870 matches
-
chip și o catrință de îți fugeau ochii pe ea de frumoasă ce era.! S-a oprit pentru o clipă... Felul cum ținea tipsia cu cele cerute de lotru și cum privea semăna cu o statuie din străvechime... Cu pas maiestuos și ochi fierbinți, a pornit spre cel care o aștepta cu sufletul arzând ca un cuptor plin vârf cu mangal! Când a așezat tipsia pe masă, lotrul a apucat-o de mână, trăgând-o ușor spre el. Fixând-o cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să se rostogolească într-un bazin, pe care un val țâșnit din fluviu îl umplea cu o mâzgă neagră-verde-vânătă. Homer se târî pe faleză. Departe, în stânga lui Tombigbee River, scăpărau fascinant benzile continue ale bolizilor. Și mai departe, soarele apunea maiestuos deasupra acestor curcubee întoarse. Omul se simțea singur și zdrobit, deși nu-l durea nimic. Frumusețea pe care o vedea cu ochii împăienjeniți îl lăsa aproape indiferent. Își continuă drumul, împleticindu-se, ținându-se de balustrada de marmură ajurată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
săgeată s-a oprit din cădere. Și-a desfăcut larg aripile și, cu o mișcare bruscă, s-a redresat. A făcut un cerc larg pe deasupra mulțimii, ca și cum ar fi salutat-o. Au izbucnit ropotele de aplauze. Pasărea plana maiestuos pe deasupra, ea însăși mulțumită de grandiosul spectacol. Părea conștientă de prestație. în cele din urmă, s-a oprit pe brațul înmănușat al dresorului. Cu mișcări tandre, acesta a mângâiat-o pe creștet și pe aripi. A urmat recompensa: o bucățică
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
confuzie. O briză de vară îi mângâie fața. Mai erau și alte edificii lângă marea construcție, clădiri anexe răspândite ici și colo într-o rețea de arbori. Dincolo de ei, - pânză de fond de o splendoare inegalabilă - se ridica un munte maiestuos, moțat cu nea. - Ashargin! Gosseyn sări în sus când răsună această chemare de la mai puțin de treizeci de centimetri de urechea lui. Făcu o întoarcere, dar în acest răstimp zări degetele. Și încremeni. Uită de om, uită chiar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu bețișoare am mânca timpul cel dus, luo na cel acoperit de moarte cel trezit de crucea sudului, de micul dejun, de sărutul tău timpul care a făcut castane, cu care ne bate trupul fragi, cu care ne adoarme gustul, maiestuos întoarcere am înghițit și fluviul, am mâncat și toată povestea cu cojile nucilor, cu zimții castanelor verzi cu zorile cafenii, cu zahăr brun, cu amăreala migdalelor tale. luo na, atât vreau și eu, atât sper: un balansoar de ba da
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de brazi din spatele castelului, ceața de dimineață încă nu se risipise, făcând regiunea înconjurătoare să arate aproape ca o scenă de pe fundul mării. Cei doi călăreți treceau grăbiți prin dumbravă, cu pas vioi. O pasăre mare zbură pe deasupra lor, bătând maiestuos din aripi. — Vremea e minunată, nu-i așa, Genemon? Dacă rămâne astfel, pe munte va fi senin. — De mult nu m-am mai simțit atât de bine, spuse Mitsuhide. — Fie și numai acest lucru face ca plimbarea asta să merite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
față în față, oricine s-ar fi îndoit că i se putea alătura în acele vremuri periculoase, riscându-și viața pentru el. Existau oameni care, la prima vedere, păreau a fi foarte impresionanți. Takigawa Kazumasu, de exemplu, avea o ținută maiestuoasă, despre care nimeni n-ar fi tăgăduit că aparținea unui general de prim rang. Niwa Nagahide avea o simplitate elegantă și, cu începutul său de chelie, părea un războinic dârz. Gamo Ujisato era cel mai tânăr, dar, cu genealogia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
închina cești cu sake. Atât tatăl, cât și fiul stăteau pe taburetele de campanie, așteptând ora plecării. De obicei, când era anunțată pornirea trupelor, se sufla în cornuri, erau bătute tobele, steagurile se desfășurau și armata începea să-și croiască, maiestuos, drum prin cetate. Cu acea ocazie, însă, călăreții fură lăsați în grupuri mici, de câte doi sau trei; în fața și în spatele lor erau plasați pedestrași; flamurile rămăseseră împăturite, iar armele de foc, ascunse. În acea noapte cețoasă de primăvară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
