1,836 matches
-
Se poate spune doar că fiecare vârstă a poeziei și-a vrut anotimpul ei, din care-și culegea simbolurile și culorile preferate. A fost o epocă polară, când poezia era invadată de ghețuri și zăpezi nemiloase. Fie că scriau În mansarde friguroase, fie că-și compuneau stihurile pentru a fi cetite În saloane glaciale pentru un public cu sânge de reptilă, poeții au preferat În acel timp temperaturile joase. Alții, dornici, poate, de compensații lirice, au stors În cântecele lor febrile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
idei. De asemenea, este necesar să vă purificați viața În sens practic, de aceea vă recomand să faceți o curățenie serioasă În casă, indiferent de anotimp. Umblați prin toate dulapurile și sertarele, prin rafturi, șifoniere, geamantane și cutii vechi, prin mansarde și subsoluri. Acasă - și chiar la serviciu, dacă se poate - aruncați, oferiți sau vindeți altora toate lucrurile care nu vă plac ori de care nu aveți nevoie. Ar putea părea o muncă destul de dificilă, dar veți avea un veritabil sentiment
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
dau îngrijire celor care nu se mai puteau adresa oricărui medic. Era vorba de francezi, români sau imigranți de alte naționalități care trăiau în clandestinitate, în Parisul sub ocupație germană, ascunși și în locuințe ce nu erau ale lor, în mansarde, pivnițe, șoproane, fără acte de identitate sau cu documente false. Erau bolnavi sau răniți care aveau nevoie, fără teamă de a fi denunțați, de îngrijire medicală. Unii chiar scăpaseră din ghearele nemților după ce fuseseră arestați. Astfel, îmi amintesc de ieșeanca
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
șirul de simulacre / statui în giulgiu / A lângă A / necropola Identitate / profilată-n amurg”. B. a mai semnat eseuri, mici proze-portret, memorialistică (Sub camuflaj. Jurnal 1943-1944, 1978, Himera, 1980) și teatru (Ziua cea mare, 1951, Îndrăgostiții, 1954, și Oaspeții de la mansardă, 1978, texte lipsite de valoare). A tradus mult din lirica universală: Shakespeare, Pușkin, Pablo Neruda, Robert Browning, Nazim Hikmet ș.a. A participat cu versiuni românești la alcătuirea unor antologii din lirica bulgară, germană, austriacă, latino-americană. Maria Banuș cercetează, cu mai
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
rudele ei în apartament și nici la căminul ștudențesc. Oricum ea are un frate mai mic, care mai mult ca sigur că se va ocupa de cățelușă. De obicei când se ceartă între ei, îndeosebi în camera Doradiei, construită la mansardă, ori de cât ori strigă fratele său la ea, July foarte implicată și protectoare, ia atitudine și ea împotriva lui. Se apucă de colțul fotoliului din cameră și nervoasă ca și Doradia, smulge cu dinții câte o bucată de stofă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ca un mim impunător, cu chipul nepictat, iar eu, cel puțin Înainte să Împlinesc cinci ani, nici nu mi-am dat seama că ar fi ceva În neregulă cu el. Când obosea să se strâmbe, mă ducea la fereastra de la mansardă, de unde priveam În jos Împreună, din cele două capete ale vieții, la cartierul nostru Înfrunzit. Curând am Început să merg. Animat de cadouri frumos Împachetate, alergam prin cadrele filmate de tatăl meu. Pe acele prime Crăciunuri de celuloid eram Înfofolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca pâinea caldă, în fascicole, pe care călugărițele le vor ascunde în chilia lor, în spatele icoanei, iar servitoarele și elevele de liceu vor face cozi interminabile să prindă ultimul număr, pentru a devora pe nerăsuflate, în singurătatea lor mizeră de mansardă, cu privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care, sleite de efortul de a fi imaginat cu patimă fiecare detaliu al aventurii, vor adormi epuizate într-o poziție incomodă, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca pâinea caldă, în fascicole, pe care călugărițele le vor ascunde în chilia lor, în spatele icoanei, iar servitoarele și elevele de liceu vor face cozi interminabile să prindă ultimul număr, pentru a devora pe nerăsuflate, în singurătatea lor mizeră de mansardă, cu privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care, sleite de efortul de a fi imaginat cu patimă fiecare detaliu al aventurii, vor adormi epuizate într-o poziție incomodă, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Și el părea bucuros. A Întrebat Eisen de ea? — Nici o vorbă. Nici nu i-a pomenit numele. A vorbit despre munca lui. Arta lui. Caută un atelier. — Da... Păi n-o să fie ușor să găsească În orașul ăsta de artiști. Mansarde. Dar pe de altă parte, evident a luptat la Stalingrad, ar putea să ierneze Într-o mansardă. — Voia să meargă la spital să-i facă o schiță lui Elya. — Un lucru pe care trebuie să-l Împiedicăm, prin orice mijloace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
