808 matches
-
te scuzi, nu știu, nu pot să-mi dau seama cum am putut să fac chestia asta atunci. Pentru că, afară, nici o găină nu tăiam. Nu, mi-era milă. Eu aveam iepuri acasă, dar nu-i tăiam eu. Îi spuneam „Uite, mamaie“ lui bunică-mea - că bunică-mea m-a crescut - „Pe ăsta dacă-l iei să-l tai, bine.“ Și eu plecam de-acasă. Sâmbăta era. Și sunt aici de Nouă ani. De asta plâng și la „Iartă-mă“ că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un profesor universitar, dar nevastă-sa e din lumea bună. - Atunci, eu zic s-o luăm spre „Sfântu’ Vasile”, parcă am văzut dimineață și niște mașini bengoase care se duceau acolo. La cât începe? - Pe la doisprezece. - Tataia a murit și mamaia a făcut o colivă uite-așa, cu ciocolată și cruce de bomboane și banane... se laudă un țângălete. Lansează bărcuțe din poliestiren, cu catarge din scobitori și chibrituri, în bazinul de sub zburătoare. - Mie mi-a murit moșu’, începe celălalt. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au fost terminate reparațiile în mijloc, unde-ar fi bourul, și a prevestit prăbușirea orașului și alte rele sigure. - Vă anunț Ora profetică! Ora profetică! strigă într-un megafon mărunțelul urcat în Dacia papuc roșie. - Ce zice, ce zice...? - Zice mamaie că-i cu sfârșitul lumii... - A, păi vine sfârșitul lumii, că nu ne mai rabdă bunul Dumnezeu pentru păcate, că s-a stricat, maică, lumea, e numai cu ochii după furat... Și se-mbracă, își pun cercei ca curva Babilonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nisip fin, cu palmieri, cu soare deasupra, se zbătea oceanul nervos fiindcă nu intram În el... Era hauai, Sandule! Gicule, nu știu dacă era hauai, că nu pusese nimeni pancarte pe-acolo. Putea să fie și plaja lu’ mazăre de la mamaia. Da’ cum stăteam eu ca robinson și mă gândeam că nu mai ajung să plătesc Întreținerea - azi e joi, trebuie să dați bani la Întreținere, nefericiților, iar voi Îi beți! - ce să vezi? Fețele partenerilor lui Sandu se lungesc pe măsură ce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ea Mamă, nu fii geloasă și nu te supăra Căci ea mi‐ a fost destinul și prietenă la toate; Familie onestă, copii, societate! Ioana Azoiței Mamaia la Slatina, la Corina, în anul 1972 (Mamaia este mama Corneliei, soția mea) Cornelio, Mamaio și Nicu am fost trei; Iar mama mea cea scumpă arbitru între ei. Noi doi rămași în urmă vă pomenim mereu. Cerem pioși iertare la „Bunul Dumnezeu.” Iași, 29.03.1992 Zece ani de la moartea mamei la Boțești, 20.03
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nu mă împinge, ce, dacă sunt copil trebuie să mă dai jos că vrei matale, fii cu respect, nu ca ăștia care duc chestiile alea nerușinate și se hlizesc la noi, sunt tineri și au dreptul să viseze maică, lasă mamaie, că și noi am fost, dar niciodată ca ei fir-ar ai dracu', n-au 7 ani de-acasă, aia-i! Urmează stația, cine vrea să coboare, să spună! Eu, spuse Hugo Mărăcineanu și cobora cu toate coletele, boccelele, rucsacurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zic eu. Da’ unde ai fost pe așa potop de căldură? Pe deasupra ai mai luat și frumusețea asta de fată după matale. <Apâi cum altfel? Trebuia să mă duc cu fata asta la Buhai șî amu’ ni întoarcim acasî>. Bine, mamaie. Dacă o fost musai să mergi cu fata la Buhai, ce să-i faci? Când trebuie... trebuie. N-ai încotro”. Vorba unui ardelean pe care îl aveam în companie când am făcut armata de drept:<Păi, no! Dacă trebă, trebă șî gata
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
va mai mișca în urma unei alte lovituri... Femeia, îngrozită și despuiată, nu găsea foanțele cu care să și acopere goliciunea... ― Unde sunt copii, nenorocit-o? - a reușit să articuleze Todiriță. ― Laaa... - a prins să scâncească femeia. ― Unde? ― Petruță îi la mamaia, iar Tudora îi la vară-mea Ileana... ― Care va-să-zică, copchiii stau prin sat, iar tuuu... Tu te călărești!!! S-a întors către al lui Cocostârc și, lovindu-l de-a lungul spinării, a urlat la el: ― Taci, anafura mă-tii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să-i vorbesc. I-am povestit aventura mea În Hășmașul Mare, când puteam să mor Înghețat Într-un cort troienit de zăpezi și ne-a salvat (eram trei aventurieri) ceasul de masă al lui Filip, o solniță din vremea lu’ mamaie, care, când a Început să sune, s-a auzit până departe, la cei care ne căutau. După aceea, i-am vorbit despre Duța cea din copilărie, fata vecinilor pe care am poreclit-o „fetița cu chibriturile” pentru că odată, din greșeală