departe cel mai bizar era altul, și anume faptul că nu prevăzuse niciodată această situație. Pentru că, i se părea lui, simpla anticipare a unei astfel de stări a lucrurilor ar fi dus la anularea ei și, în consecință, a finalului maiestuos și potrivit cu sine pe care și-l prevăzuse, de a coborî de pe meleagurile vieții direct în criptele pline de genii ale istoriei literaturii. Dar un puști de doisprezece ani care să scrie cu mult mai bine și mai ușor decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
numit Întreg, situându-se instantaneu în afara oricăror acuze de speculații metafizice - un vagin triplu, stelar, infinit, atât de mare încât înțelese că era nesfârșit, iar oamenii vor fi pentru multă vreme incapabili de a-l numi ori măsura. O vulvă maiestuoasă, ce acoperea o distanță cosmologică revoltător de mare. Un clitoris zerovalent, refringent. O pizdă John Johnsonică. Din ea sosea Lumina, a cărei vedere Clossettino o plăti scump, stingându-se, căci nimeni nu poate vedea fără a muri explozia a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru a nu mai putea participa apoi niciodată la formarea celei vii. Căzu în nimicnicia nopții eterne, într-o înțelegere colosală a Materiei, pe care n-o putea împărtăși însă nimănui. Pe pământ, acest lucru se traduse într-o prăbușire maiestuoasă și zgomotoasă în fotoliul său de director, ce bufni, supărat și îmbufnat la culme. Pică de șase ori în cretinul său fotoliu, revenind de fiecare dată, atât de sus urcase, nehotărându-se cum să moară, deși mort deja. Deodată rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu un rânjet atât de hâd, de lat și de adânc întipărit pe figură, încât am fost convins că visez. Ne-a privit fără să spună nimic, gâfâind monstruos, și iată că abia într-un târziu a răcnit, desființând tăcerea maiestuoasă ce se înstăpânise peste noi toți: - Mi-ați stricat cenaclul, domnilor, urlă, dându-i probabil fără să vrea un pumn Aurorei Sticlaru, v-ați bătut joc de strălucirea și măreția celui mai important cenaclu al binecuvântatului nostru oraș! Ueeeah... bleeaaah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ei bine, am să aleg pentru tot restul vieții mele să trăiesc. Am să vreau de-acum numai să trăiesc, fără ca, ademenit de cine știe ce înșelătoare și vremelnice nefericiri, să tânjesc după sinucideri și stări providențiale care mai de care mai maiestuoase. Am să aleg lumina albă în locul celei negre, am să aleg să trăiesc asemeni și împreună cu toți ceilalți oameni ai mei, fără încăperi dubioase, mă jur, am să aleg să mă bucur de fiecare moment pe care l-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Am privit-o cu mirare, apoi m-am uitat la pom. Arborele sub care stăteam avea tulpina puternică și coroana bogată, iar la rădăcină ieșiseră pui mici de tei, nenumărați puieți cu frunze vernil, veseli în lumina soarelui. Era ceva maiestuos și magic la acel copac. Ăsta e un tei argintiu, mi-a mai spus Iasomia, atingând cu o mână frunzele puieților de la rădăcină. Ar trebui să iau și eu să-mi pun acasă unul... Hai să încercăm să luăm... Am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
viață cu o ușoară palpitație - și iat-o, Nunta Regală, aleea Mall potopită de lume, soarele, și caii care duc nuntașii la biserică la ora hotărâtă. Roșind și aruncând câte o privire fugară prin strălucirea acestei istorii, Lady Diana pășea maiestuoasă printre băncile din biserică, avându-l lângă ea pe șontâcăitul ei tată, în timp ce micuțele domnișoare de onoare chicoteau necontenit în preajmă. Iată-l și pe prințul Charles, de vârsta mea, în uniformă, stând printre prinții bățoși. Să aibă Fat Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putem spune că ne vom cunoaște cu adevărat paginile de istorie peste care s-a lăsat rece patina timpului. Ce poate fi mai înălțător decât aceste clipe de dulce contemplare, trăite intens în mijlocul acestui peisaj paradisiac, în care se înalță maiestuos spre seninul cerului, una din perlele credinței și istoriei neamului nostru scump ? ! Se spune că tăcerea este a doua putere a lumii, după cuvânt. Tăcerea este mai melodioasă decât orice cuvânt. Așa este, însă scrisul rămâne peste veacuri ca o
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de patrimoniu ce alcătuiesc tezaurul istoric al Mânăstirii Secu, la loc de cinste se află Aerul sau Sfântul Epitaf ce îți absoarbe privirea îndată ce pășești în sala mare a Colecției de Obiecte Bisericești din cadrul mănăstirii mai sus amintite. El tronează maiestuos peretele vestic al sălii și nu este trecut cu vederea de nici un grup de pelerini, care rămân minute bune, să admire această sacră minunăție ... Nu puteam să trec nepăsător pe lângă această piesă nu numai pentru măiestria lucrului, ci mai ales
