2,991 matches
-
religioase și cele tradiționale despre comunitate. Familia și comunitățile religioase sunt aici cele mai relevante, cu toate modificările ce se petrec în cadrul acestora în societățile contemporane, în special în cazul familiei. 5. Comunitatea ca tipologie Robert Nisbet, în efortul său magistral de conturare a modalităților esențiale în care comunitatea a fost abordată în tradiția sociologică, identifică o direcție specifică pe care o prezintă drept comunitatea ca tipologie. Exponenții cei mai proeminenți ai acesteia ar fi Tönnies și Weber. Cum la Weber
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în cadrul comunitarismului, aceasta ar fi reprezentat( de anti-individualism, ce poate fi tratat urm(nd trei teze. O primă teză este de factură ontologic( sau metafizic(: nu tot ceea ce se află (n lume sunt indivizi. Durkheim, în primul rând, a arătat magistral că nu se poate reduce totul la indivizi. A doua teză, de natură etic(, se divide la rândul ei (n altele dou(: 1) locul geometric al valorii nu este doar individul ca atare, ci, mai degrab(, individul social și chiar
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nd cu Montesquieu, la reorientarea modalităților de studiere a vieții sociale. Desigur că această situație putea conduce ș( la concluzia că rolul indivizilor ar fi doar unul pasiv, o atitudine de resemnare (n fața legilor implacabile ale naturii. Anticip(nd magistral teorii ce vor analiza specificul legilor sociale nuanț(nd ideea determinismului social absolut, Eminescu recunoaște importanța elementelor specifice fiecărei epoci istorice. "Judec(nd lucrurile (n legătură cu (ntreagă cugetarea lui Eminescu ș( (n mijlocul junimismului, determinismul evoluționist opus idealismului revoluționar
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Tehnica exprimării și tehnica receptării În sprijinul expunerii eficiente 127 4. Explicația - o metodă frecvent utilizată 130 5. Narațiunea (povestirea) 130 6. Metoda descrierii 131 7. Demonstrația teoretică sau logică 132 8. Prelegerea 133 9. Metoda expunerii 134 10. Cursul magistral (ex cathedra) 134 11. Expunerea cu oponent 135 12. Prelegerea-dezbatere (discuție) 136 13. Instructajul 137 B. Metode interactive (de dialog) 137 1. Conversația și tipuri de conversație 137 2. Conversația euristică (socratică) 138 a) Cum se construiește conversația euristică? 140
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cubului. Din seria metodelor bazate pe acțiunea practică a fost inclusă metoda Învățării prin observarea și imitarea modelelor (modellingul); iar din seria metodelor puternic structurate a fost integrată Învățarea electronică (e-learning). Și altele precum: demonstrația teoretică, studiul individual, prelegerea, cursul magistral etc. Firește, nu am putut cuprinde Întregul arsenal existent al metodelor general valabile În predarea tuturor disciplinelor. Și cu atât mai puțin am putut să ne ocupăm de metodele speciale utilizate cu precădere În predarea artelor plastice, muzicii, educației fizice
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
menținerea și frecventa lor utilizare, În continuare, În practica școlară. În funcție de gradul de generalitate, de extensia sferei de aplicabilitate, foarte răspândită este și clasificarea ce face distincție Între: - metodele generale sau „marile metode” de Învățământ (cum sunt: expunerea, prelegerea, cursul magistral, conversația, lucrările practice etc.) valabile În predarea celor mai multe discipline și - metodele particulare sau speciale (restrânse la predarea unor discipline de Învățământ sau aplicabile pe anumite trepte ale instrucției și educației). De primele se ocupă didactica (metodologia) generală și didacticile (metodologiile
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Gaston Mialaret o distribuție a metodelor se poate face și În funcție de cei doi „subiecți” esențiali ai procesului de Învățământ: profesor-elevi (grup de elevi). Pe de o parte, am avea de-a face cu metode ce țin de activitatea profesorului (metode magistrale, metode de Învățământ ex cathedra etc.), iar la cealaltă extremitate s-ar situa metodele axate pe activitatea elevilor (tehnica textului liber a lui Freinet, pedagogia redescoperirii a lui Brunold etc.). Interesantă și actuală pare să devină și Încercarea de diviziune
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
putea diviza mai departe În: 1. Metode de comunicare orală (bazată pe limbajul oral, pe cuvântul rostit), la rândul lor subdivizate În: a) metode expozitive (afirmative) din care fac parte: narațiunea, descrierea, explicația, demonstrația teoretică, prelegerea școlară, prelegerea universitară (cursul magistral), conferința, expunerea cu oponent, prelegerea-discuție, conferința-dezbatere, informarea, micro-simpozionul, instructajul, instruirea prin Înregistrări sonore, prin radio etc.; b) metode interactive (interogative, conversative, dialogate) de diverse tipuri: conversația euristică, discuțiile sau dezbaterile, discuția-dialog, consultația În grup, preseminarul, seminarul, discuția În masă, dezbaterea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
