1,741 matches
-
cu ochi gravi, cu o supunere de soldat credincios, nu ți se împrăștie orice îndoială despre presupusa lui nelealitate ?... À propos de explozia de la Pulberăria Dudești... începe domnul Ialomițeanu. Iar canaturile ușii se deschid, în sfârșit, și boneta apretată a madamei Ana se ivește deasupra măsuței de servit ceaiul. Clinchetul de argint și porțelan, alunecarea discretă a rotilelor pe covorul gros. Toate capetele se întorc deodată, numai profesorul Mironescu, cu gâtul sprijinit țeapăn de spătarul scaunului, așteaptă ca musa firul să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alunecarea discretă a rotilelor pe covorul gros. Toate capetele se întorc deodată, numai profesorul Mironescu, cu gâtul sprijinit țeapăn de spătarul scaunului, așteaptă ca musa firul să își termine întrebarea, cu o expresie binevoitoare întipărită pe față. Boneta apretată a madamei Ana se mută în mijlocul camerei, apoi lângă măsuțele cu picioare înalte, lângă șemineu. Pe fiecare dintre ele ea așază un candelabru cu cinci brațe și, după o mică ezitare, pentru că afară este încă lumină, aprinde lumânările de stearină. în spatele jilțului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încă lumină, aprinde lumânările de stearină. în spatele jilțului doamnei Mironescu, lumina pâlpâindă scoate la iveală un postament alb, rotund ca o coloană, și, așezat pe el, un bust de zeu antic. Un Poseidon, un Jupiter tonans ? Iarăși pașii moi ai madamei Ana, încetineala gravă cu care mâinile se întind spre platouri, spre farfurioare, fălcile mișcându-se fără foame, fără grabă, fără lăcomie. Binecuvântata aromă a ceaiului. Cu un frou-frou incitant, cu pași ușori, Sophie trece de la unul la altul. Chipul ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără doar și poate, îl aveau mulți români onorabili în acele clipe. Nu cumva, m-am gândit, este adevărat ce s-a spus, că aici a umblat o mână criminală ? Și domnul Ialomițeanu se înclină, la modul său exagerat, în fața madamei Ana, care îi oferă farfurioara cu fructe glasate, dulciul său preferat. — Cineva care să atenteze la bruma noastră de pregătire militară ? surâde Profesorul. De vreme ce stocul de artilerie a sporit nesatisfăcător, comenzile nu ni s-au livrat și așa mai departe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai începeți toate pișcoturile, că o donșoară trebuie să mănânce frumos în lume, și cine le mai ia pe urmă dacă le vede așa, mușcate ? Aidi, donșoară, aidi, fiți de-nțeles ! Nu vă uitați așa la mine, ca lupu’... Șoapta madamei Ana face asistența să se amuze. Numai tânăra mamă își exprimă îngrijorarea că, în aceste vremuri grele, când străinii se pregătesc să plece, va fi dificil a mai găsi pe cineva convenabil ca să se ocupe de copil. Că va fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
câteva clipe, apoi va merge să se repauzeze în dormitor și să-și schimbe, pentru sindrofie, ținuta. Ați văzut-o cumva la înmormântare și pe acea tânără văduvă a colonelului Albu despre care s-a vorbit atât ? Doamna Mironescu întinde madamei Ana ceașca de ceai neterminată. — Cineva, stimată doamnă, mi-a arătat-o într-adevăr... Dar în asemenea circumstanțe nu cutezi a privi o doamnă și, de altminteri, ar fi fost dificil chiar dacă aș fi cutezat, parce qu’elle portait grand
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
erau arhipline, iar altceva nu mai circula ; pe liniile din cap erau trase două trenuri sanitare, cu acoperișul vopsit în alb, și pe acoperiș o uriașă cruce roșie - probabil pentru a fi văzute și ocolite de avioane. în lungul peronului, madame Nicolaid și Margot au trecut pe sub ferestrele trenului, întinzând țigări și pachete de alimente soldaților : în urma lor venea servitoarea cu coșurile, iar noi le acompaniam, de la o anumită distanță. Cum pachetele doamnei Nicolaid s-au sfârșit mai devreme, ea a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu au trecut, greață și stare de slăbiciune. Sophie, care făcuse dimineață o scurtă vizită unei amice (continuând să fim en froid, nu mi-a dat detalii), a stat toată ziua la pat, nepermițând nimănui să intre la ea, în afara madamei Ana. Am insistat să fiu primit și aproape am forțat-o pe madam Ana să-mi deschidă. Nu aveam, de fapt, nimic să-i spun, în afara veștii despre telefonul domnului Ialomițeanu, pe care i-am și dat-o, poate cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dobândind ore de indiferență, am putut să mă hrănesc cum mi-a pretins doctorul. Dejunul l-am luat singur și am fost incredibil de liniștit. Margot a exagerat cu entuziasmul pentru răniți și i-am făcut observații în acest sens madamei Ana, când s-a întors cu ea abia după-amiază. Incredibil de rezistente sunt aceste delicate jeunes filles ce altfel leșină dintr-un nimic, iar astăzi se îmbulzesc printre mutilați și răni deschise. Bineînțeles, era exaltată, plină de un avânt romantic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
