1,211 matches
-
obsedate, încordate spre un singur țel, s-au aruncat spre infirmul ce tocmai dispăruse în spatele unei grămezi de mari robinete ruginite. O viziune cumplită erupse în mintea tînărului: un trup sfârtecat, cu sângele țâșnind în jur din membrele smulse, cu mațele curgând descolăcite pe platformă. Un urlet ieșind din gâtlejul căscat al martirului și urcând până la un galben insuportabil. Dar nimic din toate acestea nu avu loc. Huruitul rulmenților se oprise și doar foșnetul salcâmilor se auzea acum, în fracțiunea de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
balet chimic se declanșează în trupul nostru. Saliva de păianjen celest ne dizolvă țesuturile, le transformă-ntr-un lapte organic, cuprins în coaja-ntărită a agoniei noastre. Creierul ni se prelinge-n stomac, traheea în limfă, oasele-n inimă și în mațe. Câmpuri electrice străine, ca niște degete ce ne frământă rapid, încep să ne refacă, altfel, schema corporală, și-ncet izvorâm, din apă și Duh, încuiați în mandorla de raze a crisalidei. Sîntem remodelați, reprogramați, dar nu ca în uter, unde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
măsoară 166, 90 m², iar terenul din jur 17978,00 m². Clădirea abatorului era construită din cărămidă și scândură, cuprinde trei încăperi din cărămidă, acoperite cu tablă, din care o încăpere este destinată cancelariei, una pentru abator, una pentru pregătirea mațelor (mățăriaă, iar patru încăperi din scândură, acoperite cu tablă. Instalațiile simple din abator aparțin primăriei comunale. Mățăria este arendată prin contractul de concesiune cu nr. 395 din 23 aprilie 1938, de către primarul Mircea Sfat, lui Gheorghe Sitov, „mățar” din Huși
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
să urc scările și să ies la suprafață. Aer curat! Când am respirat aerul acela, am simțit că fusesem salvat. Imediat ce am ieșit, mi s-a făcut foarte rău. M-am așezat. Îmi era greață și mi-am vomitat și mațele din mine, până mi s-a golit stomacul. Se vedea clar că mă simțeam rău. Mulți trecători au venit lângă mine. Ceilalți erau așezați pe jos sau prăbușiți. Mulți își țineau batistele la ochi. Nimeni nu înțelegea nimic. Erau năuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
crede nimeni. Totuși, din clipa în care aflam că-i place unul, îl pândeam, comiteam mii de josnicii și-i debitau mii de platitudini, ca să mă împrietenesc cu el, să-l flatez, să-l îmbrobodesc. Și ce amanți! Vânzătorul de mațe, muftiul, notarul, negustorul de măruntaie, băiatul de la dugheana din colț, filozoful. Numele și titlurile se schimbau, dar toți erau niște bădărani. Spre ei mergeau preferințele ei. Și ce mârșăvie! Cât mă înjoseam! De necrezut! Mi-era teamă să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
albaștri. De obicei, repetenți sau oameni care aveau nevoie de bani. Mergeau apoi în Câmpina printre blocuri și oamenii aruncau cu bani în ei de la balcoane. Mă mulțumeam cu un buhai dintr-o cutie de tablă din care ieșeau niște mațe, niște fire de care trăgeam până îmi rupeau mâinile și până la Sfântul Ion aveam bășici și mațe albe dintr-un material pe care l-am uitat, fire albe pe sub pielea degetelor care trebuiau să reînvețe să scrie. Uneori, când ajungeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și oamenii aruncau cu bani în ei de la balcoane. Mă mulțumeam cu un buhai dintr-o cutie de tablă din care ieșeau niște mațe, niște fire de care trăgeam până îmi rupeau mâinile și până la Sfântul Ion aveam bășici și mațe albe dintr-un material pe care l-am uitat, fire albe pe sub pielea degetelor care trebuiau să reînvețe să scrie. Uneori, când ajungeam la nea Gică, ăstuia i se făcea milă și ne dădea niște sacâz să ungem buhaiul. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ar fi ignoranța mea în ale anatomiei, bivolarul ăsta care zicea că mă poate omorî îmi fixase partea stângă unde știe toată lumea că se află stomacul, nu ficatul. Și într-adevăr simțeam ceva, nu o căldură, simțeam că-mi ghiorăie mațele, pentru că mâncasem la repezeală în ziua aia. Și drama era că mașina nu mai venea, afurisenia, și ăla mă toca la cap. După care a venit argumentul suprem al bivolarului. Bă, tu știi ce sculă am io acum? Că înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
