25,569 matches
-
nuits paradis, premiată de Academia Franceză. Și așa a apărut scriitoarea, autoare a mai multor scrieri romanești îndoielnice ca valoare estetică. Dar era o femeie de lume, făcîndu-și veacul prin saloanele simandicoase ale vremii, cucerindu-și, prin frumusețea tulburătoare și manierele distinse, conlocutorii. A avut amoruri, prin lumea înaltă, de tot felul, în 1909 întreținînd o prietenie amoroasă cu chiar Kronprințul Germaniei, cu care a păstrat relațiile, devenite amicale, pînă tîrziu, cînd, în Germania, s-a instalat hitlerismul și fostul Kronprinz
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine", dar care, în schimb, se folosește adesea la plural cu sensul său administrativ, contabilicesc. Acest sens secundar - pentru care se indică pluralul evidențe - e definit în DEX cu exces de detalii, dar în manieră incompletă, ca "activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ". De fapt, nu e vorba doar de o
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
dintr-un motiv sau altul. Ca și în viață. Vorbăria devorează fapta, o înghite, o anulează. Ipocrizia din fiecare, ca și paranoia din fiecare, nu mai face parte din figurație. Sulemenită sau nu, ea devine însuși protagonistul din noi, însăși maniera de a exista. Drumul de la cuvînt la gest, la faptă este fracturat. Poate și de asta Creatorul de teatru nu a scos la rampă viziuni și sofisticate interpretări regizorale. Forța ideii lui Dabija stă în instalarea lui Marcel Iureș în
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
analiza lor. De fapt, situația seamănă cu ceea ce autoarea însăși spune la un moment dat: "Și chiar dacă găseam pe alocuri câte un vers mai reușit/.../ acesta se sufoca realmente de celelalte: false, goale, lipsite de stofă, de sevă..." (p. 181). Maniera în care își construiește eseurile denotă, de prea multe ori, un entuziasm naiv și necontrolat de începător. Textele Aurei Christi abundă în nume care cu greu pot sta alături atunci când îți propui să scrii despre motivul exilului în poezia rusă
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
de viață, păstrându-și moralul chiar și după ce îi devenise clar că speranța într-o eliberare din afară era vană. A mima standardele normalității, la polul opus celui fugărit și zidit în vreun pod, a se comporta median, de așa manieră încât să nu atragă niciodată în chip deosebit atenția asupra sa devenea, cu trecerea de timp, tot mai greu de înfăptuit, lațul se strângea, posibilitățile se reduceau și dacă este adevărat că victoria revine celui care rezistă un minut mai
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
noi, și asta a fost prima fisură a autorității sale. La început rămânea pe plajă sub umbrela multicoloră, îmbrăcată ca de război, citind balade de Schiller, pe când Oreste ne învăța să ne cufundăm, și apoi ne preda ore teoretice de maniere elegante în societate, ceasuri în șir, până la pauza de prânz. Într-o zi îi ceru lui Oreste s-o ducă în bărcuța cu motor la magazinele pentru turiști de prin hoteluri și se întoarse cu un costum de baie întreg
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
În pofida nereușitei sale experiențe inițiale în explorarea adâncurilor, în ziua aceea ne însoți și rătăcirăm pe fundul unei mări transparente până începu să ni se termine oxigenul din tuburi și ne întorseserăm acasă fără să mai ținem ora de bune maniere. Doamna Forbes nu numai că a fost într-o dispoziție îngerească toată ziua, dar la ora cinci părea mai însuflețită ca oricând. Cât despre fratele meu, nu era în stare să îndure acalmia. Îndată ce-am primit ordinul să începem
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
oare acestea forme critice ale deschiderii spre Occident, ale asimilării valorilor naționale, ale libertății de conștiință, ale pluralismului acesteia? Nevoind a părea "pamfletar" sau "polemist" (precum E. Simion!), dl Adrian Marino tocmai asta este! Alexandru Paleo-logu e "combătut" într-o manieră atît de... literară, încît speranța, patetic exprimată, de către dl Marino de-a nu face "literatură" rămîne deșartă: "conu' Alecu este un fel de Maurice Chevalier al eseului românesc.(...) Traiectoria lui Alexandru Paleologu este definită foarte bine de o șansonetă a
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
atît își iau o "morgă" serioasă în critică. Nu e în nici un caz un reproș, pentru nici unul dintre scriitorii amintiți. însă gradul de rigiditate care intervine în actul lor critic poate desemna o întoarcere la "rădăcini", o puternică întoarcere la maniera clasică de a face critică (poate încă o întoarcere la Maiorescu?). Sintagma "postmodernism clasic" pe care am folosit-o în cazul lui Oțoiu, capătă și mai mult sens, odată cu apariția cărții lui Bodiu. Un alt punct asupra căruia cad de
