2,098 matches
-
privi cum se îndoie la piept genunchii în mersul lor adiacent trec și ignor semnul întoarcerii în cerc locul de unde izvora durerea singurătății am să inventez un muzeu al suferinței din dragoste unde pelerinii iubirii să vină smerit acoperiți de mantia rugăciunii păcatul să și recunoască voit și cineva de sus să le promită iertarea ca esență a iubirii eu sunt chemarea dorinței i a zis recunosc și imi cer iertare că te am iubit cântec al iernii venit din depărtarea
EXTRAS DIN CHEMAREA UNEI DORINŢI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380511_a_381840]
-
un teanc de manuscrise. Când netrăite dorurile-l ard și tot preaplinul stă potop să cadă, cu gândul, ca-ntr-un salt de leopard, se-ntoarce în cuvânt să poată scrie ce ochiul minții n-a-ncetat să vadă. Cârpindu-și zilnic mantia-i de lut, cu sufletul colindă, hăt, pe unde vibrând flămând, nicicând îndestulat, pe coapsa timpului neîntâmplat ritmic lovesc cuvintele rotunde. Cu lacrimile timpului în palmă, un ne-nțeles, e uneori proscrisul ce demn acceptă orișice sudalmă, ori...înțeleptul, cititor
LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379359_a_380688]
-
cucuvelelor și de croncănitul corbilor înfometați. Colindele se cerneau mai rar. Mai des se cerneau sufletele și trupurile lor atât de chinuite. Viețile la toți cei dinlăuntru și la toți cei de-acasă le erau furate, le erau interzise. Din mantia de argint a Lunii se picurau anii mulți și grei de închisoare, atât de generoși dați. Păstorii nu mai erau, iar turma sta încremenită în sârmele cocoțate pe trei rânduri ghimpate. Viața creștină mai gâlgâia pe undeva, pe sub plânsul înăbușit
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
interior, cauți cu încăpățânare, mereu mai adânc,acolo unde rănile înfloresc, refuzând să rămâi suspendat în nemilosul și tragicul destin. Dar, vrei nu vrei, vine o zi când amurgul începe să te curteze tot mai mult, să te învăluie în mantia lui de aur și purpura, în flăcările-i mistuitoare... Și uite așa, într-o clipă de solitudine interioară, meditând la timpul ce-a trecut că un ”hoinar” pe lângă mine ... aud o bătaie în ușă. Cu inima tresărind, cu gândurile împrăștiate
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
Copilăria mea cu albe plete, Demult, în altă curte s-a mutat, La țintirim , sub lespede de piatră, În ceruri, sus, cu Dumnezeu la sfat. Un înger alb i-a primenit menirea, Bătrânul meu e Făt - Frumos pierdut, Înfășurat în mantie de pluguri, Iar crucea de la cimitir e scut. Noi, vara stam pe prispa încălzită, Iarna priveam la focul unui vis... Bătrânul meu cu tâmpla poleită Împarte mere dulci în paradis. Era sfătos și înțelept moșneagul, Cu sufletul ca pâinea aburindă
BUNICUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379435_a_380764]
-
iubit. Ninge, Părinte, peste el cu inimi, Ninge cu codrii și alei de tei, Sărută ochii lacului albastru... E Eminescu zeul intre zei. Mi-e dor de el...Îl simt pășind prin Reghin, În altă epocă, în alt decor, Cu mantia de poezii pe umeri, Cu părul mirosind a merișor. Mi-e dor de el iar Reghinu-l așteaptă... Orașu-i însetat de absolut, Să vină Eminescu.... Vom pricepe! O vom lua din nou de la-nceput. Spiritul său în veci de veci n-
EMINESCULUI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379439_a_380768]
-
rebus în a vietii carte Încrucișează stele în veșnicii scăldate Destinele mărunte ce reușesc să scrie Cu tusul existenței a vietii poezie Icoană-nsângerată din flori de iasomie Chipul de fecioara izvor de gingășie Imaculata Dee din universul sorții Da mantie nouă absurdității nopții cu lacrima durerii din sfântă epopee Având muză lumină din Calea Lactee Porți pe albastrul mării corabia de dor Tu creator ești astăzi cuvânt al tuturor Realizând un rebus scris în a vietii carte Îți sfințești prezentul în
UN REBUS… VIAȚA de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379499_a_380828]
-
sub aceleași stele Ne unesc aceleași vise Și domnește-aceeași Lună La ferestrele deschise... Vom fi alături într-o zi... Încoronată fericire.... Și vom învinge universul Pentru a ta și-a mea...IUBIRE! ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-MĂ! Îmbrățișază-mă când cerul Se-mbracă-n mantie de stele, Și eu voi fi aceea planetă Ce-ți sclipește între ele... Îmbrățișează-mă ca văntul, Ca boarea ce adie... Și-ți voi împrăștia în brațe Puful fin de păpădie... Îmbrățișează-mă ca marea Cu dansul ei himeric... Și
LIRCA IUBIRII de ADA SEGAL în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379540_a_380869]
-
mai rămână Și Iarna grea și aspră s-o înfrunte, S-o-ntarzie din drum măcar o lună, Să mai amâne gerul vremii crunte. Dar zarurile lumii-s aruncate, Căci rostul lor așa a fost să fie, Prințesa Iarnă în mantii fermecate Încet se-apropie de-a noastră glie. Sunt coapte-acum gutuile în ram, Ne luăm adio, deci, frumoasa doamna Și de-oi veni la fel ca-n fiecare an Promit că ne vom revedea... la toamnă. Căprar Florin ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
