1,979 matches
-
suflarea, ea, cu genele jumătate închise, nu rezista de fel dezmierdărilor mele melancolice... numai luna veghea ca un dulce soare de argint asupra îndelungului nostru amor! A doua zi, sculîndu-mă fericit de pe patul meu cel vârtos de paie și aninîndu-mi mantaua de umere, începui să colind stradele orașului: o cocardă tricolor - român în butonieră, pălăria largă, cam într-o parte, fața mea palidă, ce arăta osteneala, zâmbea, și-mi târâiam bastonul pe prundul mărunt al stradelor fluierând printre dinți o arie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lanurile, unele încă verzi, mergeam, până ajunsei în poala răcoroasă a munților. De-acolo apucai pe-o pietroasă cărare de munte. Pe câte - un vârf de deal vedeam arzând focuri mari, și oameni împregiur, din fundul codrilor ce-ncongiurau ca o manta neagră - verde umerii munților vuia câte - un bucium durerea lui de aramă; pe lângă alte focuri vedeai pare-că cum joacă fete și flăcăi, iar pin codrii rătăciți fluierau voinicii printre dinți și din frunze câte - o doină adâncă și plină de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bolnav îi îngreuia pieptul... Ajunse în o suterană mare... De jur împrejur erau boltiri în muri în care erau statue de piatră... chipuri de cavaleri îmbrăcați în fier... ce se uitau cu ochii lor răci de piatră la el... O manta era spînzurată-ntr-un cui... într-un colț era o bute așezată pe tălpi, de mult putrezite, și o cupă de argint alături cu ea... El scoase cepul de la bute... Nu curgea nimic... Desigur că camașa prinsă asupra vinului era foarte groasă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
El o astupă, își apropie buzele de acel lichid vechi... și bău paharul întreg. 1 se cutremură corpul de plăcere... Părea că chipurile de piatră începeau a se legăna pe piedestalele lor balanțînd cu mînile, apoi el se culcă pe manta la pământ ca să privească... Stanurile de piatră se coborâră și-ncepură a juca în pivniță, și sub greoaiele lor tălpi de granit urla cerul suteranei... Mai stângaci decât urșii se-nvîrteau țopăind și strigau și se certau... Hopp! hopp, zupp, zupp
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o mie de glasuri răspund la esclamarea lui, simțeai că ești într-un labirint de suterane la care aceasta era numai tinda... Ropotul înfricoșat al cavalerilor de piatră, strigătele lor sălbatece, turbarea lor înfiorătoare îl făcea pe bătrân să se-nfășure-n mantaua lui... El nu zicea nimic... dar ei nici observau prezența unui om viu... Părea că el e mort sau că nu e de fel și numai ei sunt. Apoi vorbele lor deveniră din ce în ce mai încete, mărunte, țăndărite... ei povesteau de păreai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
le citesc și găsesc între lucruri absurde unele semințe de lumină pe cari apoi le țin minte. Așa în una din zile stam fluierând la fereasta deschisă, era zăpadă și frumos afară, când iată văd trecând un bătrân c-o manta lungă în spate și cu pălăria cu marginile foarte largi. Il văd intrând la Corabia lui Noe. Corabia aceasta este o crâșmă unde se găsește vin unguresc bun. Acolo aveam și eu masa mea de baștină și sara, când mi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni Înscrise Într-un album adolescentin: „PÎnă cînd va tîrÎ sufletul mantaua mîhnirilor sfîșiate? /.../ Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe o bucată de pîne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tînguitor-juvenile, regizate În decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Or, acest imagism, de pe acum abundent, atestă o fantezie asociativă extrem de mobilă, cu Îndrăzneli „moderniste” În linia unui Adrian Maniu, prelucrînd abil sinestezia simbolistă și forțînd, În sens pre-avangardist, apropierea unor elemente relativ distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mîhnirilor sfîșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata mîhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sînt ale unui poet oarecare: „iedera glasului tău În vînt”, „drumul ca o melodie se pierde”, „foșnetul serii de hîrtie”, „În clavir sînt accente
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Paris. Când șirul cu ultimele case din Aix-en-Provence se sfârși, Tommaso se simți îngrozitor de singur și avu senzația că este, cine știe de ce, alungat încă o dată din Calabria. Se oprea în poieni să doarmă, înfășurat în vechea și uzata sa manta. Mârțoaga, priponită cu hățurile de copac, își vedea de treabă adulmecând văzduhul și cercetând iarba care nu-i prea era pe plac. Se odihnea cât putea, își dezmorțea oasele când soarele era deja sus, pe cer, căuta un pârâu să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