locul ei nu poate fi între atâtea suferințe, în plus viața arătându-i în felul acesta, dintr-odată, acea parte de vulgaritate și de absurd pe care o copilă încă nici nu o presupune. În acest sens a vorbit și madame Nicolaid, ce a trecut pe seară, cu soțul ei. Sunt niște oameni afectuoși, poate puțin singurateci, ca și noi, de vreme ce se ampresează să ne cultive. Ei înșiși erau teribil de impresionați de ceea ce văzuseră și auziseră, mai ales Lucia Nicolaid
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ieșindu-mi înainte cu văicărelile ei, nu m-am putut abține să nu-i arunc : erai cât pe ce să o dai gata ! în zilele următoare însă, m-am întrebat dacă nu cumva arunc o vină atât de mare asupra madamei Ana (la urma urmei, o făptură ignorantă !) pentru a o dez vinovăți pe Sophie, pe care am dese clipe când continui a mi-o imagina, ca și până acum, inocentă. Dar ce face mai insuportabil totul este inevitabila vulgaritate a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că ar mai fi ceva de aflat ! Dar uite că au plecat până la urmă ! Uite că stăm iarăși în vechiul salon, unde eu făceam, se pare, tot felul de pozne... Se pare că mă repezeam la măsuța cu rotile a madamei Ana și începeam s-o împing ! Dar nu știu dacă pe madam Ana ai mai apucat s-o cunoști... Da, atunci era bătrână și distrusă, știi care i-a fost tragedia : băiatul ei, Spiridon, a căzut prizonier la ruși în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și timpul le rezolvă pe toate ! Cum îi ziceam și lu madam Ioaniu... — Da, viața merge înainte și nimeni nu-și mai amintește decât ce s-a întâmplat în micul lui cerc de cunoștințe ! Așa știm noi anumite lucruri datorită madamei Ana. Când s-a terminat războiul și toți s-au întors la casa lor, numai băiatul ei nu, ne-am trezit cu ea din zi în zi mai rău ! Dintr-odată, s-a prăbușit ! Ajunsese ca un copil mic... — Las
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în mod deliberat. În apropierea bazinului se înșirau câteva bănci de lemn și pe una din acestea, după ce o ștersese de brumă cu exemplarul ei din Ennistone Gazette, ședea Diane, împreună cu părintele Bernard și doamna Belton. Doamna Belton era acea „Madame“, acum foarte bătrână, care, cu mulți ani în urmă, o ademenise pe Diane spre actuala ei profesie. De obicei, Diane o evita, pentru că-i aducea aminte de lucruri oribile și pentru că doamna Belton era convinsă, în mod iritant, că „le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grădină, spurcând pajiștile și devastând arbori și arbuști rari. S-a aruncat cu pietre în ferestre și un vitraliu antic de mare valoare a fost făcut țăndări. Au fost de față o serie de tineri șocant travestiți și mentora lor, Madame Diane a noastră. În cele din urmă, în complicitate cu camerista care i-a descuiat ușa din spate, George McCaffrey a reușit să pătrundă în casă, în timp ce fratele său Tom se prăpădea de râs afară. Ce s-a întâmplat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în casă, în timp ce fratele său Tom se prăpădea de râs afară. Ce s-a întâmplat în continuare nu știm. Au ieșit însă la iveală o serie de fapte grăitoare. Așa-zisa cameristă, Pearl Scotney, nu este altcineva decât sora susmenționatei Madame D. care, după cum se știe, este prietena intimă a lui G. McCaffrey. Ceea ce face însă ca episodul sa fie și mai misterios (oare?) este faptul că Tom McCaffrey, sub imboldul profesoral și cu o grabă elocventă, s-a logodit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