direcția valorificării mai insistente a unor procedee și mijloace deja cunoscute și care ar putea contribui efectiv la Înviorarea acestor modalități de predare, concomitent cu stimularea inovației și introducerii În practică alături de formele clasice (povestirea, descrierea, explicația, prelegerea școlară, cursul magistral, conferința, instructajul etc.) și a unor noi variante expozitive, cum ar fi, de exemplu, expunerea cu oponent, prelegerea-discuție, conferința-dezbatere, informarea, microsimpozionul, instructajul de fundamentare etc., găsindu-le nu numai un specific, ci și un loc și un rol distinct și
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Prelegerea (lat. legere = citire; prae = În fața cuiva; „citesc ceva În fața unui auditoriu”) ocupă un loc Însemnat În activitatea de predare (mai ales În cea de tip clasic). Este utilizată În Învățământul secundar, dar cel mai frecvent În cel universitar (cursul magistral). Are caracterul unei Înlănțuiri logice de raționamente prin intermediul cărora se comunică un material informațional nou sau puțin cunoscut care face obiectul unei teme din programă. Într-un sens mai larg este utilizată În vederea prezentării conceptelor, ideilor, principiilor, teoriilor, a faptelor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
expunerii este capabilă să inducă o logică corespunzătoare actului de Învățare, ea Își va asigura eficiența dorită. Avantajele și dezavantajele expunerii se Încadrează În limitele caracterizării globale a metodelor expozitive pe larg exprimate În paginile anterioare (subcapitolul A). 10. Cursul magistral (ex cathedra)tc "10. Cursul magistral (ex cathedra)" În Învățământul universitar, seria de prelegeri ia forma cursului magistral, destinat prezentării Într-o formă vie, a adevărurilor, ideilor, teoriilor, rezultatelor recente ale cercetării științifice etc. proprii unui domeniu al cunoașterii; relevării
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
logică corespunzătoare actului de Învățare, ea Își va asigura eficiența dorită. Avantajele și dezavantajele expunerii se Încadrează În limitele caracterizării globale a metodelor expozitive pe larg exprimate În paginile anterioare (subcapitolul A). 10. Cursul magistral (ex cathedra)tc "10. Cursul magistral (ex cathedra)" În Învățământul universitar, seria de prelegeri ia forma cursului magistral, destinat prezentării Într-o formă vie, a adevărurilor, ideilor, teoriilor, rezultatelor recente ale cercetării științifice etc. proprii unui domeniu al cunoașterii; relevării unor probleme rămase Încă deschise, nerezolvate
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și dezavantajele expunerii se Încadrează În limitele caracterizării globale a metodelor expozitive pe larg exprimate În paginile anterioare (subcapitolul A). 10. Cursul magistral (ex cathedra)tc "10. Cursul magistral (ex cathedra)" În Învățământul universitar, seria de prelegeri ia forma cursului magistral, destinat prezentării Într-o formă vie, a adevărurilor, ideilor, teoriilor, rezultatelor recente ale cercetării științifice etc. proprii unui domeniu al cunoașterii; relevării unor probleme rămase Încă deschise, nerezolvate, datelor controversate, transmiterii terminologiei specifice, orientării de ansamblu a studenților, cursanților etc.
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
autodidaxiei și s-au Înmulțit sursele de informare (manuale și cursuri tipărite, lucrări și reviste de specialitate, Înregistrări electromagnetice de cursuri și manuale, complexe multimedia ș.a.), ponderea prelegerilor universitare s-a diminuat În raport cu utilizarea altor metode. Avantajele și dezavantajele cursului magistral sunt similare celor relatate deja În cadrul caracterizării globale a metodelor expozitive și a prelegerii. Vom sublinia totuși că În situația tipică a prelegerii universitare, „comunicarea verbală se realizează În Întregime În sens unic și primează tehnicile pedagogice, ca elocința, gesturile
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
2. Pedagogia" Stilul de predare din universități constituie o extensiune a mecanismelor prin care are loc reproducerea socială. Practicile pedagogice universitare sunt prinse în distribuția de clasă a culturii și limbajului. Acest lucru se manifestă în mod particular în discursul magistral al cursului. Discursul magistral al cursului instituie între profesori și studenți o distanță ce se adaugă altor mecanisme de distanțare pe care universitatea le pune la dispoziția profesorilor (Bourdieu, 1984). Condiția necesară pentru practica și eficiența cursului magistral este ideologia
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
predare din universități constituie o extensiune a mecanismelor prin care are loc reproducerea socială. Practicile pedagogice universitare sunt prinse în distribuția de clasă a culturii și limbajului. Acest lucru se manifestă în mod particular în discursul magistral al cursului. Discursul magistral al cursului instituie între profesori și studenți o distanță ce se adaugă altor mecanisme de distanțare pe care universitatea le pune la dispoziția profesorilor (Bourdieu, 1984). Condiția necesară pentru practica și eficiența cursului magistral este ideologia profesorală a incapacității studenților