L-am și întrebat odată: "De ce purtați dumneavoastră cizme?" "E mai vitejește", mi-a zis cel cu bube. Băiat bun, bine crescut! - Altul? Mai țineți minte pe vreunul? - Era unul slab, deșirat, îmbrăcat mereu, chiar și pe frig,cu o manta de ploaie de astea de doc gri, cum le zice? - Trench-coat! - Așa, așa! Ăsta avea mereu buzunarele pline de semințe de floarea-soarelui și tot despica în gură, chiar când vorbea. Când venea el, pe sub masă fata găsea puzderie de coji
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și după masă,așa că a ieșit și atunci. - Nu v-a spus unde se duce zilnic? - Zice că "pe teren", se vede că-n treburile lui actoricești. - Ține în casă fiul dumneavoastră recuzită de teatru, cos-tume? - Ține, cum nu! Are mantăi, pălărie cu pană, spadă, le ia când joacă. -Unde joacă? - Păi, la teatru! - Fiul dumneavoastră nu mai este angajat la nici un teatru. - Eu știu că juca, făcea repetiții, cu câte unul chiar înodaie. - Priviți pumnalul ăsta. Îl cunoașteți? - Seamănă cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să nu răcească, ieșea la drumul mare, numai pe ceață, să spintece. Sufletul uman reprezintă contrastele cele mai paradoxale. Eu însumi am asistat la o execuție militară în timpul războiului, la lași, când condamnatul, după ce a fumat o țigară, a cerut mantaua, fiindu-i răcoare. Ca și când pentru câteva secunde până la execuție conta ceva senzația lui de frig." Cu toate că rezervat, Gaittany avea eleganța să divulge prietenilor faptele a căror cunoaștere se părea capitală pentru existența lor. Astfel, după ce anunță telefonic o scurtă vizită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din incapacitatea de a-și imagina, în ciuda realității, o semnificație mai gravă a lucrurilor, toată întîmplarea părîndu-i o reprezentație inexplicabilă, uită să aplice recomandarea lui Gavrilcea și să strige. Auzind hârâitul ușii și văzând o umbră care sugera prin contururi mantaua de piele a urmăritului, agenții traseră cu revolverele, cu atât mai mult cu cât misiunea lor era nu de a prinde pe Gavrilcea, ci de a-l împușca. Mare le fu surpriza când, după o destul de lungă așteptare, apropiindu-se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Friedgard trage la Paris pentru a-l cunoaște pe Cioran și din holul căruia Cioran vine s-o ia ― Friedgard spune că "se făcuse foarte frumoasă" și că purta o rochie neagră "nu prea scurtă" peste care era aruncată o manta lungă de culoare deschisă ― într-o după-amiază de aprilie, la doar câteva zile după ce împlinise 70 de ani. Știam cartierul Marais (locuisem de-atîtea ori în el, la Mihnea) în care Cioran o face pe Friedgard să mărșăluiască mai bine de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Noica și-a pus pecetea indirect, prin pneuma intermediară a "discipolilor" săi. Un juramînt al scrisului, făcut sub o anumită cutremurare ― precum cea care îi unește, după dispariția fantomei, pe Hamlet, Horatio și Marcellus ― îi leagă pe cei căzuți din mantaua stilistică a lui Noica. Iar acest legământ se bazează pe o credință simplă: nu există idee care să poată pătrunde în lume neajutată de un coup d'envoi afectiv; nu există sentiment care să se poată impune fără prestigiul unei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
văzând mă ocolesc; Nu e vreo rudă, bună ce nu m-a părăsit, Nici crud vrăjmaș în goană ce nu m-a biruit. Simpatie, dreptate nu aflu nicăiri, Până și-n elemente cunosc împrotiviri: De-i nor și-mi pun mantaua, vezi soare strălucit, De-i cald și-mi lepăd haina, pe ploaie s-a pornit; Câte furtuni pe mare, primejdii pe uscat, La mine se întîmplă, pe toate le-am cercat, De șed închis în casă și trag trist din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
