2,090 matches
-
afectase cearta tată-lui. A deschis ușor ușa, pe hol era lumină de la bucătărie, bărbatul nu mai era, ajunsese în dormitor. S-a uitat la ceas, era ora cinci, la șase fără un sfert trebuia să se trezească. A început să măture cioburile de pe hol și din bucătărie, a strâns masa, a spălat vasele, apoi a pus de cafea. A bătut într-un castron 4 ouă cu șuncă tăiată mărunt, apoi le-a turnat în uleiul încins, când omleta a fost gata
DRACU* NU E AȘA DE NEGRU III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375535_a_376864]
-
lui Călin i s-a muiat sufletul și a tăcut. Dar a sărit a nouă. S-a repezit ca o leoaică la a veche și a țipat la ea, îmbrâncind-o: -Pleacă, fă, că înfig gheara-n lațele tele și mătur drumul cu tine! Au început bufniturile... Pocnete, țipete... Ce mai, a fost o hărmălae... Până la urmă, a veche a plecat, săraca, pentru că a nouă a fost mai înfiptă, mai leșinată. Și Călin ținea cu ea. Ticălos om!.. Maică-mea o
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
spaime în copilărie când este folosit, în locul noțiunii de infinit, care nu are nici un sens pentru pici), în maximum patru luni, planeta va fi acoperită de pungi, soarele va dispărea, se vor topi ghețarii, valuri de un kilometru înălțime vor mătura totul în cale, scoarța terestră se crapă, erup toți vulcanii, iar mai spre seară vine și un asteroid uriaș care pune cireașa pe tort. La sfârșitul prezentării, pe muzică de Chopin imaginea unui pământ pustiu peste care se rostogolesc pungi
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
șut în cur. - Tu să taci, să nu mă reped în părul tău! Te credeam prietena mea când de fapt tu tot timpul abia așteptai să-i dai ocazia acestui neisprăvit de a mă trăda. - Ia încearcă! Poate vrei să mătur cu tine asfaltul din curtea liceului. Nu mă provoca te rog, că uit de faptul că suntem prietene din clasa a IX - a. - Ramona, sări și Sorin văzând că cearta dintre cele două colege ia altă turnură și poate genera
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
scuture pămâtul anunțând parcă potopul. Unde-s vremurile-n care fugeau toți din turme mieii Către școala cea din sat, unde-or fi învățăceii? Drumul astăzi este gol, doarme somn de moarte colbul Nu mai e piciorul gol să îl măture cu totul. Doarme școala pe colină, în grădina ei de flori Se înalță o glicină pe un gard de subțiori Păsări se întrec în tril, isonul le ține vântul, Dulce cânt de înviere, pentru ce-a-nghițit pământul. Referință Bibliografică: Ca un
CA UN CÂNT DE ÎNVIERE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371257_a_372586]
-
să-și facă treaba, că doar de-aia sunt plătiți! Mi-am spus atunci: „Hait!!! Ăștia-s nebuni! Nebuni de legat!”. Ei, și? Iar ca să fie treaba completă, s-au apucat să planteze floricele, să taie gardul viu și să măture de jur împrejur. Hai, serios? Asta-i prea de tot! Când și când, câte unul trecea sub vreun acoperiș apropiat ca să fumeze și să nu i se ude țigara. Ei și atunci, să nu crezi că suntem smintiți de-a
NEBUNIE CURATĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345730_a_347059]
-
ființa mea în relaxare impusă și încordare supusă, senzația hipnotică.... Am rezistat, am rămas țintuit, am izbutit să depășesc momentul... Pot destăinui doar atât: și-a dezlipit palmele, a întins brațul stâng și, cu degetele răsfirate și palma deschisă a „măturat” fulgerător tot cerul. Din vârful fiecărui deget a țâșnit câte o rază orbitoare, în evantai. Una dintre lumini, ca un fascicul emis de un proiector, a trecut prin mine, așa cum mă aflam cu fața în sus, cu ochii spre cer
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
adesea femeia îi repeta întrebarea de două-trei ori și aștepta în spatele lui încuviințarea minute în șir, apoi o relua sub altă formă, folosind de data aceasta coada măturii pe care-o bătea, scoasă din fire, violent în podea: -Pot să mătur, domnule Eminescu? Acum, contrar obiceiului, imediat ce intră și-l zări trântit în pat, se repezi ca o furtună spre el, fără unealta ei zilnică, lăsând în urma-i un gol mare de aer rece, parfumat, și-l zgâlțâi de câteva ori
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
Ștefanelli paharul în semn de salut, rămânând singur, cu ochii după prietenul său care o zbughise pe ușă. Cap.II Ajunse acasă în amurg. Mam’zel Gretta, cu simțul ei prusac de ordine desăvârșită, făcuse o curățenie de zile mari: măturase, ștersese praful, aranjase cărțile și-i ordonase foile de pe masă, schimbase lenjeria, strânsese hainele și le pusese la garderobă... Pe masă pusese o mică carafă cu un buchet de ghiocei proaspeți ca niște gingași clopoței albi care-așteptau fiorii vântului să