A vorbit despre munca lui. Arta lui. Caută un atelier. — Da... Păi n-o să fie ușor să găsească În orașul ăsta de artiști. Mansarde. Dar pe de altă parte, evident a luptat la Stalingrad, ar putea să ierneze Într-o mansardă. — Voia să meargă la spital să-i facă o schiță lui Elya. — Un lucru pe care trebuie să-l Împiedicăm, prin orice mijloace. — Unchiule Sammler, nu vrei să stai la un antricot cu mine? Fac șnițel. — Mulțumesc, am mâncat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care zăceau sub cuier. — E sus în camera ei, a zis doamna Taylor, vâzând unde se uita Sheba. — Care dintre ele? Sheba părea vag enervată de faptul că Polly devenise într-atât de-a casei încât avea deja camera ei. — Mansarda, a zis mama ei. Am pus pe pereți un tapet ecosez. Polly s-a uitat și a zis că acolo vrea să stea. — Ce face? a întrebat Sheba. — Doarme, a zis doamna Taylor. Doamne, dar cât mai doarme! Uitasem fenomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de tata, am auzit. Și apoi: Încerci să te prefaci că ești așa de drăguță și de dulce. Și, finalul: — Ești o ticăloasă! La etajul al doilea, am găsit-o pe doamna Taylor stând la baza scărilor care urcau la mansardă. S-a întors când m-a văzut și m-a fixat cu privirea ei formidabilă de ou în tigaie. Zău, a zis ea, chiar nu e cazul să vii. Nu avea nici un rost să mă cert cu ea; pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
e greu să cred că... Sfârșitul propoziției i-a fost întrerupt de niște țipete ascuțite venite de sus. Era Polly. Amândouă ne-am repezit pe scări, eu înainte, doamna Taylor năpustindu-se peste mine. Când am ajuns la scările de la mansardă, s-a dat o luptă scurtă, rușinoasă pentru întâietate. Am câștigat eu. Sus, le-am găsit pe Polly și pe Sheba cam în aceleași pozoții în care le lăsase, doar că acum Polly stătea în picioare în pat, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
știu dacă aș putea suporta să fiu iar singură. Optsprezece Criza s-a sfârșit. Eu și Sheba ne-am împăcat. Ce zi epuizantă a fost! Dimineață pe la ora nouă, Sheba a ieșit din camera ei și s-a dus spre mansardă. Am prins ocazia, în timp ce-și târșea picioarele într-acolo, să mă strecor în camera ei și să iau manuscrisul. Așa cum mă temeam, camera ei era într-un hal de nedescris. Fiecare suprafață disponibilă era plină cu bucățele mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care n-ar fi știut nimic despre toată povestea la care se făcea aluzie ar fi simțit ceva nesănătos emanând din sculptură. Pentru mine era un obiect de o obscenitate țipătoare. N-am auzit-o pe Sheba întorcându-se din mansardă decât atunci când era deja în spatele meu. Ce cauți aici? am auzit o voce și când m-am întors Sheba era în spatele meu în cămașă de noapte. Părul îi atârna dezordonat. În jurul ei plutea un miros neplăcut, stătut. — Mă... mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un omor. Crimă de gradul doi. Polițiști ultravioleți îl așteaptă jos, dar, din cât se pare, nu vor fi în stare să-l prindă pe acest psihopat al acoperișurilor și adept al streșinilor și pervazelor, al contraforturilor și luminatoarelor de la mansarde, pe acest artist al dezastrului infinit. Se avântă și se cațără printre arabescurile gotice ale scărilor de incendiu, prin conductele de evacuare și printre antenele de televizor, în vreme ce sub el Broadway-ul trosnește în aburii de stiren ai miezului de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
