o mișcare de mare maestru sa trântit la pământ și a acoperit o gaură de lângă tufă. Copilul a rămas foarte surprins de noile apucături ale Anetei, poate că era un joc
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a fetei, altceva nu se purta pe dedesupt În acele timpuri. Alerga, alerga, voinicește și vitejește, gândurile sale erau preocupate de modul cum viitorul erou Vizanti Îl va pedepsi pe Niță, dar nici noua vrajă produsă de „jumătatea goală” a mătușii sale nu-i părăsea plăcuta surprindere. În această stare complexă de trăiri a fost surprins și speriat rău de tot atunci când a simțit că zmeul nemilos, Niță, Îl prinde de mână, Îl smuncește și-i spune: Stai, nestematule! Unde fugi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
speriat rău de tot atunci când a simțit că zmeul nemilos, Niță, Îl prinde de mână, Îl smuncește și-i spune: Stai, nestematule! Unde fugi așa de repede, de ce te-ai speriat, nu-i nimica, iaca-s cu tine! Auzind vocea mătușii sale, s-a Întors și văzând-o cu rochița ei frumos Înflorată a fost cuprins de o mare bucurie spunând: L-ai omorât, l-ai bătut și i-ai dat de cheltuială ticălosului? Ai reușit să-i iei rochița Înapoi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
margine de realitate, dormea departe de el și supunea o parte din „oghial” Între ei, iar acest comportament fără explicații verbale Îl durea și-i afecta starea sufletească și așa săracă În bucurii majore. Ca orice copil, Va Își iubea mătușa, dar la toată dragostea sa de nepoțel de nici patru ani-jumate parcă se mai adăuga ceva ... Să fi fost a doua mare iubire a sa? CAP. III - A treia mare iubire Și totuși, În timp ce soarele străbate de la răsărit la apus
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Mi-i tare frică să nu rămână fată bătrână! Pentru Va lucrurile erau oarecum clarificate, după ce Niță a făcut o faptă rea-rea (probabil nu sa lăsat până nu a furat rochița Anetei, ori și mai rău, a bătut-o pe mătușă-sa!) a plecat undeva departe, iar Aneta plânge În continuu după rochiță, ori de ciudă că Vizanti nu era cu ea pentru a-i da de cheltuială hoțului. Din ce În ce mai rar, universul copilăriei lui Va era străluminat de câteva imagini foarte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de frig dar și unul care Încălzea inima băiatului cu mirare și frumusețe. În timp ce vara Anetei, mai mare cu ceva ani, vorbea tare cu aceasta despre familie, iarnă și despre o rochiță nouă și Îi șoptea discret să nu audă mătușă-sa despre un om tânăr și bogat, frumos dar care „cicî ar ave un beteșug nic-nic”, cu casă și pământ În alt sat mai Îndepărtat, doi ochi negri, o față măslinie și lucioasă, un păr cârlionțat și pieptănat În inele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fotografie aproape uzată și cu tendința vădită de a se Îngălbeni, din care zâmbea poate cea mai frumoasă femeie din toată viața lui Va, zâmbea cu certitudinea că este frumoasă și este iubită și apreciată. Va Întreba de bunica și mătușile sale, de Ipsilanti și Conu’ Bazil, și, pe șoptite, Întreba de vaca lui Vasile Lica. Toți sunt bine și Mamaia va veni În curând să mi-aducă niște lucruri de-ale mele! Gata, nu mai plec! Stau cu tine să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de copil ce copilărea, primele amintiri ale ... copilăriei sale. Ochenoaia se spălase temeinic pe mâini și mulgea vaca. Dorița a Întins către juvaer o căniță roșie cu flori albe, fără a-i spune nici un cuvânt, copilul s-a uitat Întrebător, mătușă-sa a schițat gestul examinatorului care știe dar nu vrea să spună, un clopoțel de argint a sunat și Va și-a amintit fulgerător nobilul rol al căniței, a Întins mâna și s-a postat În fața Mamaiei: Muța-mamii! Ți-ai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dă-mi o căldare să pun sub râșniță. Maică-sa era internată în spitalul Fundeni, iar nenea Vasile le trecea pe toate prin moara cu ciocănele. Pe Didina a ciocănit-o în ieslea vacilor, pe Argentina, în căpița cu fân, mătușa Varvara îl aștepta dimineața în șopronul din spatele casei. Tată, vacile vin sătule de la cireadă, le pasc pe zonă până le fac cobză, de ce le mai pui fân în iesle? Era în clasa a șaptea, ceilalți doi frați erau dați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cel puțin 10 de ani. Poate m-ai abandonat printre brazde, printre amăgiri. Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerului." Pe cine amăgești, Stăpâne, cu ipotetica verdeață? Bunicul avea titlul de proprietate semnat de tine. Bunica, mătușa Ileana, moș Gheorghe... au plecat bătrânii satului spre nicăieri. Cine-ți îngăduie, Dumnezeule, să faci obele din singurătățile altora? " Fericiți cei ce plâng că acei se vor mângâia." Am plâns o pătrime din viață fără rost. Dintr-un om născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Până nu naște una, Dumnezeu nu trage obloanele." Focul în vatră își înghițea fumul precum bolnavul de astm tusea; funinginea pe coșuri sfârâia ca o tigaie încinsă, cenușa era precum o plămadă nedospită. De atâta ploaie, s-a risipit cuptorul mătușii Maria peste colacii de pomană; mama lui Petru a dat de sufletul moartei biscuiți pătrați și lumânări stinse. Drumul către cimitir își ieșise din albie, fântânile erau pline până la ghizdea de tristeți. Sub clopotniță, moș Ion săpă groapă pentru toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cele de-a stânga, lacrimi pentru cei care au rămas, de-a dreapta, lacrimi pentru fericiții care se duc. Bocitoarele jeleau despre un Noe ce-a uitat să mai vină, mamă-sa despre o moarte ce-a uitat să mai plece; mătușa Casandra blestema cerul: i-a murit casa de pământ deasupra copiilor, mormântul era acoperit cu șindilă și avea consolă electrică în loc de cruce... părintele Tatu, călare pe iapa lui badea Gheorghe, cânta dezamăgit, trist, cu jumătate de gură, despre un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
om fi petrecînd noi În familie, dar ne găseam În casa sta tului, la Sfatul Popular, iar alături e postul de miliție. Milițianul chefuia și el cu noi, dar postul lui era post și i se datorau frică și respect. Mătușa cu regretul și cu nostalgia se poto lea, vinul spumega În pahare cu ajutorul apei minerale Borsec, Bodoc sau Buziaș (un leu și cinci bani sticla de-un litru, eti chetă galbenă cu roșu, ușor de desprins cu puțină apă), iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tot va Îmbraca haina pocăinței, chiar dac-ar fi să treacă pentru asta muntele la Bucovina. Din toată nenorocirea, tinerii s-au ales cu o laviță și cu hainele de pe ei. Au primit găzduire, cu laviță cu tot, la o mătușă. Pe lavița aceea și-au Întins masa, pe ea și-a așternut Gheorghe de dormit și tot pe lemnul ei și-au așezat coatele ca să-și poată sprijini capetele-n mîini, cătînd la ziua de mîine. Lucrau pentru gospodăria și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întins masa, pe ea și-a așternut Gheorghe de dormit și tot pe lemnul ei și-au așezat coatele ca să-și poată sprijini capetele-n mîini, cătînd la ziua de mîine. Lucrau pentru gospodăria și pentru peticul de pămînt al mătușii. Numai că-ntr-o zi Pomean cel tînăr s-a văzut silit să se ducă, alături de alți săraci, dar aceia ne voiași de cînd lumea și care se uitau cam chiorîș la nevoia lui Încă crudă, Într-un sat vecin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi putut aștepta pînă la celălalt an pentru Îmbarcarea spre America. Îi sufla rece și tare sărăcia În spate, n-ar fi biruit a trece peste o iarnă fără casă, fără cîștig, cu nevasta, o copilă Încă, În casa unei mătuși. Bănuiesc că prin toamna aceluiași an a luat calea Dalmației și a vaporului. Incertitudinea se ivește de acum Încolo... Să fi trimis el acasă, În șase-șapte luni, atîția bani Încît nevastă-sa să fi putut plăti, dacă nu pentru trei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