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ăsta, nu există decât trei feluri de femei. Așa cum mi-a explicat cândva Chris Bunce stând la un pahar În Corney and Barrow, pe vremea când Încă mai spera să ajungă-n așternutul meu: „Fie ești bunăciune, fie mămică, fie mamaie“. Pe atunci treceam drept o bunăciune. Și cum rămâne cu legislația pentru egalitatea șanselor? Nu Îmbunătățește situația cu nimic, doar deturnează misoginismul spre zone subterane, În grotele umede ale internetului. Facem tot timpul glume despre bărbați pe internet, glume acide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
femee Nu numai plăcinte, dară, nici mâncare să nu-mi dee Și să mor de foame, totuși de-ar veni vr-o unu-aice Să te ia cu sila... iară mintea ceea de mi-ar zice Dă-o, dă-o pe mamaia... nu te dau să știu că mor. ANA: (îl bate pe obraz): Îndărătnicule! MUȚI: Vezi tu, pentru tine, un odor, Dau răsboiu cu toată lumea ca Bogdan Vodă cel chior. ANA: Aide mergi iubire chioară, mergi la Maria, dă-mi pace
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se grăbea să coboare spre Asfințit când Va a țipat scurt, apoi a Început să plângă uitându se intens la degețelul plin de sânge. Dorița s-a speriat rău de tot și a acționat perfect, parcă auzind scurtele comenzi ale Mamaiei, a rupt o cârpă din cămașa-i de finet și a „badijonat” degețelul rănit. Apoi a raționat, explicânu-și ei și În același timp copilului, utilizând un limbaj doar de ei cunoscut, la cauza „accidentului”. Ce se Întâmplase? Nisipul de pe fundul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe voi să nu vă prind că-i spuneți așa că vă bat rău de tot! Fetele, purtând unele urme ale experiențelor anterioare -Ochenoaia, chiar le bătea uneori! numai ochi și urechi au Întrebat cu sfială: Dar cum să-l strigăm, mamaie, că Didița nici nu poate să-i zică așa... O să-i spunem....o să-i spunem Varelică?! Nu, să-i spunem Valerică, așa ca băiatului Aniței, Valerică, ați auzit voi sau nu? Fetele auziseră și reținură numele, fericite de intrarea Într-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe obrăjorii lui Va, În timp ce acesta era cuprins de sentimental puiului căzut din cuib care abia fusese recuperat de mama sa și se Încălzea treptat În cuibul familial, mângăiat de puful aripioarelor de mamă iubitoare. Cât timp giuvaierul primea de la Mamaia dragoste, căldură, oftaturi și o mulțime de „muța mamii, muța mamii” -intraductibile pentru copil cât și pentru toți ceilalțidar percepute sub forma unui tremur călduros În zona inimioarei sale și după ce Va răspundea prin „vai-vai”, „au-au” și „da-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
atât de scurt, se termina Întodeauna În fața curcanului, căruia din motive știute de toți cei mari ai casei, dar neînțelese de către Va, se numea...Conu’ Bazil, apelativ care dacă era folosit de către Va, avea ca urmare automată, apostrofarea drăgăstoasă a Mamaiei: Vai, ce mare rușine la copchil, da se poate!? Conu’ Bazil, Înfuriat că a fost deranjat de la o partidă de cuceriri sentimentale În care uzase de toată măreția penajului Înfoiat și a colanului cu mărgele roșii, irezistibil pentru tinerele curci
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
numai cu acordul tău, mai adăugă fostul șef de jandarmi, cu privirea-i de oțel, așa ca măsură de prevedere! Ești stăpânul casei dar nu-i frumos să mă Întrebi despre lucruri rușinoase că s-ar putea să-i spun Mamaiei, spuse fata cu un ochi privind În pământ și cu celălalt cercetându-i fața care nu putea fi mereu destul de serioasă. Să-nțeleg că există și posibilitatea de-a nu-i spune, iar eu chiar te rog să nu-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
părând a nu se bucura, câte o mreană sălbatică ce depășea kilogramul, aruncând-o cu măiestrie pe mal, În direcția copilului. Acesta, cu pupilele mărite și cu inimioara În galop, se bucura nespus, scoțând adevărate strigăte de triumf, producându-i Mamaiei un zâmbet și o lacrimă ascunsă cu Îndemânare. La un semn, o rotire a mâinii În arc de cerc, volocul se Îndrepta lin către malul apropiat, la un alt semn, Întregul echipaj ridica din răsputeri și Va putea vedea... minunea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
