7,652 matches
-
gândit la ea, acolo jos, sub pământ, în acea primă noapte de exil. Am plâns ca un copil. Au trecut zile, nu mai știu câte. Și nopți. Nu mai ieșeam. Oscilam. Ezitam. Luam carabina lui Gachentard, puneam un glonț în magazie, îmi băgam țeava puștii în gură. Eram beat de dimineața până seara. Casa începea să arate ca o fundătură ce mirosea a canal. Îmi trăgeam forța din sticle. Uneori urlam și loveam în pereți. I-am dat afară pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lipsit de jenă, dar care, fără să dea atenție acestui lucru, urma o traiectorie clar marcată. Castelul devenea o cochilie, iar eu mergeam încet în spirala ei, îndreptându-mă puțin câte puțin către inima ei, trecând prin camere banale, bucătărie, magazie, spălătorie, salon, sufragerie, fumoar, pentru a ajunge la biblioteca ai cărei pereți erau în întregime acoperiți de cărți. Nu era foarte mare: se afla aici un birou pe care erau așezate cele trebuincioase pentru scris: o veioză, un tăietor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Chiar mi-era teamă. În apa aceea mi se părea că stătea toată puterea ocultă a teatrului, putere cu care nu e bine să te pui dacă nu ești pregătit. Mai era un loc care mi-a plăcut la nebunie, magazia recuzitei. Incredibil! Tot felul de scule, aparate, bastoane, farfurii, tacâmuri, flori de plastic. Am găsit însă și ceva care m-a lăsat cu gura căscată: aparatul de imitat galopul cailor. Un sistem ciudat de pârghii care se terminau cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
hârtie, la un loc cu cămașa. Îmi dădu un Walther PPK. Mi-am apropiat de nări capătul țevii și am mirosit uleiul de armă. Apoi am manevrat încărcătorul și am văzut că pe țeavă nu era nici măcar un glonț, deși magazia era plină. Apoi am tras siguranța. Inițialele lui Bruno erau îngrijit scrijelite pe metalul negru. — Da, e arma lui Bruno, le-am zis. Se pare că nici măcar nu a apucat să pună mâna pe ea. Aș vrea să văd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dar nici nu v-am crescut degeaba. La treabă! Roboții ieșiră în ordine, cu satisfacția datoriei ce urmau a o îndeplini înscrisă pe carnețele. Iuliu Corodan rămase singur. Mai mângâie o dată roca, apoi o puse în cușcă. Episodul 4 În magazia UNIVAX-ului După ce ieșiră din biroul lui Iuliu Corodan, directorul UNIVAX-ului, roboții se îndreptară spre magazia de aprovizionare pentru misiuni. — Salut, nea Gică! spuseră ei intrând în hala spațioasă, curată, unde stăteau aranjate într-o perfectă ordine toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
urmau a o îndeplini înscrisă pe carnețele. Iuliu Corodan rămase singur. Mai mângâie o dată roca, apoi o puse în cușcă. Episodul 4 În magazia UNIVAX-ului După ce ieșiră din biroul lui Iuliu Corodan, directorul UNIVAX-ului, roboții se îndreptară spre magazia de aprovizionare pentru misiuni. — Salut, nea Gică! spuseră ei intrând în hala spațioasă, curată, unde stăteau aranjate într-o perfectă ordine toate cele trebuincioase unei misiuni de durată: tranzistoare, circuite integrate, diode, șuruburi, stabilizatoare, blugi pentru schimb, capacimetre, „Dero”, transcevere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dat, fusese chiar ales în postul de director al UNIVAX-ului, dar, la scurt timp, noile cuceriri ale științei și tehnicii îi depășiseră puterea de sinteză și începuse să vorbească prostii, fiind în cele din urmă mutat ca magaziner la magazia UNIVAX-ului, unde ruginea încet, fiindcă treptat-treptat îl părăsiseră și roboții TESA, nemaicurățându-l de paraziți. Singura care mai stătea în magazie cu el era o marțiană bătrână, numai pielea și circuitul, Șari-neni, cu care juca adesea șeptic american. — Nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
depășiseră puterea de sinteză și începuse să vorbească prostii, fiind în cele din urmă mutat ca magaziner la magazia UNIVAX-ului, unde ruginea încet, fiindcă treptat-treptat îl părăsiseră și roboții TESA, nemaicurățându-l de paraziți. Singura care mai stătea în magazie cu el era o marțiană bătrână, numai pielea și circuitul, Șari-neni, cu care juca adesea șeptic american. — Nea Gică, plecăm în misiune, am venit după materiale, spuse robotul Felix S 23. N-am! răspunse scurt nea Gică. — Hai, nea Gică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nemărturisit al său, nu făcu la început nici o mișcare, încercând să ghicească fără a deschide ochii unde se află. Acest obicei se străduise să și-l formeze în urma unei grave greșeli comise pe vremea când era robot de serviciu la magazia UNIVAX-ului; atunci, într-o noapte, se trezise brusc și, încă buimac, dăduse alarma