812 matches
-
o falsă „veșnicie” născută la sat, banca de lemn și omul (aparent absent). Șerban Codrin 45Miracolul naturii rămâne mereu surprinzător, chiar când totul e în pragul pieirii: Teiul bătrân - pe singura creangă vie numai o floare Maria Tirenescu rămâne o maestră a discreției observației, a iscodirii faptelor mărunte, la limita inobservabilului. Corneliu Traian Atanasiu Leagăn de copil atârnat de-un ram de tei - mireasma florilor Câteva cuvinte: lejeritatea întreruperii unei situații puțin insolite în linia a doua, o blândețe de primăvară
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
noi mai de dimineață un pas înainte. Să avem partidele gata pregătite, dacă o fi să fie. Alea vechi, să le scoatem la lumină, să ne prindă democrația asta nouă gata mobilizați, cu partidele la poartă. V-ați prins, acuma, maestre care e schepsisul ideii cu care am venit să discutăm? Că sunteți cel mai istoric dintre câți au mai rămas la noi în județ. Și noi vă știm de caracter, de promisiune și de colaborare. Ce ziceți? Afinoghiu se foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
discuție pe Lewis, dar e ultima mea speranță de a menține conversația în limitele suportabilului. Mă chinuie dorința de a vorbi despre Jake, de a dezvălui tuturor cât de fericită mă simt pentru că sunt cu el. Daisy e însă o maestră a provocărilor, că aproape mă face să mărturisesc. — Când te întâlnești cu Lewis? întreb. Ea știe ce vreau să fac, de fapt, dar, ca și mine, nu poate rezista. Suntem amândouă captivele propriilor noastre tentații și nu vrem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
face cu un prost, i-o spunea verde în față. Era ca și cum practica un sport. I se iertau multe pentru că era bolnavă. Scria poezii. I le-a dat lui Manolescu. O vreme n-am mai știut nimic de ea. Era maestră la „râs de milă“. A murit puțin înainte de evenimentele din 1989. The Army. Ne puneam ceasul mai devreme, ca să ajungem în Panduri, unde erau „cursurile pentru armată“, dar și ca să avem timp să ne îmbrăcăm în costumul militar. Horor. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cu tatăl meu. Kaisen nu spuse nici acum nimic. Călugărul fusese mai intim cu Shingen decât oricine altcineva, iar acum avea peste șaptezeci de ani. De sub fruntea sa albă ca zăpada, îl observase foarte atent pe moștenitorul lui Shingen. — Venerabile maestre, poate crezi că e prea târziu fiindcă lucrurile au ajuns deja în acest impas, dar, dacă modul meu de a administra guvernarea a fost defectuos, te rog să-mi explici în ce fel. Dacă nu am stăpânit disciplina militară cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe marele poet, care se nimerise atunci în mijlocul lor. Victor nu-l mai văzuse însă niciodată și habar n-avea cine putea fi, dar ceva în felul de-a fi și de-a vorbi al poetului gratulat bășcălios cu apelativul "maestre" îi reținu atenția și-l făcu să rămână în continuare acolo, curios să vadă ce-avea să mai urmeze. Hărmălaia din hol îl scosese din amorțeală și pe portar, un tip țigănos și țanțoș, îmbrăcat cu dichis în uniformă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceremonie și apoi, unul câte unul, restul invitaților au plecat și ei. Petrecerea s-a terminat pe tăcute, iar camera s-a golit în sunetul oftaturilor și al vorbelor de mulțumire. Muzicienii și-au strâns instrumentele și și-au condus maestra afară. Câțiva dintre servitori au adormit pe jos, prea obosiți ca să mai poată strânge înainte de răsăritul soarelui. Casa era complet liniștită. Mai erau câteva ore până dimineața când am găsit locul în care dormeau muzicienii, Cea cu văl stătea rezemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
norocos că te are, a spus Meryt, luând mâinile femeii într-ale ei. Dar nu pot s-o las aici pe Den-ne. Ea e acum fiica mea și fără mine e singură pe lume. De fapt, ea e moașa maestră, iar eu sunt asistenta ei. Ea e cea pe care o cheamă femeile de viță regală din Teba când le vine ceasul. Nu pot să-ți cer să o iei și pe ea. Și totuși, dacă ai vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără greutate, de la treizeci de pași... La treisprezece ani, își începe inițierea în regala artă a poeziei la Palatul Pionerilor, sub autoritatea unei poete oțelite sub zodia nefastă a Proletcultismului: Veronica Porumbacu. După două ședințe de încălzire, învățăcelul își ridiculizează maestra. La șaptesprezece ani, încasează