1,167 matches
-
și nădejdi care nu se mai împlineau. Svetlana era tot mai iritată prin însăși faptul că la televizor ea vedea alte imagini, cu un Parlament reînnoit de nenumărate cadre selectate prin sufragiu care, deși oameni din popor, țineau ca gaia mațul aceleași cuvântări lipsite de orizont și împănate cu elogii ale capitalului. În consecință, o privea chiorâș pe Venera. Și asta din ce în ce mai frecvent! Ba, într-un rând, persecutată de un acces de mânie, cu adevărat de sorginte proletară, izbucni: Fă, Venerico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să mai fie și altele, se simți dator și față de aceste femei, așa că, din spirit promiscuu, pe care se zice că îl practică arabii, puse pariu că ar putea să le facă pe toate să simtă cum li se înnoadă mațele, numai văzându-i dârzenia lui care stătea năstrușnică și nedomolită în trufia ei, mai ceva decât la priapici. Kalimera! salută Waldemar pe grecește, glumind, astfel: să știi că am un apetiti erotiki fenomenal. Nici Zorba grecul nu se poate pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Morții călăresc repede (cu sensul de "sunt repede uitați") traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 2 Azi, făcurăm instrucție, nu glumă: Suntem tăbăciți de praf și de humă, Ne pârâie oasele, ne dor toate cele, Mațele ne chiorăie și ele! După atâta trânteală, Ia, să dăm asalt la haleală! Slană cu mazăre avem de crăpelniță, azi. Ura! La burlanul pe roți al companiei, camarazi! Bunătăți de alea: stridii, caviar. Ei, ași! Astea-s chestii de coconași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așteptării se revarsă în valuri prin vene, aproape să-l sufoce. Își încleștează pumnii în buzunarul pantalonilor. Uimit, constată că nu are nici o putere să-și potolească tremurul ciudat din mâini si picioare care urcă spre pântec unde-i transformă mațele în gelatină. "Haide odată! Renunță! Sau trage! Oricum șansele să scapi sunt aproape nule. Dar să se termine odată!" Cling! Nimeni nu mișcă, parcă incapabili să creadă ceea ce petrece sub ochii lor. Liniștea încordată trezește până și pe cei adormiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de durere, pe care ecoul le împrăștie asurzitor peste munți. Ghiță Mititelu își privește cu ochi care parcă nu înțeleg ce se întâmplă, burta spintecată. Cu gura larg deschisă din care nu iese nici un sunet, începe să-și adune singur mațele de pe jos. Un glonț îl lovește în cap. Sânge și creieri sunt împroșcați în jur. Se năruie lent la pământ. Ghemuit după cadavrul umflat al unui catâr, Marius zărește câțiva soldați români necunoscuți prinși într-o horă sinistră a morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
continuă să alerge prin holul incendiat. Plin de oroare privește o siluetă umană cum aleargă cuprinsă de flăcări, scoțând urlete îngrozitoare. Văpăile îndârjite acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce mai înaintează câțiva pași, cade cu fața în jos. O nouă salvă lovește clădirea, mai precis de această dată. Bucăți de mortar și tencuială cad peste. În urma lui, prăbușirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
A' naibii păduchi! De unde dracu au apărut? Fă-ți o spălătură cu gaz și scapi sigur. Păi, de unde în pustietatea asta? Aici, singurul gaz vine de la pârțurile mele da' și alea's cam anemice, că dacă nu ai umplutură de mațe, după ce să le tragi? Chipurile celor din jur se strâmbă în grimasa unor zâmbete chinuite, când, undeva în preajma lor, prăbușirea cu zgomot asurzitor a unui zid îi readuce la realitate. Se aud strigăte, curmate brutal. Camarazi de-ai lor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la noi, la români, care avem simțul humorului. Cunosc un bun tată de familie care te poate distra la infinit cu amestecul de humor și abjecție care îl caracterizează. Și fiindcă sîntem admiratori ai lui Zola, care a scos afară mațele ființei umane, ca să depășim faza, să nu strâmbăm din nas, stăpâniți de un idealism puturos. În fața scenelor memorabile pe care le trăiesc semenii noștri..." Matilda se uită la mine cu o privire rapidă și alarmată. "Retrag, parcă îmi spunea ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pat tăcut și sumbru, hotărât la orice, să rup chiar cu ea și să mă smulg din această istorie și să nu-mi mai amintesc de ea. Îmi simțeam spinarea străbătută de fulgerări scurte, descărcări electrice tot mai adânci, până în mațe. Niciodată nu mai simțisem o astfel de violență care venea din mine însumi și mă amenința tot pe mine. Matilda însă era veselă. Își ridică poșeta de pe jos, se așeză pe scaun și îmi spuse dând și din cap, subliniind