comun, își dă cu părerea Dendé, neliniști de revoluționar, e limpede că ar fi fost loc și de mai bine, însă mai mult nu s-a putut. Cu toate astea, sînteți deja erou, dom’ Roja, nu oricine ar fi avut mațe s-o șteargă așa pe cont propriu, zice Tîrnăcop calm, altceva nici nu mai contează, fac pariu că de aici înainte trebușoara o să se dreagă de la sine. Comandantul a fost întotdeauna un bleg, iar pe de altă parte ceva a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ideea salvatoare, cum să prostesc gărzile care nu mai ascultau de ordinele noastre, pentru că fuseseră aduse din altă parte. Știam acuma ce aveam de făcut ca să-i ating la sentiment, dar mai întîi trebuia să îmbuc ceva că îmi chiorăiau mațele de foame. I-am comandat bucătarului o omletă mare cu șuncă, am înfulecat-o rapid și m-am pus pe așteptat, eram cu stomacul plin și mintea mi se limpezise. Tot scenariul ăsta se coace de ani buni, nimic nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
apă și îl pusese la fiert pe aragaz chiar sub ochii lui. — Spune-mi cu ce ai venit, se interesează domnul Președinte cu aceeași suspiciune, în timp ce ochii săi rămîn fixați asupra capotei deschise a mașinii de sub care ies la iveală mațele unui motor rablagit, vă așteptam pe toți trei împreună, zice, parcă așa fusese înțelegerea, sau s-a schimbat ceva? — Nu s-a schimbat nimic, zice Sena izbutind cu greu să-și mute gîndul de la silueta doamnei Mina îmbrăcată în capotul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sperie Curistul, ce vă mai holbați așa? Voi ați vrut-o, adăugase, mai bine l-ați fi lăsat să moară, n-ar fi trebuit să-l ajute să verse și apoi să-i aducă sticla cu apă ca să și spele mațele. Nenorocitul de Curist avea chef de glume, își amintea de fiecare dată Dendé cît de greu reușise să se stăpînească atunci să nu-i ardă una peste bot lui Milițică, să o țină minte. Prin cîte am trecut noi doi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
scăfîrlie, fără s-o mai lungim, spune Broscoiul, satisfăcut că-și poate impune punctul de vedere. — Gata, ați văzut cît de ușor a fost să vă hotărîți? Haideți s-o ștergem repejor din haznaua asta, îmi vine să-mi vărs mațele de atîta putoare, spune Picioruș de Ghips. Peste tot vi se vehiculează numele, domnule Președinte, se gîndește Sena, aveți profilul perfect al omului din umbră care iese la rampă exact atunci cînd este nevoie de el. Sper că nu aștepți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta în care intrase, pata de care nu va reuși să scape nici peste o mie de ani, dacă ar fi putut i-ar fi pus pe toți cei responsabili cu fața la zid și le-ar fi împrăștiat cu mîna sa mațele pe jos, șacali, fii de tîrfe, lași. Totuși, recunoștea că n-ar putea niciodată să-și uite trecutul, să scuipe pe însemnele militare, mai sînt și oameni cu onoare pentru care merită luptat, chiar și după ce avea să fie trecut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
importanță vitală pentru țară, acolo la etajul 11, de niște generali cu bube pe față, senili, scofîlciți, și puțind ca niște stîrvuri. Ai fi dat pe-afară, soldățelule, la fel cum am făcut-o și eu, ți-ai fi borît mațele peste tot, ai fi căutat în cea mai mare viteză ieșirea, ți-ai fi jurat că nu-ți mai trebuie să știi de-o așa revoluție în viața vieții tale. Dar dumneavoastră pe unde ați umblat tot timpul ăsta? întreabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În felul ăsta mă simt liberă să dau din coate ca să-mi fac loc în autobuzele aglomerate. Iau cu mine rochia albastră și mă schimb înainte de întrevederi. Mă schimb la loc în haina veche după întâlnire. Din cauză că adesea îmi chiorăie mațele în timpul discuțiilor, beau multă apă. Trebuie să-mi ascund picioarele, căci mi se umflă de la atâta mers pe jos. Și, cu toate astea, întâmpin alte respingeri. Toată lumea îmi spune că sunt bună, și totuși nu primesc nici o ofertă. Multe fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Împărțea lovituri în dreapta și-n stânga și astfel apăra cu succes banii statului. Tata a râs și el. Între timp, avionul intrase în nori, nu se mai vedea nici pământ, nici apă. „Râzi, ce-ți pasă? Tatălui tău îi ghiorăie mațele de foame, e urmărit de pungași, iar tovărășelul nostru râde. Toamna pătrundea în oraș rece și umedă, în zori ceață, seara ceață și nici în rest vremea nu era cu mult mai prietenoasă. Oamenii purtau haine groase, trenciuri, haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