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
imense, de marchetării policrome, însă erau tăcute; numai Augustinienii, mereu de gardă. Pe nesfârșitele pardoseli de marmură treceau repede, fără zgomot, câțiva liberți, câte un funcționar. Tribunul zise: — De aici se conduce imperiul. Se deschise aula pentru audiențele imperiale: un maiestuos hemiciclu, în care dădeau cinci săli somptuoase; punctul central al întregii structuri era fundul aulei, unde se afla tronul imperial. „N-am văzut niciodată nimic asemănător: precum o ciclopică mână deschisă, cinci degete care se unesc în palmă; iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
semnal politic exploziv. „Toate se schimbă“, spuseră - populares bucuroși, iar optimates alarmați. Cel mai tare s-a impacientat puternicul senator Junius Silanus, care, deși fiica sa murise de multă vreme, pretindea să exercite asupra tânărului Împărat un soi de tutelă maiestuoasă și incomodă. „Te știu de când erai copil“, îi amintea cu glas drăgăstos. Însă colegilor le pronostica: Am pornit-o la vale. Trebuie să-l oprim imediat, altminteri va fi o catastrofă. — Să fim cu băgare de seamă, răspunseră unii, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
isteață. Pe Nică școala nu-l interesa, Căci era plin de viață. Până când, într-o zi, Într-o zi oarecare, Părintele la școală sosi Cu un „cadou” cam mare. Era Calul Bălan, frumos, Din lemn curat sculptat, Cu Sfântul Neculai, maiestuos, Ca o viță de-mpărat. Dar Smărăndița s-a veselit. Chiar dacă părintele-i era tată, Pe Bălan ea s-a suit Și-a plâns ca niciodată. Toți copiii s-au speriat, Nică era încrezător, Toți s-au pus pe învățat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
posacă. Copacii cei săraci Ce nu mai au coroană Rămași fără păsări Fac o mare dramă. Suflet de român România e frumoasă Flori ea are-n orice casă Păsărele ciripind, Și români pe plai horind,. Dunărea fluviu frumos Și Ceahlăul maiestuos Cu-ngrijire o-nconjoară Pe a mea iubită țară. Mândru și frumosul steag Cântă Imnul nostru drag, Dar pe mine mă încântă Românul ce doina-și cântă. Și mă-nvață ca să spun Că am suflet de român. Vișan Georgiana-Larisa, clasa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de ce ești atât de cinic, dacă nu te-aș fi adus eu aici, nici n-ai fi știut că ei mai există. Încearcă să iei partea bună a lucrurilor; ia aminte la picioarele desculțe ale Ielelor bătătorind iarba, la ținuta maiestuoasă a Licornului, la mersul agil al Centaurului sau la aripile măiestre ale Hipogrifului. În fond și tu te afli aici din aceleași motive ca și mine. Dacă ai fi complet în timpul tău, în familia ta, în viața ta actuală, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la goană după mine. Drumul furnicilor. Sala tronului. Darul. Ieșirea din labirint M-am oprit să-mi trag sufletul. Am recunoscut poteca pe unde ne-am plimbat de multe ori, între două partide erotice. Dar nu remarcasem niciodată cât de maiestuos se așternea zarea între cele două lanțuri muntoase și cum se îngrămădeau norii în depresiunea dintre orizont și vale. Pentru prima oară mi-am coborât privirea în colbul roșu al drumului presărat cu mici smocuri de iarbă cu reflexe argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se unduiesc vag în ritmurile brizei. Astea sunt flori ornamentale. Nu fac semințe ca cele de câmp. Oamenii le cultivă doar pentru frumusețea lor. Vezi ce delicate și mlădioase sunt? Cu cât sunt mai înalte și mai suple par mai maiestuoase. Parcă ar fi din altă lume! Floarea e ceva mai mică și gingașă, tulpina fină și elegantă. Și "tata" le pipăie senzual tulpina, la fel cum ar masa-o pe mama pe picioare. Mă gândesc la floarea mică din colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
multicolore, căzute sub schelă. Pe perete se zăreau urme din aceeași tencuială din care fusese făcută masca. — A fost asasinat cu materia operei sale, murmură. Se dădu câțiva pași Îndărăt, pentru a surprinde mai bine ansamblul. Pe perete trona figura maiestuoasă o unui bătrân, cu o musculatură puternică. Era Înalt de vreo șase brațe, cu chipul Întors spre dreapta sa, cu gambele ușor flexionate, ca și când trupul acela ar fi fost gata-gata să o pornească spre un lucru pe care Îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]