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mănâncă pomana porcului. Și se întoarse la cârnați, care mai puteau suferi o amânare, până venea Ana, dar pe ea o apucase să-i facă atunci și o prinse acolo miezul nopții... în sfârșit se culcă, după ce îmi arătă niște mațe pe jumătate goale, cu întreruperi, care numai a cârnați nu semănau. Nu apucasem să adorm, când îi auzii în întunericul dormitorului strigătul. Aprinsei lumina: "Ce este?" Am avut un junghi, zise, dar foarte dureros." " Sigur, zisei, stai tu să faci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că era bătaia propriei mele inimi și nu venea din umăr, ci din ureche. Mă înspăimîntai. Inima mă trăda. "Ce-o să fac? mă întrebai. Dacă mă condamnă, n-o să rezist." Una e forța gândului și alta a viscerelor. Acolo, în mațe, zăcea teama și inima o prelua. Niciodată nu-mi bătuse cu o astfel de putere. Bătaia însă nu era nici precipitată, nici desordonată, și curând pulsația ei înaltă se mai potoli. Înțelesei că, fără să fi știut vreodată (o surpriză
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
senzație de chin fără nume, care stârnea în mine o furie dureroasă, aproape insuportabilă (mă culcam târziu, să-mi țin cât mai mult spiritul treaz, să evit aceste rele dimineți). Cum deschideam ochii, suferința era și ea prezentă undeva în mațe, nedorită de mine și a cărei cauză scăpa gândirii mele. Era regretul adânc că nu mă voi mai urca niciodată la catedră și să văd ațintiți asupra mea ochii studenților încărcați de o superbă curiozitate și simpatie pentru mine? Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ducă la izbucniri din ce în ce mai rare. Iar dacă nu, despărțirea. Nu eram nici primul și nici ultimul care eșua în întemeierea unei familii. Poate toate acestea la un loc iradiau în adâncul ființei mele și, înlăturate prin gândire, se refugiau în mațe și sileau gândul să trăiască suferința? Desigur... Parcă eram un leu pe care vânătorul îl împușcase și el știa acest lucru pentru că simțea în ființa lui puternică o inexorabilă sfâșiere. Se punea cu botul pe labe, își întindea burta la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el își retrase capul și ghișeul rămase gol... X Făceam lungi plimbări cu fetița în brațe în timp ce Matilda lipsea, și numai micuțul ei corp fragil lipit de inima mea îmi împrăștia bizara melancolie cu stările ei agresive care îmi sfâșiau mațele. Cărțile pe care le iubisem nu mă mai atrăgeau. Abia aveam puterea să nu-i învinuiesc pe cei care le scriseseră de insignifianța spiritului și a filozofiei în fața istoriei brutale și nepăsătoare a oamenilor. O nostalgie ascuțită după adâncurile din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de dracul să-l pieptene, deși se zicea că vinul roșu nu poate fi dres, fiindcă i se schimbă culoarea... încă un gând mă întări prin revelația pe care mi-o produse. Sfâșierea pe care o simțisem atâta timp în mațe era premonitorie, căci, iată, acum n-o mai concepeam, dimpotrivă, simțeam un fel de eliberare: era despărțirea, pe care ființa mea o percepea cum se apropie, în timp ce gândirea n-o descoperea, fiindcă n-o accepta. Bine că se terminase. Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
filozofică!" " Un lucru sigur! O idee filozofică! Aaîîîaaa! Și dacă cineva nu gândește, reluă el cu un ton alb care în mod absurd îmi impuse respect, înseamnă că nu există?" Rămăsei siderat și un fulger de simpatie abjectă trecu prin mațele mele față de el .Avea dreptate. Adică nu dreptate, dar întrebarea lui putea fi pusă! Se putea pune! Fusese pusă! Dacă cineva nu cugetă înseamnă că nu există? Ce să-i răspund, fără să neg în același timp conceptul cartezian și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