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
de drum” pentru alți creștini care vor urca după mine, dornici să primească sfaturile și mângâierea părintelui Macarie. Când am ajuns sus pe plai, picioarele mi s-au afundat în zăpadă până la șold și un vifor ca în stepele rusești mătura totul în cale, în rotocoale spiralate“, scrie autorul Ciprian Voicilă în cartea sa. Cât despre întâlnirea cu părintele Macarie, autorul și sociologul Ciprian Voicilă scrie: „Când l-am văzut prima dată, m-a marcat chipul său luminos, pe care l-
CIPRIAN VOICILĂ, SFINŢII DE LÂNGĂ NOI, (ÎNTÂMPLĂRI. PORTRETE. REFLECŢII), EDITURA AREOPAG, BUCUREŞTI, 2014, 272 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347939_a_349268]
-
zborul pe-alături de străini - Dacă ai fost, dacă mai ești pe-aproape, Mă află, și mă smulge dintre spini ... Mi s-a părut glas cunoscut alături Și m-am rotit cu sufletu- împrejur - O vară-ntreagă cu o zi o mături Când nu e visul cărui poți să-i juri ... Mă strigă careva dinlăuntru, insistent Ca un triumf al vieții peste moarte - Se sfarmă timpul ne-nchipuit de încet Și intră în rana care ne desparte ... Cerul ochilor tăi Am consumat
PE TREPTELE GUVERNULUI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347374_a_348703]
-
LA MICUL ECRAN De unde așa aromă în trandafiri sălbatici, Și cine-i regizorul ce-a rânduit tulpini? Din palma lui Iisus coboară filosofii antici: Nu-n petale, în ghimpii dresați și arini. Vântul de-acasă, de la țară, cel de sub fereastră Mătură colbul de lângă Ștefan cel Mare. S-a înălțat în izbândă Pasărea măiastră A trupului tânăr, și-i fără ajutorare. Buzele de viscol pe flăcări le lipesc: Deloc nu mă frige. Se frige însuși focul De dorul meu nestăvilit îl molipsesc
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
De regulă, voturile anulate nu depășesc 1-3% din total. Dacă în, mai a.c., 30-40% din voturi vor fi anulate intenționat de alegători, în semn de protest, ar fi un uriaș scandal politic. Pur și simplu actuala clasă politică ar fi măturată de scena țării. Partidele ar fi obligate să-și facă curățenie sau să dispară! De aceea, voi face acest gest electoral. Să nu creadă că sunt chiar de capul lor! Prin anularea buletinului de vot voi arăta Uniunii Europene și
CUM A AJUNS CASA POPORULUI – CASA HOŢILOR ! (1) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347000_a_348329]
-
nr. 657 din 18 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului (imagine preluată de pe google) omul cu ochii din lemn de abanos râde porților închise. se aruncă în zid cu fruntea bombardată de riduri. ochii lui aduc libertate gândului curat, când frunzele măturate de vânt, explodează odată cu ruginiul unei toamne în care, regăsindu-și singurătatea într-o sămânță aproape înghețată, s-a apucat să scrie versuri. ciobul din ochiul stâng lasă statuia femeii din abanos care se roagă blând unei zeități păgâne pentru
FEMEIA DE LEMN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346424_a_347753]
-
23 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului se aruncă la coș poezia. gest neuitat, gest accentuat... patimi nescrise rămân suspendate între iubire și ură, între spaimă și curaj, între palmă și pumnul ridicat, când o viață de munte grăunte de nisip măturat de gândul nepoleit, aruncat pe tejgheaua ochilor pironiți pe afișul rupt al unui concert fără orchestră. soliștii au gura desenată intermitent de pietoni. se ridică din coș poezia. ultimul vers, rămâne murdărit de timp primul intră în fisura emoțiilor netrăite
ARUNCARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346456_a_347785]
-
țin în inima mea de păcătos. Scoicile mărilor se deschid acum și le aud glasul. Dorința răbufnește și fiorii mă cuprind. Imnul Homeric se aude dispre zările primăverii, pășind pe câmpii de flori. Mușchii, fibre de oțel în coamele cailor, mătură vântul iernii rămas printre ultimile câmpii ale iernii, cabrându-se. Zeița vieții se întoarce. Pleoapele mi se apleacă în jos, tremurânde de prea lumină. Albul zăpezii rămase aruncă sclipiri în dugi de raze de soare. Umbra aleargă fără oboseală ascunsă
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
unde au înflorit două uși trăia un cuvânt cu fruntea umedă își cunoștea cu exactitate timpul de-a lungul degetelor doar glasul lui nu îl cunoștea nimeni pentru că era la jumătate de preț în buzunarul de la piept în fiecare ușă mătura nopțile frământa înăuntrul unei dimineți și își număra minutele sincere din colțul gurii într-o servieta deformată păstra toate știrile avea o listă cu femeile și un tabel cu el însuși iar când venea vremea de numărătoare striga cât îl