schimb bea de stingea, își controla sticluța cu somnifere ca să vadă dacă are destule pilule pentru a adormi pe veci și aștepta. Singurul lucru care o mai înveselise puțin a fost faptul că articolul se referise la ea spunându-i „Madame Diane a noastră“. George îi citise cândva o conferință umoristică despre „Târfele în literatură“ și își amintea că existase o „Madame Diane“. Glumeau uneori pe seama amorezelor literare, lucru care o făcea să creadă că are o identitate în mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aștepta. Singurul lucru care o mai înveselise puțin a fost faptul că articolul se referise la ea spunându-i „Madame Diane a noastră“. George îi citise cândva o conferință umoristică despre „Târfele în literatură“ și își amintea că existase o „Madame Diane“. Glumeau uneori pe seama amorezelor literare, lucru care o făcea să creadă că are o identitate în mintea lui George. Felul calomnios și fals în care fusese menționată în Gazette nu o supărase pe Diane, dimpotrivă, îi plăcuse oarecum. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vreau să spun... Nu vorbi prostii. Știu că ești bine intenționat. Totdeauna mă priveai cu bunăvoință, vedeam în ochii tăi. Ești într-adevăr sora lui Pearl Scotney? Verișoară. Cu ea și cu Ruby. Dar ele nu se uită la mine. „Madame Diane“! Rubinul, Perla și Diamantul - toate trei false, imitații! Tații noștri au fost țigani. Crezi într-adevăr că George și fetița aceea... Oh, dă-o dracului! Du-te și tu dracului! Nu știu.! Diane, trebuie să plec. N-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vechea forță imprevizibilă de care știința naturii nu ține seama, o „va salva“ până la urmă și pe ea, nu numai pe el. Am pomenit despre plecarea părintelui Bernard. Într-un fel bizar, de această plecare e asociată și soarta acelei „Madame Diane a noastră“. E lesne de imaginat că subita, totala (și inexplicabila) trădare a lui George o zvârlise pe Diane în ghearele deznădejdii. Veștile că George ar fi fost „bolnav“ și că s-ar fi reîntors definitiv la soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ducă la culcare, femeia a deslușit niște siluete în mișcare. A strigat cu o autoritate de nebănuit la o femeie recunoscută pentru calm și echilibru: - Stai! Cine sunteți? Umbrele sau oprit locului. îndată s-a auzit o voce: - Stai liniștită, madame, că suntem oameni pașnici... chiar dacă suntem militari. - Ce căutați pe proprietatea mea, în plină noapte, dacă pretindeți a fi oameni pașnici? Nu faceți nici o mișcare, că vă împușc pe toți! La o asemenea amenințare, vocea de mai înainte s-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
militari. - Ce căutați pe proprietatea mea, în plină noapte, dacă pretindeți a fi oameni pașnici? Nu faceți nici o mișcare, că vă împușc pe toți! La o asemenea amenințare, vocea de mai înainte s-a făcut din nou auzită: - Vă rugăm, madame, nu vă speriați! Stați liniștită! A aprins o lanternă foarte puternică, cu care a luminat figurile celor care pătrunseseră pe teritoriul Mariei-Louise. Femeia a cercetat cu mare atenție acele chipuri și a rămas într-o mare uimire. Erau soldați echipați
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
Nu „Miss România”, vreau să spun, ci pe toate celelalte... Unii francezi zic că ar fi și ei de acord cu protestul, dacă acesta s-ar opri în acest punct. El nu se oprește, însă, aici, ci merge mai departe. Madame Geneviève a atașat o anexă, nu secretă, cum se proceda pe vremea când se încheiau unele pacte Îsau tratateă, ci una la vedere: preferata ei. Adică o altă concurentă, frumoasă și ea, pe numele Laura Tangui. Cum era și de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
mustața și un perciun. NOAPTEA MILIONARILOR Sub acest generic entuziast aprobat de doamna femeie de serviciu începe noaptea demolatorilor de sarmale în foi de viță. Transmitem de la Centrul de Prevedere a Timpilor un interviu cu celebra prezicătoare cu gura mare, madame Ofelia Popândău, fostă Uță, cea care a anunțat cu exact cin’șpe zile înainte de a se produce celebrul cataclism: cel de-al patrulea divorț de cel de-al doilea soț. Doamnă... Lady end my frend’s și domnilor ambasadori. Doamnă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
leafă ca să se învețe minte! începem? Perfect. În ce vreți să vă ghicesc?Cafea, palmă, picior, ochiu stâng, contul bancar sau în bombonele? E posibil și-n bombonele? Da. Dar numai dacă sunt bine așezate pe colivă! Cum vom sta, madame Ofelia, cu finanțele în noul an ? Excepțional de tot. Va geme haznaua Băncii Naționale de aur. De aici și proiectul poleirii câtorva sute de mii de românași cu aur pentru a fi trmiși în străinătate. Ca studenți? Ași. Ca mumii
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]