culoarea stronțiului și părul care flutura în bătaia vântului, eu, cu haina boțită, pantalonii subțiri și pantofii al căror bombeu se răsucea mândru în sus. Chiar și cei mai înrăiți poponari din Manhattan (socot eu) ne priveau cu interes din mansardele și locuințele lor la comun, zicându-și - om fi noi liberi în maniere, dar ăștia doi bat toate recordurile. — Hei, frate negru! Ninety-Eighth Street. Am întors capul. Doi tipi negri cu un câine mare care trăgea de lesă. — Drăcia dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acestor mașini moarte sau fosilizate se răsfiraseră torsurile bronzate a trei tineri Doi aveau busturile dezgolite, slăbănoage, păroase, în timp ce al treilea era o adunătură chircită din petice de piele cu ținte și resturi de jeans. Am remarcat că intrarea spre mansarda lui Fielding era exact în spatele lor, o ușă numerotată printre coastele negre... Mi-am încheiat cu un gest elegant nasturele de la mijloc al noului meu costum (alburiu cu tiv negru: nu prea sunt de asta - tare aș vrea să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în costumul lui tineresc și cu aerul conferit de bani. Dădea instrucțiuni la trei muncitori sau furnizori echipați în salopete ca niște tuburi. Îmi făcu un semn cu palma ridicată. Așteptând să-mi revină respirația la normal, am dat ocol mansardei închiriate. Mi-am aprins o țigară al cărei prim fum m-a îndoit cu o lătrătură furioasă a plămânilor în căutare de oxigen. O mâncărime înlăcrimată îmi frământa pleoapele, amintindu-mi de vechile mele mahmureli. Băutul, băutul pe viață, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că nu. N-am decât douăzeci și cinci de ani, ține minte, și nu am nici o problemă din cauza părinților. Nu mă gândesc decât la rahatul ăsta pe care îl avem de rezolvat. Spune-mi, John - sunt curios. Tocmai rezolvasem niște hârtii în mansarda noastră din Tenderloin. Criminal de plictisitor, dar simplu - stăteam pur și simplu pe scaun și semnam materialele. Fielding a înființat o companie, Bad Money Ltd, și a angajat trei fete și un tip. Ei lucrează la parter. Aproape zilnic își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Lorne, întorcându-se triumfător spre mine. Gunoiul ăsta mă amenință chiar la mine în casă. Am înțeles că primul lucru pe care trebuia să-l fac era să aduc vedetele pe un teren neutru și să mut întreaga operațiune în mansarda lui Fielding. După care a apărut problema transportului. Fielding a atacat partitura, spunând că Autocraturile erau la dispoziția ambelor vedete. I-am povestit lui Lorne cum stau lucrurile și el mi-a răspuns că, dacă Spunk are un Autocrat, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
L-am întrebat de ce ocolea parcul. — Elicopterele, John, îmi răspunse el cât se poate de calm. — A, da, am răspuns eu și ne-am văzut de drum. Dar lucrurile au continuat ca într-un vis, ca o conspirație, acolo, la mansardă. Cheia succesului constă în frumusețea simplității acestei producții. Ceea ce își dorea fiecare star era să audă cât era ziua de lungă laudele lipsite de elemente critice - lista cu remarcabilele lor calități, pe care Martin o întrețesuse în textul scenariului. Așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
burtoasă a fost tăiată de-a curmezișul în patru felii mari și prospere. Mă simt tânăr și mic în locul ăsta întunecat și fierbinte. Așa cum a promis Fielding, dotările sunt superbe, adevărate opere de artă, de la camera de montaj computerizată de la mansardă, până la piscina și cantina de la subsol. Două producții de cea mai bună calitate sunt deja în lucru la Blithedale. Unul din regizorii secunzi e un alt burtos țâcnit din Soho - Alfie Conn. E o mare mângâiere pentru mine să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cercul luminii comun și avar... Mă zguduie de mult un plâns intern; Și-acest fel ( de-a fi ) va fi etern Și de nimic, pe lume, nu tresar. ... Dar vai, acei învinși, pe veci pierduți... Ori în taverne, ori în mansarde; Și acei nebuni, rătăcitori, tăcuți, Gesticulând pe bulevarde... * Amurg Trec burgheze colorate În cupeuri de cristal- E o veșnică plimbare, Vălmășag milionar... Și pe publice terase Plâng viori sentimental... E parfum, bomboane Și desfrâu de lupanar... ... Dar notează-n cartea
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
prea albă se inventează în oglinda ferestrei... fulgerul îi desenează acum o mustață bizară, în formă de furculiță... luminând tot ceea ce iubesc eu: rugina care macină tăcut, într-un fel de revoltă vagă și obstinată, cadrul ferestrei, scândura putrezită a mansardei și felinarul chior, întinzându-și o băltoacă de toată rușinea în jurul trupului costeliv... dar care nu-mi mai aparțin, pentru că nu fac parte din societate și tare aș vrea să evadez din cadrul speciei... Data 8, ...astăzi mi s-a pus
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]