carcadei”. Printre tufe creștea o iarbă sălbatecă, nu prea mare, dar suculentă și de un verde foarte intens pe care o pășteau vacile satului În fiecare zi, vaci slabe, mereu Înfometate și cu coarne mult mai mici decât ale Dumăniței Mamaiei, după aprecierea copilului. În cele mai secetoase veri, iarba tot verde rămânea pe o mare porțiune, grație Învecinării acesteia cu pădurea. Pădurea era o adevărată minune, atât pentru cei mici cât și pentru cei mari. Era frumoasă ca În poveștile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
noutățile și, Între realitate și Închipuire, realiza diferențele survenite. Nu mai era Lunca Siretului, Cățăleștii, Balta Peletuci, peștii, racii, florile și iarba din curtea și grădina Ochenoaiei, dar ceea ce nu putea crede cu adevărat era absența Doriței, Zâniței, Didiței, a Mamaiei și mai ales cea a lui Victor Olaru! Privea cu intensitate către un salcâm Înalt, frumos și verde dar nu-l vedea, ochii săi explorau dincolo de salcâm și de sat iar gândurile sale alergau redescoperind amintiri recente și nu putea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fi În rând cu bunica sa, se bucură de schimbare, se scutură și se șterse la ochișori pentru a rupe ața care-l trăgea către meleagurile stăpânite de bătrânul și bunul moș Ene și urmări cu privirea degetul indicator al Mamaiei, care avea la oarece depărtare de vârful său o poartă din scândură, dincolo de care se Înfățișa o frumoasă biserică de țară În curtea căreia se afla și cimitirul satului cu oameni harnici și gospodari. Hai să ne-nchinăm, că aici
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a uitat Întrebător, mătușă-sa a schițat gestul examinatorului care știe dar nu vrea să spună, un clopoțel de argint a sunat și Va și-a amintit fulgerător nobilul rol al căniței, a Întins mâna și s-a postat În fața Mamaiei: Muța-mamii! Ți-ai amintit? Ia să-ți dea bunica ta „leacu’ pentru sănătate”! Și Ochenoaia, bucuroasă de isprava lui Va, a umplut cănița cu laptele plin de spuma ce se adunase În doniță. Copilul a sorbit cu plăcere și cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Bine, eu sunt de acord! Să fi-i cuminte, să asculți pe bunica și pe fete dar să nu le lași să te tragă de limbă, ai Înțeles? Pentru că băiatul nu a fost pus la curent cu noile apucături ale Mamaiei și ale fetelor ei, Va sări ca ars și strigă foarte speriat: Dacă-i pe așa, nu merg!! Nu vreau să mă tragă de limbă pentru că doare tare! Pricepând nedumerirea diamantului, Victor se grăbi să-l liniștească: Hei, mânzule, așa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de legalitate și până se judecă procesul (cu ce bani?!), până i se face dreptate de către „satrapii care-i pupă-n c-r pe ruși” ar putea trece și ani de zile! Era bucuros, cu toate că realiza În mare parte durerea Mamaiei și poate din simbioza celor două sentimente, bucurie și durere, a luat naștere o chemare puternică de a se opri la un restaurant modest, unde se mânca și se bea ieftin și bine, și unde a comandat să i se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la mine n-am putut, că nu știam dacă vine maică-mea acasă. Când se supără, sperie lumea, cu toate că nu face rău la nimeni. Cum eram lângă biserica Icoanei, i-am zis și io, așa, cum i-ar fi zis mamaia: Mergi înăuntru, închină-te la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea ferecată în argint, și-o să ți se întâmple o minune. Mi s-a întâmplat deja, a zis el, în batjocură. Și-n loc să se închine, m-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe mine, cândva. Dar io te-ajut oricum, pe gratis. Nicu avea gura ca atunci când înghiți cu greu o mbucătură și o simți poticnită undeva, în gât. — Cine te-a trimis? Întrebarea suna cam aspru. Băiatul se gândi puțin. — Zicea mamaia mea că Dumnezeu ne trimite și ne știe drumul la toți... Scrie în Universu’ despre tine, adică despre dumneata, mi-a citit nea Cercel. Și io știu să citesc, puțin, mai ales când e scris cu verzale. Și scriu un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]