adesea - a lupta cu natura, cu elementele ei. Trei oameni de această categorie, călări, au cutezat aproape de miezul acelei nopți teribile, părăsind locuințele lor, a pleca pe drum în direcțiunea de care am vorbit. Bine înveștmîntați și înfășurați în niște mantale mari pe deasupra cojoacelor lor de blană ei străbăteau acel câmp solitar. Se vede că-și cunoșteau destul de bine calea, căci, cu toată mulțimea și înălțimea troianelor ce întîlneau, ei urmau drumul înainte și căutau, mergând, a forma din timp în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se iau de nimene, c-un cuvânt oamenii lui Dumnezeu. Mare parte din acești sudiți n-au văzut pământul Austriei de când sunt ei, imigrați din Rusia, din Turcia, ba din toate țările domnilor pământului, au găsit că în sălășluire sub mantaua cea comodă a denumirii laxe de "Schutzbefohlene" e bine să trăiască omul. Acuma însă, după legiuirile pozitive ale României, numai străini de rit creștin pot cumpăra imobile. În ce calitate se prezintă înaintea tribunalelor noastre sudiții de rit necreștin? Aceasta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
simplă masă de brad într-o ogrăgioară a spitalului Sf. Spiridon. Era aproape neschimbat la față, cu aceiași răceală și liniște militărească. Actul de sinucidere nu răpise nimic din eleganța și frumuseța întregei figuri. Astfel stătea lungit, învălit într-o manta neagră și numai ochii, rămași deschiși și pierzîndu-și strălucirea umejunei vitale, îi dădeau aparența c-ar fi cuprins de un adânc somn magnetic. D. N. Heck au fotografiat alaltaieri pe mort. Ieri la 9 /2 ore dimineața s-au făcut
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sine. Cine ne-a legat oare atât de cu grijă? Mariedl aburește ca o grămadă de gunoi pe care o ținem permanent sub observație. Cine oare ne-a legat? Uterul matern puțind a cancer ațoșeste în găurile proaspăt învechite ale mantalei de aer a lumii. Cine ne-a legat cu atâta grijă oare? Fiul își fierbe viața în uterul îmbețivit, pentru că trebuie să mănânce ce-i pe aproape, așa cum se mănâncă pe sine de bunavoie. Și următoarul lucru pe aproape este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
naștere. Dar Mariedl e azi deșteaptă, deșteaptă și rușinoasă și a trecut strada exact, deșteaptă și exact de rușinoasă ca o iubită a acestei străzi. Pe lângă toate până când a fost lovită în fața ochilor ei de umărul de piele al unei mantale, care stătea acolo în mijlocul unei grămăjoare de rahat de câine. La fel de tristă ca și grămăjoarele de la Mariedl stătea ea acolo, grămăjoara asta de la câine. Și peste ea aplecată... umărul de piele, mantaua, un om care își pierduse un umăr, un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ochilor ei de umărul de piele al unei mantale, care stătea acolo în mijlocul unei grămăjoare de rahat de câine. La fel de tristă ca și grămăjoarele de la Mariedl stătea ea acolo, grămăjoara asta de la câine. Și peste ea aplecată... umărul de piele, mantaua, un om care își pierduse un umăr, un prinț sărac și eu. Și așa era urmarea. Și așa trebuie să arate urmarea. Și apoi am luat cu grijă grămăjoara cu tandrul umăr de piele și am vârât-o în oribila
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tine alte și alte femei”. Având în vedere că toate deputatele și senatoarele din Partidul Democrat sunt și membre ale Organizației de Femei, la fel și cele două femei ministru (Anca Boagiu și Sulfina Barbu 1), precum și două prefecte (Mioara Mantale și Ancuța Handolescu 2), se poate afirma că O.F.-P.D. își atinge unul dintre scopuri, respectiv promovarea/sprijinirea politicienelor în posturi de decizie. Am menționat anterior că activitățile O.F.-P.D. par a fi mai degrabă filantropice
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
se uitau la meciul de handbal? și domnii sunt de acord? Ce părere au ei? Trebuie consultați, nu? Dar cum îi veți convinge să accepte mai multe doamne la masa dezbaterilor din toate structurile politice? Doamnele președintelui: Anca Boagiu, Mioara Mantale, Elena Udrea, Adriana Săftoiu, Maria Petre, Roberta Anastase. Care sunt doamnele lui Adrian Năstase? Înseamnă că sunteți pe aceeași lungime de undă cu președintele Traian Băsescu... Această atitudine indică faptul că femeile au nevoie de încuviințarea sau măcar de acordul
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
a jucat cu fumul - Cercuri a făcut - A pus calm tot scrumul Într-o scrumieră Fără să-mi vorbească Fără să mă privească Și s-a ridicat Și-a pus pălăria Cu un gest distrat Și-a luat pe umeri Mantaua de ploaie Pentru că ploua Apoi a plecat A plecat În ploaie Fără să-mi vorbească Fără să mă privească Și atunci mi-am strâns Fruntea grea În palme Și am plâns am plâns...1 Ideile, așa cum am spus Înainte, provin
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]