cel mai teribil cap în gură pe care destinul putea să i-l dea: moartea lui tac-su. Din care sărmanul Cristian nu-și mai revine, până când nu-și pierde, pe rând, și parcă în dușmănie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se șterse. Nu era cafea. O făptură dintr-astea bătrâne, ce-i jucau prin înainte, își împinsese două tălpici umede, de melc, către el și îl sărutase, bălțîndu-l de ruj în două puncte. - Domnule dragă! Om de muzică rarisim!! Tinere maestre, mare bucurie ați fost capabil să produceți, în sufletul a două femei, în această unică seară! Deci. Le îngădui să-i facă aproape tot ce pofteau. Goli o mulțime de cești. Primise lângă el un ibric, îl strânsese cu resemnare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu un gest silențios. În timp ce-și căuta cheile, femeia auzea sunetul înfundat al Jessicăi care plângea în casă. Asta a făcut-o să zâmbească. Chiar și la vârsta fragedă de doar un an de zile, fetița era deja maestră în arta manipulării și probabil că-l avea pe Jake la degetul mic: nu trebuia decât să scâncească. Deschizând însă ușa de la intrare, lui Fiona i s-a oprit inima în loc. Ceea ce se auzea nu era o chirlăială menită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
angajat pe James într-o conversație sclipitoare pe tema fundației de caritate și a eforturilor „absolut minunate“ pe care aceasta le făcea ca să susțină cluburile de fotbal reunite în fiecare sâmbătă în beneficiul celor proveniți din medii defavorizate. Ca o maestră în arta construirii relațiilor, Julia a aflat în mai puțin de un minut că bărbatul trecuse de treizeci de ani, că era bancher și că-l chema James Frankland. Și doamna Frankland n-a vrut să te însoțească azi? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Iocasta își aminti de prezența unui oaspete special în camera alăturată, în patul chinezoaicei contorsioniste Lee Kok Fook. Contele Cerkasov solicitase compania celor două doamne favorite ale sale și, în timp ce doamna contesă Cerkasova dormea neștiutoare în patul ei, cele două maestre în arta orientală convingeau sângele aristocratic al prostovanului de conte să curgă cumva mai repede decât de obicei. Lee Kok Fook și Kamala Sutra făceau o echipă perfectă. — Intrați, madame. Vocea Mediei aduse o lucire de plăcere pe fața Iocastei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că nu mai era cu nimeni sau că nu vorbea la telefon, izbutise să pună la cale o întâlnire și ceruse informația care o interesa cel mai mult pe ea. Cu talentul ei pentru operațiuni secrete, Helen era o adevărată maestră. Mă îndoiam că s-ar fi dat înapoi de la ceva când venea vorba de căutat un rol bun. Să ne gândim numai la relația pe care o avusese cu Kurt. Crezi că aș juca-o bine pe Nora? o întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de plastic albe și o farfurie de colivă vârfuită cu o ploaie de bomboane colorate. ― Nu, domnule maior, nu mă puteți refuza nici dumneavoastră. Aveți aici un ștergar brodat. Bietei Valerica îi plăcea atât de mult să coasă! O adevărată maestră... Să nu uit, mister Stanley! Când mai veniți în București nu mă ocoliți. Sânt totdeauna încîntată să ofer o ceașcă de ceai prietenilor mei. ― Nu ne-ați spus noua dumneavoastră adresă, râse Cristescu. ― Dumnezeule! Mi-e greu să-mi dau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și în situația că ar fi scurte. Și ce faceți cu ele? Evident că le vom scurta, pentru că mânecile scurte demonstrează, arată, onestitatea, cinstea și... Nu doriți un maieu? MADAM ASPAZIA SEN arte martiale Un interviu fulger cu marea noastră maestră,madam Ionescu Aspazia Sen. Sunteți o personalitate inedită a artelor marțiale...o revelație. Daaaa... Un fenomen! Daaa... O... Mda. De acord? De acord... de acord dacă scoți chestia cu fenomenul. E prea... Tare...Dacă doriți, o scot imediat. Scoate-o
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
zece dani. Un`șpce. Poftim? Am zis c-am un`șpe ! Să numărăm, dacă nu vă deranjează... Deci: unu, doi, trei, patru...probă de micro..., ă, nu! Unu, doi, trei, patru, cinci...6-7-8-9-10...unș`pceee! Formidabil !! Așa ați ajuns mare maestră... Da. La aritmetică. Mare maestră eroină.Acum e pe drum și al doi`șpcelea Dănuț. Zilele acestea vi-l adăugați? Ași. Abia e-n luna cincea. Hă,hă,hă. Am înțeles că o contribuție esențială în reușitele dumneavoastră a avut