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
și s-au scris în ultimii ani tot felul de lucruri spectaculoase, între care cel mai cu moț e apartenența la KGB. Inutil să spun că individul nu-mi place deloc: măcar pentru că, în anul 2000, și-a permis - în manieră cu adevărat kaghebistă! - să-i amenințe pe ofițerii SRI și să-i îndemne la subordonare față de superiori! Fermitatea de fular, caracteristică regimului Constatinescu, a făcut ca acest veritabil atentat la siguranța națională să treacă precum apa ungurească peste pietrele românești
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
spațiu al ficțiunii securizante și al abstracțiunii morale, Eustațiu Stoenescu poate să facă, fără a da senzația vreunei slăbiciuni sau problematici predilecte, orice: portretistică, compoziții, peisagistică naturală și citadină, naturi statice, pictură bisericească etc. în cele mai variate stiluri și maniere: academiste, pleneriste în sens larg, intimiste, tașiste, impresioniste, spaniole, grigoresciene, andreesciene, luchianiene, amaniene și chiar tonitziene. Această bogată putere de acoperire, în măsură să satisfacă nenumăratele orizonturi de așteptare ale timpului, asociată, așa cum s-a mai afirmat, cu o neobișnuită
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
utilizarea mijloacelor se produce în partea a doua. Masca acestui arlechin, împodobit la propriu cu un nas roșu, cade. Se rostogolește cu zgomot. Horațiu Mălăele se confundă total și impecabil cu hainele lui Vanea, un boier elegant, supus și cu maniere care explodează. Fiecare moment și replică sînt calculate, dozate minuțios și nuanțat pînă în detalii. Profesorul Serebreakov este Victor Rebengiuc, ticăit, enervant, cicălitor, cinic cu Elena (scena de pe ponton cînd, deși e noapte, găsește tot felul de trucuri ca să nu
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
cărei membri consideră drept sacrilegiu ideea în sine că acceptarea tradițiilor comunitare poate constitui obiectul unei alegeri libere"". Discuția abia începe. Cronicarul atrage atenția asupra faptului că se prea poate ca proiectul de lege cu pricina să fie "citit" în maniere opuse la Budapesta și respectiv la București: pentru guvernul maghiar e limpede că statutul este menit să-i apere pe conaționalii lui de dincolo de granițe (dar de ce nu și din SUA, Canada etc.?), oarecum în numele comunității tradiționale maghiare; pentru unii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
legenda. Dacă șeful de-atunci al Centrului Cultural Francez din Iași, băiat drăguț, căruia i-am vîndut cîndva tablouri, o fi fost și bodyguard mitterrandist, ceea ce mă îndoiesc, atunci da. Oricum, Mitterrand nu mi-a confirmat nimic... Totdeauna am privit maniera ta de a picta fixată undeva în stadiul intermediar al lui Mondrian. Cînd Mondrian trece, de pildă, de la figurativ la nonfigurativ. Are acel copac esențializat, este copac încă, nu e încă un nonfigurativ. Acolo te-aș situa. Îmi spui că
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
fixată undeva în stadiul intermediar al lui Mondrian. Cînd Mondrian trece, de pildă, de la figurativ la nonfigurativ. Are acel copac esențializat, este copac încă, nu e încă un nonfigurativ. Acolo te-aș situa. Îmi spui că ai ales de timpuriu maniera aceasta, pe de o parte pentru a evita lirismul cam apăsat al picturii locului, iar pe de alta, așa-numita zonă tematică, foarte impusă de regim, înainte de '89. Ca paradigmă îngăduitor-ingenioasă poate e bine spus, dar nu m-am dus
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
concentrată, - există acel personaj, Paul Cortèse, care se refugiază în același timp într-un fel de realitate virtuală, ca să scape de conștiința - dacă e o conștiință - a manipulării în lumea în care trăiește, iar pe de altă parte, unica lui manieră de a găsi un fel de coerență, o falsă coerență, cum spuneam, este costumul, moda, sunt lucrurile care construiesc omul oarecum din exterior, care-i refuză, practic, întoarcerea către propria conștiință. Iar acest fapt cred că are consecințe și asupra
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
am luat hazna. Urmează pamfletul propriu-zis, derulare vertiginoasă a unei suite de acuzații necruțătoare, formulate astfel încât să usture cumplit, ca vitriolul aruncat în față: " Politicienii mânuiesc la perfecție arta disimulării, punându-se cu nerușinare în poziții de-un penibil incredibil. Maniera aberantă prin care își imaginează că duc lumea de nas nu depășește nivelul pisicii care își ascunde în nisip reziduurile intestinale." Chiar și digresiunile, care la alți pamfletari reprezintă scurte armistiții cu victimele, sunt la Mircea Mihăieș de un sarcasm