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în discursul magistral al cursului. Discursul magistral al cursului instituie între profesori și studenți o distanță ce se adaugă altor mecanisme de distanțare pe care universitatea le pune la dispoziția profesorilor (Bourdieu, 1984). Condiția necesară pentru practica și eficiența cursului magistral este ideologia profesorală a incapacității studenților. Potrivit acesteia, cele mai bune cursuri sunt prost înțelese, pentru că studenții nu sunt capabili să le recepteze. Pedagogia universitară infantilizează studenții prin impunerea cadrului magistral. Studenții se supun, fiind nevoiți să accepte autoritatea de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Bourdieu, 1984). Condiția necesară pentru practica și eficiența cursului magistral este ideologia profesorală a incapacității studenților. Potrivit acesteia, cele mai bune cursuri sunt prost înțelese, pentru că studenții nu sunt capabili să le recepteze. Pedagogia universitară infantilizează studenții prin impunerea cadrului magistral. Studenții se supun, fiind nevoiți să accepte autoritatea de status a diplomei pe care doar universitatea le-o poate oferi și care este crucială pentru șansele lor sociale ulterioare. Profesorii, pe de altă parte, folosesc discursul magistral ca un cod
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
prin impunerea cadrului magistral. Studenții se supun, fiind nevoiți să accepte autoritatea de status a diplomei pe care doar universitatea le-o poate oferi și care este crucială pentru șansele lor sociale ulterioare. Profesorii, pe de altă parte, folosesc discursul magistral ca un cod cultural ce le susține autoritatea și legitimitatea în universitate. Cei care pierd în acest joc sunt studenții din clasele dominate, cărora le lipsește capitalul cultural necesar traducerii discursului profesoral în propriul cod lingvistic. Cu unele excepții, doar
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
structural, o ideologie a puterii, dar nu se află niciodată sub controlul ei total. Interesant este, în cazul lui Platon suprapunerea specifică dintre abordarea mitomorfică și cea logomorfică a politicului. Logomorficul (caracteristic discursului științific, care demonstrează logic idei) este completat magistral de mitomorfic (caracteristic basmului și discursului oracular). Platon nu se sfiește să pună pe picior de egalitate cele două abordări. Dar mitul funcționează pe registrul comunicațional la un nivel unde sensul „decolează” de pe terenul lingvistic propriu-zis. În acest sens (și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sau chiar la posibila întovărășire romană cu puterea îLucrețiu și dorința lui de a-l converti pe Memmius), epicurismul a cunoscut metamorfoze, evoluții. Dar această revoluție pare inaugurală: a gândi Grădina ca un model comunitar pentru întreaga societate, iată o magistrală sinteză a tendințelor contradictorii ce-i animă pe epicurieni timp de patru secole... De fapt, spre sfârșitul acestui scurt tratat asupra afecțiunilor și acțiunilor, Diogene face un tablou idilic al timpurilor viitoare: dreptatea domnește în mod absolut, iubirea reciprocă triumfă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se citi, de asemenea, Exercices spirituels et philosophie antique de același autor, Institut d'Etudes augustiniennes, 1993. Descoperim aici că, înainte de toate, filosofia înseamnă o artă de a trăi, departe de speculațiile gratuite și inutile. Este ceea ce analizează în mod magistral - a-l citi înseamnă a-l auzi - Michel Foucault în L'Hermăneutique du sujet, cursurile ținut de el la Collège de France în 1981-1982, Hautes Etudes-Gallimard-Seuil, 2001îtrad. rom. Bogdan Ghiu, Hermeneutica subiectului, Polirom, Iași, 2004). Pierre Hadot face frecvente trimiteri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
schiță din anii debutului lui Preda, În ceată, e vorba de moartea unei fetițe în urma maltratărilor îndurate de la niște rude care o luaseră chipurile „de suflet”. Toată schița exprimă paroxismul revoltei și mâniei, într-o concentrare și o stricteță absolut magistrale. Mila nesfârșită și literalmente „topirea inimii” care ne invadează la lectura acestei bucăți sunt efectul lipsei totale de „sentimentalism” și al unei excepționale potențări artistice a sentimentului. Fetița aceasta amintește irezistibil de toate fetițele torturate, într-o sfâșietoare solitudine a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
îl desparte pe Mihai Ralea dacă nu o prăpastie în tot cazul o tranșee sau poate numai un șanț. În afară de „ideologie” îl desparte de ei, în primul rând, în modul cel mai vizibil, stilul. Stilurile acelora sunt de o virtuozitate magistrală, cu străluciri de diamant. Al lui Ralea e neglijent, instantaneu, nici măcar anticalofil, ci noncalofil. Își găsește cuvintele la întâmplare, „non sans quelque méprise”. E un stil de conversație, atașant, plin de farmec și la urma urmei excelent. Cei patru cultivă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ipocriziei, care ajunge să se confunde cu sinceritatea. De cu totul altă valoare îmi pare curajul lui Proust, care nu a făcut mărturisiri directe (de ce le-ar fi făcut?), dar a descris în opera lui cercurile acelui infern într-o magistrală și gravă orchestrație. La el a fost în adevăr un act de curaj în sensul creației artistice. Gide nu a făcut decât să scrie niște lucruri „adevărate”, viciind însă climatul propriu al adevărului printr-o impostură morală. Proust a știut
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]