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Am zis c-am un`șpe ! Să numărăm, dacă nu vă deranjează... Deci: unu, doi, trei, patru...probă de micro..., ă, nu! Unu, doi, trei, patru, cinci...6-7-8-9-10...unș`pceee! Formidabil !! Așa ați ajuns mare maestră... Da. La aritmetică. Mare maestră eroină.Acum e pe drum și al doi`șpcelea Dănuț. Zilele acestea vi-l adăugați? Ași. Abia e-n luna cincea. Hă,hă,hă. Am înțeles că o contribuție esențială în reușitele dumneavoastră a avut-o soțul. Domnul Ionescu. Mmm
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Piano! Piano! strigă el. Perechile care se apropiaseră de parchet, așteptând semnalul, îl priveau întrebătoare. -Allegria, ma non troppo! șopti Il Comandante, strecurîndu-se cu agilitate printre mese. Apoi se apropie de Adrian, chiar în clipa când Orlando îl luase brațul. - Maestro! începu el cu brio. - Nu te mai osteni, îl întrerupse Orlando. I-am explicat tot. Dă-ne ce ne trebuie. Il Comandate îi întovărăși până la masa unde-i așteptau, intimidate, trei tinere femei mascate, apoi dispăru. - Ar putea fi aceleași
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urmărit și încetinise pasul, așteptând din clipă în clipă să se audă strigat din spate. Dar necunoscuta șovăia. Atunci își rezemă cutia violoncelului de peretele coridorului și, alene, începu să-și caute batista. Începu prin a-și descheia laborios pardesiul. - Maestre! auzi deodată, în spatele lui, o voce neașteptat de limpede și robustă, de contraltă. Maestre, e adevărat, nu mai dați lecții particulare? Antim întoarse capul și o privi, încercînd să pară surprins, își scoase batista, și-o trecu, absent, pe frunte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
femeie, vreau să spun. N-are importanță dacă ar fi fost tânără sau mai puțin tânără. Diferența nu trebuie căutată în vârsta femeilor, ci în destinul lor. Se opri brusc și strânse violoncelul cu amândouă brațele, lipindu-l de corp. - Maestre! exclamă cu un glas sugrumat, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Maestre, dacă nu l-ați cunoscut pe Horia, atunci aveți în fața dumneavoastră ființa cea mai înzestrată și cea mai orgolioasă, aproape bolnavă de ambiție, dar și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uniformele de general, ne încingem și cu câte o sabie, dacă le mai găsim la locul lor în dulap - și i-l arătă, întinzînd brațul către ușă - și coborâm. Să nu-ți fie frică, nu ne poate surprinde nimeni. El, Maestro, e o rudă depărtată de-a mea, un fel de unchi. Oncle Vania, așa-i spun eu. Și îi cunosc bine obiceiurile. Nu se întoarce niciodată înainte de două, trei dimineața, după ce se închide berăria. Dar trebuie să fim cu băgare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de zece, și cafeneaua, care era totodată berărie, căci serile se puteau comanda crenvurști și omletă, era aproape plină. De la câteva mese, Antim se auzi strigat, dar se prefăcu că nu aude și se îndreptă direct spre fundul sălii. - Bravos, Maestro! îl felicită Iliescu, căruia nu i se încredințase nici un rol în stagiunea de toamnă și, ca nu cumva să creadă lumea că suferă, venea în fiecare seară la cafenea, întovărășit de un grup gălăgios de fete tinere. Antim înălțase din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu o exagerată politețe, îi sărută mâna. - Sărută-i amândouă mâinile, adăugă Antim, căci este o foarte mare artistă. Maria Daria Maria, de azi înainte eleva mea, dar elevă numai cu numele, căci m-a întrecut înainte de a mă cunoaște... - Maestre..., începu încurcată Maria. - Și este, evident, străină. Părinții ei sunt din provincie. Când am cunoscut-o, astă-seară, mă tot întrebam ce revelație îmi va face. Nu bănuiam că are să fie chiar asta: geniul... - Maestre, șopti din nou Maria. Ieronim continua
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îmi cer iertare, vorbi Ieronim îndreptîndu-se spre Maria, punîndu-și mâna în dreptul inimii și frîngîndu-se din mijloc. La răstimpuri, sufăr de accese de indiscreție, de cea mai vulgară specie de indiscreție. Dar adineaori voiam să spun numai atît: că noi doi, Maestro și cu mine, singurii supraviețuitori ai familiilor Calomfir, Antim și Thanase, suntem - și desigur nu din întîmplare - singurii artiști răsăriți din neamul nostru. Se întoarse brusc spre Antim, încercînd să zîmbească: - Dar această nobilă vocație ne obligă, Oncle Manolache. Lasă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]