ACEST ZID POARTĂ NUMELE TĂU de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346552_a_347881]
-
în conștiința celor care-l așteptau cu nerăbdare să apară poate un an întreg. Tristețea e cu atît mai mare cu cît din tot ce-a fost rămîne doar cîte o relicvă alungată profanator de vînt. vântul întețit - vârfurile brazilor măturând norii Manuela Dragomirescu Oricine a privit de jos mișcarea pomilor zbuciumați de vînt a rămas impresionat de amploarea legănării și de incredibila lor elasticitate. Poemul se bucură de o exprimare paradoxală, vîrfurile brazilor se mișcă precum o imensă mătură, dar
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CURCUBEUL ÎNDRĂGOSTIȚILOR Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului Iar s-a amânat vizita de lucru a lui Dumnezeu Bacovia mătură tacticos ultimele rămășițe violete ale mileniului doi Hai Doamne mai repede Că mi-e sete Și nu mai este nici Iarbă verde pentru picnicul-de-apoi Costel Zăgan , Poeme infracționale Referință Bibliografică: CURCUBEUL ÎNDRĂGOSTIȚILOR / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CURCUBEUL ÎNDRĂGOSTIŢILOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345360_a_346689]
-
locul, chiar dacă cel din fața mea miroase a mosc și vorbește în engleză. Îi vâr brusc biletul sub nas în timp ce cresc mare, mare, ajung în tavan, mă revărs în tot spațiu acela îngust al vagonului ca un șuvoi de apă învolburată, măturând în frigul de afară pe cei care îmi sunt în preajmă. Cei trei se simt prinși de șuvoi, în ultimul moment, găsesc soluția de-al îmblânzi, bărbatul se retrage din ușa cușetei și zice într-o impecabilă limbă românească. - Ei
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
două surori . Ușa dintre camere era întredeschisă. Se dezbrăcă și intră gol în patul răcoros . Își aminti de lampă . O stinse încetișor. Se trezi când o rază îi intră în ochi : nenorocita , tocmai aici și-a găsit locul!Lumina lunii mătura odaia mai ceva decât a lămpii stinse! Ieși furișându-se afară. Înconjură casă și ieși în iarba întunecată din față. Apoi intră din nou în ogradă . O siluetă fantomatică ținea cerdacul să nu se clatine. Dându-și seama că-i
DEŞERTUL DE CATIFEA (11) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345477_a_346806]
-
mea, singură, spre cer va năzui, poate oarbă, poate vizionară. Centrul cercului arhimedic mă fascinează - și mă întărește, spre a nu mai fi eu - ci a fi desființat, cu totul, întru El. ...Văd, pe stradă, cum un sărman între sărmani mătură praful din uliți - și vin alături de el, și-l ajut. Cu smerenie mă-aplec și-i iau măturoiul dintre palme. Și-i văd, atunci, rănile din palme, însângerate, și mă închin către rănile cele-obsedante. Și-i sărut palmele, și mă-
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
Sau răspunzi în doi peri, Pentru tine eu vreau Să urc azi în cer, De acolo privind Să-nțeleg de ce tu Poți să spui mereu nu, De ce nu te conving, De ce-n viață omătul și frigul domină, de ce timpul ne mătură cu-ntuneric, lumină sau lumina e numai în sufletul meu, dacă eu nu am suflet, mai avem Dumnezeu? Ruga mea e-ndreptată Spre cine, spre ce? Ruginite cuvinte, Le temps est passe! ----------------------------- Boris Marian MEHR ianuarie 2015 București Referință Bibliografică: Boris
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
Sau răspunzi în doi peri, Pentru tine eu vreau Să urc azi în cer, De acolo privind Să-nțeleg de ce tu Poți să spui mereu nu, De ce nu te conving, De ce-n viață omătul și frigul domină, de ce timpul ne mătură cu-ntuneric, lumină sau lumina e numai în sufletul meu, dacă eu nu am suflet, mai avem Dumnezeu? Ruga mea e-ndreptată Spre cine, spre ce? Ruginite cuvinte, Le temps est passe! ----------------------------- Boris Marian MEHR ianuarie 2015 București Referință Bibliografică: Boris
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului PANORAMĂ ÎN BUCEGI Zori de ziuă se revarsă Pe-a Bucegilor terasă, Cu soarele-n răsărit, Cu luna în asfințit. Pe vârfuri proeminente, Zăpezi albe permanente. Avalanșe mari pornesc, În vale se prăvălesc, Mătură totul în cale Sub raze scânteietoare. Caraimanul cu-a sa Cruce Ne salută și străluce, Morarul cu colții lui Te provoacă să îl sui. Mult mai sus, Bucșoiul Mare Cu spinarea-i către soare Domină întregul munte. E vârful cel
PANORAMĂ ÎN BUCEGI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378033_a_379362]