generală pentru că zărise niște umbre în magazie. În loc să verifice cine erau umbrele, Dromiket sculase tot UNIVAX-ul, descoperind, într-un târziu, după niște lăzi cu carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se străduise să și-l formeze în urma unei grave greșeli comise pe vremea când era robot de serviciu la magazia UNIVAX-ului; atunci, într-o noapte, se trezise brusc și, încă buimac, dăduse alarma generală pentru că zărise niște umbre în magazie. În loc să verifice cine erau umbrele, Dromiket sculase tot UNIVAX-ul, descoperind, într-un târziu, după niște lăzi cu carne congelată, pe însuși directorul general al Centrului cu tovarășa Camelia, de la registratură... Așa că acum, fără să se miște, deschise cu precauție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
căutăm un satelit natural. — Hai, fără texte! se zbârli bărbosul. Scoateți repede tot ce-aveți! Păi ce s-avem? N-avem nimic! zise comandantul Felix S 23. Atunci bărbosul îi arată din ochi asiaticului lada mare de fier de lângă ușa magaziei. Asiaticul ținti lada și apăsă pe trăgaci. Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
jos. Hai, înșurubați-vă. Și doamna? — Eu sunt turnată - răspunse cu demnitate Getta 2 - și nu mă pot desface. — Tot de la Drăgănești? — Tot, minți Getta 2. — Ați găsit ceva? îi întrebă bărbosul pe tovarășii săi care, între timp, cotrobăiseră prin magazie. Numai ulei și prune, boss, raportă blondul. — Prune? întrebă bărbosul. Pentru ce? — Pentru schimb, răspunse Felix S 23. Sunt civilizații care nu știu ce-i pruna. — Mari aiuriți sunteți, constată bărbosul și se așeză pe lada cu „Dero”, scoțându-și o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
așezară care pe unde putea. — Așa deci, făcu bărbosul, uitându-se compătimitor la roboții tereștri. Aur n-aveți, platină n-aveți. Ia scoateți din prunele alea. Comandantul Felix 23 făcu semn cu capul spre Stejeran 1. Acesta se duse în magazie și reveni cu o lopată de prune. Le împărți bărbosului, blondului și celui cu ochi asiatici. Agresorii începură să crape prunele și să zvârle sâmburii pe hublou, în spațiu. Din cauza imponderabilității, sâmburii păreau un mic grup de asteroizi plutind în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
hublou. — Domnule Herbert - îndrăzni comandantul Felix -, dacă nu vă supărați, am observat că vă plac prunele... poate luați și de la noi un sac... sunt proaspete... — Vă mulțumesc, băieți - spuse înduioșat Herbert -, nu vă refuz. Te rog, Toshiro. Asiaticul merse în magazie și aduse sacul. — Și-acum, la revedere, băieți! zise Herbert ridicându-se. Săru-mânușițele, doamnă. — Mai stați, vă rog, zise Felix S 23. Nu e nici o grabă. — Datoria-i datorie, zise Herbert. Nu mai putem sta. Azi n-am prins decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
noștri tereștri își veniră, cum se zice, în fire: Stejeran 1 mătură rapid prin cabină. Dromiket 4 verifică aparatura de bord, comandantul Felix S 23 își verifică ținuta, iar micul Benga spuse că îi e somn și se duse în magazie să se culce. În ceea ce o privește pe Getta 2, aceasta se întinse cât era de atrăgătoare de-a dreptul pe podea, lângă colțul TESA al lui Stejeran. Dromiket 4 îi aruncă o singură privire, Stejeran 1 două, iar comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
la fel cu pătrunjelul. În loc să-l culegem în aprilie, l-am cules în iunie, cu dinamită, că urma să însămânțăm napii. Episodul 42 Cosmic School Roboții noștri pământeni, însoțiți de Getta 2 și de micul Benga, ce dormea încă în magazia navei, nu zăboviră prea mult la ciupercăria „Avântul”; luară ca amintire câteva așchii din ciuperci și, pe la 16,32 (ora Bucureștiului), „Bourul”, cu scrâșnetul specific, decola în spațiul interplanetar negru ca păcura. Nu vedeai la doi pași. Lumina farurilor, datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să ne creadă că n-avem decât, parafrazând, o scuză: și noi am fost pe Planeta Mediocrilor! Cuprins Cuvânt înainte...............................................................................5 EPOPEEA SPAȚIALĂ 2084 O ședință obișnuită.........................................................................9 Relatarea robotului Felix S 23......................................................10 Se iau hotărâri importante.............................................................12 În magazia UNIVAX-ului.............................................................13 Prin cosmos..................................................................................15 Mereu la datorie............................................................................18 Ca