soluție sau că regimul are obligația să mă cocoloșească, așezîndu-mă Într-o firidă netulburată pentru tot restul vieții. O singură dată am asistat la o șuetă despre viitorul meu, dar ea se petrecuse demult, În copilărie, Într-un cerc de mătuși cu mama la mijloc. Venisem acasă În vacanță, de la școala aia a mea din Cluj, orb și limbut. Nu-mi tăcea gura o clipă, povesteam verzi și uscate, le Înfloream de zor, mai ales istorii cu dascălii mei, pe unii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dacă-l Înveselești, și Nunta În codru. Atîta doar că e tare nervos, are el ceva ciudat, nu e bine să-l sîcÎi cu Întrebări, ci să-l lași. PÎnă la urmă, tot Îți turuie ceva din ale lui. O mătușă i-a arătat maică-mii calea: — Pe Radu, popă să-l faci, ai Înțeles? Îl auzi ce frumos vorbește, nimeni nu pronunță așa de mîndru ca el, dac-ar avea și voce... — O să aibă, se Îmbărbăta mama, ca taică său
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Înțeles? Îl auzi ce frumos vorbește, nimeni nu pronunță așa de mîndru ca el, dac-ar avea și voce... — O să aibă, se Îmbărbăta mama, ca taică său, numai să mai crească, o să i se schimbe vocea, o să cînte... — Da, reluă mătușa, că mă și gîndeam: oare ce meserie poate face el care-i așa... — Înțeleg, Înțeleg, făcea mama. — Că o să-i găsim o preoteasă și o parohie undeva aici, aproape de Satu Mare, ca să nu mai stea departe de noi, și e rezolvat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ai mei se despărțeau definitiv de ținutul Sătmarului. Mă sileau și pe mine Într-un fel să mă desprind de acele locuri, fiindcă era de presupus că numai evenimente deosebite și interese aparte mă vor mai abate pe acolo. Unchii, mătușile și verii nu aveau șansa de a forma un magnet suficient de puternic. Rămînea fără-ndoială astrul de lumină al copilăriei. Numai că acela, urmîndu-mă pretutindeni, se cufun da sau urca la suprafață din adîncul meu și, cine știe, Întorcîndu-mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe biroul unui om mare de tot. Spunea el -zice-se ca așa stă ochi în ochi cu Cerul și că dacă el se uită la cer, atunci și cerul se uită la el. Într-o zi, a venit chiar rândul mătușă-mi. Cu ea puteam sa vorbesc chiar dacă era departe (de! eram din aceeași tulpină). Și ce crezi ! Au așezat-o într-un vas mic, de lut, smălțuit, pe o masă plină cu cărți și foi albe și foi scrise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
într-un vas mic, de lut, smălțuit, pe o masă plină cu cărți și foi albe și foi scrise și... câte nu erau pe masa aceea ! Într-un târziu, a intrat omul acela mare. Chiar că era mare ! De unde stătea mătușă-mea, i se părea că atinge tavanul cu creștetul. Avea părul alb, ochi albaștri-albaștri, uite, ca și cerul astăzi ! A oftat, s-a așezat la masă. A luat o foaie de hârtie albă să scrie ceva. S-a uitat lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
hârtie albă să scrie ceva. S-a uitat lung la o fotografie de lângă ulcica de lut, a mai oftat o dată... și a început să curgă roua din ochii lui (și doar nu era chiar dimineață, de unde-o fi fost roua ?!). Mătușă-mea mi-a spus că pe urmă a adormit acolo (putea să se așeze pe pat, dar el nu s-a mișcat de la masă). Într-un târziu, a intrat iar fata aceea îmbrăcată în alb : "Domnule Profesor ! Domnule Profesor !" a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să se așeze pe pat, dar el nu s-a mișcat de la masă). Într-un târziu, a intrat iar fata aceea îmbrăcată în alb : "Domnule Profesor ! Domnule Profesor !" a strigat mai încet, apoi mai tare... dar profesorul dormea adânc, spune mătușă-mea. Apoi, fata a fugit afară: "Profesorul, profesorul ! A murit profesorul !". Ce s-a mai întâmplat, nu are importanță. Mătușă-mea a aflat tot, doar era acolo și cine să-i mai poarte de grijă, în vânzoleala care se iscase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aceea îmbrăcată în alb : "Domnule Profesor ! Domnule Profesor !" a strigat mai încet, apoi mai tare... dar profesorul dormea adânc, spune mătușă-mea. Apoi, fata a fugit afară: "Profesorul, profesorul ! A murit profesorul !". Ce s-a mai întâmplat, nu are importanță. Mătușă-mea a aflat tot, doar era acolo și cine să-i mai poarte de grijă, în vânzoleala care se iscase, unei flori de cicoare. Așa a aflat că fotografia aceea din mâna profesorului era a fiicei lui care plecase tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]