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
Cristian Teodorescu Maniera în care conducerea Uniunii a organizat Conferința Națională mi se pare sub orice critică. Iar asta începînd chiar de la faptul că la adunările asociațiilor invitațiile de participare n-au fost trimise decît unora dintre membri. Conferința propriu-zisă a avut un
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
târâș-grăpiș, rememorare a eforturilor făcute de românul stabilit la Geneva de a-și câștiga existența prin practicarea unor meserii improvizate. Peripețiile prin care trece un emigrant pot fi povestite în multe feluri și de obicei ele sunt povestite într-o manieră plictisitoare, din cauza incapacității naratorului de a se detașa de propriul lui trecut. Jean Celeste Dimitrescu se detașează însă complet, parcă vorbește despre altcineva. De altfel, nimic nu-l intimidează, nici moartea: " La crematoriu, morții își așteaptă rândul la rotisor, într-
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
scriitor, debutează în volum (Călăuza), după ce a publicat versuri în România literară, Luceafărul, Viața Românească, Curierul Românesc, Convorbiri literare etc. Format la Cenaclul de Luni care a dat impulsul inițial mișcării optzeciste, poetul Liviu Georgescu debutează abia acum, într-o manieră discordantă față de poetica practicată de congenerii săi. Singură Mariana Marin, membră a aceluiași cenaclu, își mai elaborase o strategie scriitoricească aparte în anii '80, depășind consensul stabilit de M. Cărtărescu, T.T. Coșovei, Ion Stratan etc. Lirica lui Liviu Georgescu își
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
în acest cîntec de lebădă, sclavul gladiator cîștigă simpatia maselor din tribune, intoxicate cu ludi circenses. Diversiune organizată prin care un ritual funerar a degenerat într-o formă criminală de exacerbare a violenței gratuite, stupefiant spectacol al unei grandori maladive, manieră de întreținere a unei patimi belicoase care a alimentat orgoliul de "stăpîni ai lumii". La final, eroul își va demonstra ascendentul moral asupra progeniturii bicisnice și patricide, încărcată și cu alte păcate: invidia și iubirea incestuoasă, lașitatea și autoritatea tiranică
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
Pentru acest nivel de limbaj funcționa într-adevăr - cum constată Valeria Guțu Romalo în cartea sa - prestigiul limbajului științific, iar variația stilistică se obținea mai ales prin ornamentare, prin reînvierea unor arhaisme și prin implantarea de termeni populari, într-o manieră adesea artificială. Erorile semantice și stilistice care apăreau în asemenea texte aparțineau categoriei pe care Al. Graur o numea a "greșelilor făcute de oameni culți". În gramatică, totuși, se manifestau atât "abuzuri culte" (de pildă generalizarea stilului nominal, sau fenomene
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
cartea de iubire, nu doar de erudiție, pentru a le vorbi italienilor despre acest popor frate pe care ei nu-l cunosc și care nu-i cunoaște, iar românilor despre gloria și splendoarea de altă dată, cînd arta italiană și manierele alese din secolul al XVI-lea făceau din curtea lui Petru Cercel sau a lui Constantin Brâncoveanu faruri alese, pline de lumină ale culturii latine în orient! Și motto-ul capitolului introductiv trădează, nu un orgoliu ostentiv, ci doar conștiința
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
deviată spre alint: "Gîndac de dezmierdare,/ Vierme de sărut" (Fără nume): "Coropișniță de vorbă, șobolan de inteligență ce ești" (ibidem). Altfel spus, Alexandru Mușina pare a îngroșa familia, impunătoare oricum, a sentimentalilor ce-și bruiază sentimentul din pudoare. E o manieră de a-și ascunde frustrarea și - de ce nu? - de a-și deruta destinul. Masca sceptică ori de-a dreptul sardonică are un iz superstițios, ține de magia exorcizării "ghinionului" care uneori poate avea extinderea unei întregi vieți: "Nu trece timpul
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
sînt �povești fără sfîrșit", variind ad infinitum modulațiile inevitabil subiective ale interpretării și valorizării, pe o gamă în care și timpul și locul își fac neîncetat simțită prezența. Încă de la începutul secolului XX, Mihail Dragomirescu a avut intuiția, exprimată în maniera sa pedantă și indigestă, că semnificația unei opere ar fi... infinitatea lecturilor acesteia. De atunci, această idee, propagată din nenumărate direcții, a devenit loc comun, oricît ar stînjeni ea nevoia noastră firească de interpretări și aprecieri stabile, inatacabile. O atare
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]