de obicei, lucrurile se complică...............................................20 Getta 2..........................................................................................22 Un dialog în spațiu........................................................................23 Despre unele probleme întâmpinate de roboți..............................25 Dragostea e aceeași pretutindeni..................................................27 Mărturisiri.....................................................................................29 Dromiket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ale școlii, pe țața Lina Duruianului, surorile Tinca și Ileana Telului și, pentru a nu mă pârâ alor mei sau dascălilor, le promisesem ajutor cât puteam în munca lor de o necesară și onorabilă umilință : căram lemne și cărbuni din magazie în clase și cancelarie (iarna), ștergeam praful, aliniam băncile pe rânduri și simetric catedra față de acestea, udam florile, ștergeam tabla după ce udam buretele sau cârpa, lustruiam ramele și potriveam tablourile de pe pereți ale „tovarășilor” care ne conduceau și ne dădeau
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
care-i lua din șură, apoi trebuia să aducă brațe de lemne tăiate în casă, când primea ordin de la soția pădurarului. În general, treburile-i mergeau bine la cantonul pădurarului. Pentru el era amenajată o odăiță mică, călduroasă, chiar lângă magazia cu lemne, unde erau ținute și toate uneltele gospodăriei. Îi erau dragi copii casei, i-a ajutat să-i crească de mici, cu ce-i era la îndemână. Acum că s-a dat vacanță de la școală, copiii intrau mai des
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
Mihai! De ce râdeai? „ Uite ce e- îmi răspunde- Când am fost la via lui Ion Creangă de lângă Iași ne-a dat câte-o oală cu vin!” Și s-a pus pe râs de nu-l mai puteai opri... 5. La magazia de mărfuri a CFR-ului din Botoșani. Un Șef de gară: - L-ai cunoscut pe Eminescu? -Da. Eram Șef de Gară la Botoșani. -Pe ce timp? -Al boalei lui, după ce se întorsese din străinătate. Într-o zi mă pomenesc cu
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
venit mai cu chef și a umplut cu noroi tot. -Paguba? - Enormă! -Și ce-ai făcut? -Nimic. Și-a cerut iertare. A plecat trist. Pe seară a venit iar la mine. -Domnule șef, am să te rog ceva: Ai o magazie de mărfuri. Să-mi dai cheia magaziei căci vreau să dorm acolo noaptea. Te rog. E cu putință? Altfel o să dorm pe câmp! -Păi în magazie nu e pat, nu e saltea... -Nu-mi trebuie. Dorm pe saci. I-am dat
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
cu noroi tot. -Paguba? - Enormă! -Și ce-ai făcut? -Nimic. Și-a cerut iertare. A plecat trist. Pe seară a venit iar la mine. -Domnule șef, am să te rog ceva: Ai o magazie de mărfuri. Să-mi dai cheia magaziei căci vreau să dorm acolo noaptea. Te rog. E cu putință? Altfel o să dorm pe câmp! -Păi în magazie nu e pat, nu e saltea... -Nu-mi trebuie. Dorm pe saci. I-am dat cheia. Bietul de el: era în noaptea
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
a venit iar la mine. -Domnule șef, am să te rog ceva: Ai o magazie de mărfuri. Să-mi dai cheia magaziei căci vreau să dorm acolo noaptea. Te rog. E cu putință? Altfel o să dorm pe câmp! -Păi în magazie nu e pat, nu e saltea... -Nu-mi trebuie. Dorm pe saci. I-am dat cheia. Bietul de el: era în noaptea Crăciunului. Eminescu întins pe sacii plini de făină s-a culcat cu pălăria sa moale pe cap...pe când afară
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
teama lor, mai ales că străbunicul era la război. Se auzea că ar fi fost violate de către soldații ruși fete prin alte comune. Armata rusă era găzduită obligatoriu prin curțile oamenilor. Ofițerii dormeau prin case însă soldații prin grajduri și magazii. Comandamentul era stabilit pe la chiaburi care aveam case mai frumoase și mai multe acareturi[5]. Cât stăteam la vie, o auzeam pe bunica toată ziua cântând ca să nu se plictisească. Când se coceau bine strugurii, se ducea la câte un
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
și îmbăta prin iunie - iulie cu mirosul lor puternic. Din grădinărit își constituise o adevărată religie. Cunoștea la fel de bine ca și matematica, care plantă se cultivă primăvara sau în celelalte anotimpuri și dădea o mare importanță recomandărilor specialiștilor în horticultură. Magazia bine aerisită și întreținută ordonat, și-o amenajase ca pe o seră, unde în jardiniere semăna semințele de flori anuale, ca mai târziu când se încălzea afară și dispărea orice pericol de îngheț sau de brumă, să le răsădească în
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]