praf și pulbere a trecut la cai, iubea caii și cât era ziua de lungă și de Înfricoșătoare el le cânta la vioară. Pe urmă au fost lupte grele, iar el s-a trezit Într-un morman de carne și mațe de cal, ținându-și vioara deasupra capului, Încercând să scape din grămada aia caldă și grețoasă de hoituri, Înălțându-se ca un pom viu deasupra cailor sfârtecați, În timp ce haita devora flămândă caii regimentului, și dacă se mai auzea vreun nechezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spală cu apă caldă și rece. O cară cu gălețile excavatoriștii. Întâi Îl despică pe spate, Îl dezbracă de slănină și de carne, după aia Îi despică burta. Mai Întâi Îi taie capul. Din burtă ies cei mai mulți aburi. Se văd mațele negricioase, verzulii. Și Încep să scoată la mațe. Madam Țăpăligă dă copiilor pușcăriașului șoric. Îți dă și ție o bucată. Pe o parte e rumenit și pe cealaltă parte se văd ca niște faguri punctele de grăsime. E bun după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu gălețile excavatoriștii. Întâi Îl despică pe spate, Îl dezbracă de slănină și de carne, după aia Îi despică burta. Mai Întâi Îi taie capul. Din burtă ies cei mai mulți aburi. Se văd mațele negricioase, verzulii. Și Încep să scoată la mațe. Madam Țăpăligă dă copiilor pușcăriașului șoric. Îți dă și ție o bucată. Pe o parte e rumenit și pe cealaltă parte se văd ca niște faguri punctele de grăsime. E bun după ce Îi pui sare. Stai și tu la pomana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-i pe altă lume, umblă pe drumuri prin satele de lângă Sâmbăta, oamenii Îi dau câte o bucată de pâine sau un colac, iar el doftoricește câte o bubă sau descântă de boli; oaia prinsă În gardul omului are burta spartă, mațele Îi atârnă afară, behăie ușor, Bitancu o atinge cu mâna și oaia tace privindu-l cu ochii Înlăcrimați, Îi spală mațele cu apă rece, le bagă la loc, coase burta cu ață groasă și o unge cu slănină râncedă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
colac, iar el doftoricește câte o bubă sau descântă de boli; oaia prinsă În gardul omului are burta spartă, mațele Îi atârnă afară, behăie ușor, Bitancu o atinge cu mâna și oaia tace privindu-l cu ochii Înlăcrimați, Îi spală mațele cu apă rece, le bagă la loc, coase burta cu ață groasă și o unge cu slănină râncedă pe cusătură. „Tot așa să-i dai până Îi trece”. Omul Îi mulțumește și-i pune de mâncare și-i dă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
al meu. Și vei lupta în arenă ca să mă păstrezi așa cum sînt: frumoasă, elegantă și deșteaptă. TOREADORUL: Și cît o să dureze asta? EMMA (Îi pune degetul în piept): Pînă cînd un taur mai ager îți va băga un corn în mațe! Din acel moment obligațiile tale față de mine vor înceta. TOREADORUL: Pînă mor! EMMA: Nu te mai tîngui! Intri în case de oameni; îi omori cu spada și tot tu plîngi. TOREADORUL: Nu! Mîine vorbim! Să vină lumea! Să povestesc tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
împiedicându-l astfel pe el, vezi bine, să devină un erou în ochii nevesti-sii și ai copiilor. Câtă mânie! Câtă obidă! Și nici măcar n-avea pe cine să-și verse năduful - în afara propriei lui persoane. „De ce nu-mi pot deșerta mațele - sunt îndopat cu prune până-n cur! De ce m-o durea capu-n halul ăsta? Unde mi-s ochelarii? Cine mi-a luat pălăria?“ Asemenea atâtor bărbați evrei din generația lui, care își slujeau familiile într-un mod atât de feroce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în sus de pe colacul toaletei, și eu, și pumnul meu încleștat, cu conținutul lui cu tot. — Hai odată, mai lasă-i și pe alții la budă, auzi? îmi zice tata. Hai, că de-o săptămână nu mi-am mai deșertat mațele. Îmi recapăt stăpânirea de sine, după bunul meu obicei, contraatacând indignat: — Am o diaree îngrozitoare! Chiar nu-i pasă nimănui de treaba asta? și între timp îmi reiau lucrul manual, mărind ritmul pe măsură ce organul meu canceros începe, în chip miraculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]