exclamații care fusese cea mai lungă și mai batjocoritoare dintre toate, ca și când drepturile mele ar fi fost lucrul cel mai de râs din tot ceea ce disprețul lui acumulase de la mine... Totuși, indefinita și scabroasa simpatie, care țâșnise o clipă din mațele mele pentru el, reveni, în timp ce coboram treptele clădirii, și nu numai pentru o clipă. Dar și senzația de coșmar reveni, că ne cunoscusem, noi doi, cu mult înainte de a ne naște și că el fusese, în acel vis al neantului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dexteritatea și perseverența. Metaforele nu se înlănțuiau firesc, combinativ, când trebuia să laud, îmi venea să înjur, și invers. Mă așezam la masă să scriu despre o carte și mă apuca imediat lehamitea, parcă lucram pe-un cadavru, scoțându-i mațele la lumină. Simulam că mă pricep, foloseam cuvinte mari, copiate din antologii, mai puneam și de la mine; degeaba. Când terminam, începeau invențiile: cortext („spațiu virtual, de intersecție între cortex și cuvinte“), fugoid („succesiune infinită de picaje și ridicări“), extrospecție („proiecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lipeam fruntea fierbinte de panglica plecării și auzeam, prin circulația sângelui în șinele de fier, apropierea convoiurilor fabuloase. Pe stradă mă așteptau vecinii cu pumnalele în dinți, împărțindu-și dinainte fructele prăzii, gata să se spintece între dânșii pentru stăpânirea mațelor mele, din care aveau să-și facă cravatele lor cele mai de preț”. Reverie feerică, eliberatoare, pe de o parte, - coșmar grotesc-expresionist, pe de alta: sunt reperele extreme între care se desfășoară “înscenările” din aceste poeme. Spațiul închis, asediat de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
romanele lui Rebreanu, autorul lui Ion intrând pe lista cărtăresciană a scriitorilor clasici "depășiți", care ar trebui eliminați din programa școlară din liceu. Dragostea este pentru Tereza transcenderea opacității trupului în atingerea trupească. Intrând în apartamentul lui Tomas, tocmai atunci mațele Terezei au început să chiorăie, ca și când mama ar fi răscolit-o cu râsetele ei, stându-i stavilă în calea iubirii. Dar Tomas a ignorat chiorăitul și a făcut dragoste cu ea. Ba, în actul amoros, s-a declanșat și gripa
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Activitatea, atât dorit], cât și nedorit], induce karma și, prin asociere, condiționeaz] dezvoltarea ființei conștiente, având ca rezultat eventuală moarte sau reincarnarea „sufletului” respectiv. În cazul în care karma poate fi prevenit] și epuizat], leg]tură ar putea fi destr]maț], procesul ciclic oprit, iar principiul conștient ar putea atinge amploarea maxim] posibil] - o credinț] a eticii Jaina împ]rt]șește o mare parte din gândirea hindus] și budist] (Jaini, 1979, pp. 111-114). Substratul etic al acestei perspective „spirituale” asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Care este comportamentul adecvat unui cet]țean al Împ]r]ției lui Dumnezeu? Pe de-o parte acesta implic] morală „natural]”, de exemplu, Regula de Aur: „Tot ce voiți s] v] fac] vou] oamenii, faceți-le și voi la fel.” (Maț. 7,12), care se reg]sește într-o form] asem]n]toare în alte sisteme etice și care poate fi abordat] la diverse nivele, cu condiția de a fi consecvent cu sine și cu aproapele. Unele dintre cuvintele lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru faptele bune și amenințarea cu pedeapsa pentru cele rele. Ins] tr]s]tură distinctiv] a înv]ț]turii etice a lui Iisus const] în modul radical de a privi morală. De exemplu, nu exist] o limit] în iertarea aproapelui (Maț. 18,21), nu pentru c] acest lucru ar însemna un câștig în fața p]c]tosului, ci pentru c] această corespunde iert]rii p]cațelor de c]tre Dumnezeu. De asemenea suntem îndemnați la a ne iubi vr]jmașii (Maț. 6
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aproapelui (Maț. 18,21), nu pentru c] acest lucru ar însemna un câștig în fața p]c]tosului, ci pentru c] această corespunde iert]rii p]cațelor de c]tre Dumnezeu. De asemenea suntem îndemnați la a ne iubi vr]jmașii (Maț. 6,14), nu pentru c] aceasta ar reprezenta un câștig în fața dușmanului (deși acest lucru este posibil), ci pentru c] Dumnezeu Își iubește vr]jmașii. Nu exist] limite cu privire la iubirea aproapelui (Lc. 10,29). Îngrijorarea reprezint] cel mai clar semn
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceasta ar reprezenta un câștig în fața dușmanului (deși acest lucru este posibil), ci pentru c] Dumnezeu Își iubește vr]jmașii. Nu exist] limite cu privire la iubirea aproapelui (Lc. 10,29). Îngrijorarea reprezint] cel mai clar semn al lipsei încrederii în Dumnezeu (Maț. 6,19-34), în special aceea legat] de avere. Ținând cont de faptul c] motivele sunt nesemnificative atâta timp cât ele duc la o acțiune corect], Iisus are o atitudine critic] fâț] de iubirea de sine a celor „drepți” (Lc. 18,9-14) și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]