să mai rămânăSi Iarnă grea și aspră s-o înfrunte,S-o-ntarzie din drum măcar o lună,Să mai amâne gerul vremii crunte.Dar zarurile lumii-s aruncate,Căci rostul lor așa a fost să fie,Prințesa Iarnă în mantii fermecateIncet se-apropie de-a noastră glie.Sunt coapte-acum gutuile în ram,Ne luăm adio, deci, frumoasa doamnăSi de-oi veni la fel ca-n fiecare anPromit că ne vom revedea... la toamnă.Căprar Florin... V. TABLOUL TOAMNEI TALE, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
Sau câte fantezii-n buchete de splendori Le voi grava-n vitralii de zâmbete eterne! Iubește pentru doi și-nvinge vechea fire, Împarte rai de salbe și fluturi de lumină, Sfințește vraja clipei cu har și dăruire, Îmbracă-te cu mantii de grație divină! Dă sens vieții tale și-alege dintre spini Doar crinul inocenței stropit cu nestemate, Despovărează pasul de praf și de ... Citește mai mult Ascultă simfonia din ultima ta noapteCare desparte iarna de-aroma primăveriiși primenește-ți gândul
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
-ntre geneSau câte fantezii-n buchete de splendoriLe voi grava-n vitralii de zâmbete eterne!Iubește pentru doi și-nvinge vechea fire,Împarte rai de salbe și fluturi de lumină,Sfințește vraja clipei cu har și dăruire,Îmbracă-te cu mantii de grație divină! Dă sens vieții tale și-alege dintre spiniDoar crinul inocenței stropit cu nestemate,Despovărează pasul de praf și de ... XXX. SE POATE?, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015. Zburam prin
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
interior, cauți cu încăpățânare, mereu mai adânc,acolo unde rănile înfloresc, refuzând să rămâi suspendat în nemilosul și tragicul destin. Dar, vrei nu vrei, vine o zi când amurgul începe să te curteze tot mai mult, să te învăluie în mantia lui de aur și purpura, în flăcările-i mistuitoare... Citește mai mult VALENTINA BECART (Pașcani / Iași) - PREMIUL ÎI la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea ESEUAmurg și melancolieAșa, într-un amurg, când soarele coboară după linia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
interior,cauți cu încăpățânare, mereu mai adânc,acolo unde rănile înfloresc, refuzând să rămâi suspendat în nemilosul și tragicul destin.Dar, vrei nu vrei, vine o zi când amurgul începe să te curteze tot mai mult, să te învăluie în mantia lui de aur și purpura, în flăcările-i mistuitoare...... XIX. MARIA POSTU (BUCUREȘTI) - PREMIUL ÎI LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL "MEMORIA SLOVELOR", EDIȚIA A II-A, 2016 - SECȚIUNEA ESEU, de Ion Nălbitoru , publicat în Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016. MARIA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
în stup, Nevolnic mi-e trupul pe ruguri Când patimi, în mine, sălbatic erup. Zenitul mă cheamă, să-i mângâi lumina Cu ochii, scântei pâlpâind în abis, Mă-nalț înspre tainica zare Cu sufletul-mugur întors dintr-un vis. Apusul mă-nvăluie-n mantia-i arsă De doruri, de patimi, de ani furtunoși, Copilul din mine învie În munții ce freamătă liberi, frumoși. Referință Bibliografică: Copilul din mine învie / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1655, Anul V, 13 iulie 2015. Drepturi
COPILUL DIN MINE ÎNVIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379599_a_380928]
-
Crucifer, Coroana Sfântului Eduard Confesorul, Coroana Imperială, Sabia de Stat (a Justiției Spirituale, a Justiției Temporale, a Milei), Sabia cu Nestemate, Fiola cu Sfântul Mir, Lingurița Mirungerii, Pintenii, Inelul Suveranului sau al Încoronării, Brățările Înțelepciunii, veșminte de natură sacerdotală (Dalmatica, Mantia Imperială), Sceptrul Regal, Sceptrul Porumbel. A fost descris ceremonialul încoronării reginei Elisabeta și a fost vizionat și un film cu încoronarea acesteia, atrăgându-se atenția asupra faptului că regina nu a acceptat să fie filmat sau fotografiat momentul mirungerii. Părintele
FESTIVALUL „CONŞTIINŢA”, EDIŢIA A IV-A, 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381009_a_382338]
-
Îmi lasă amintirea la piept să mi se culce, Sau să m-arunce-n vise, să nu mă mai trezesc, Să mă îmbete,-n noapte, un vin din cel mai dulce, Și în delirul clipei, de tot, să m-adâncesc. Învăluită-n mantii de-albastră reverie, Să simt mirosu-acela de galbeni trandafiri, Cu sufletul și mintea-n perfectă armonie, Să reclădesc imagini, să retrăiesc iubiri. Îmi lasă amintirea și vezi să nu se piardă Prin ani, de-acum lumină, în care-am să
ÎMI LASĂ AMINTIREA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381137_a_382466]
-
parcă suspină, Prinzând în carne rădăcină, Transcend al inimii iatac. Se-mbracă liniștea în frac, Singurătatea e regină, În suflet, florile ce tac, Chiar fără glas, parcă suspină. Cu zâmbet cât un vârf de ac Și mlădiere de felină, Răsfiră mantia lor fină, Peste trecutul meu opac. În suflet, florile ce tac... Referință Bibliografică: RONDELUL FLORILOR CE TAC / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2240, Anul VII, 17 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile
RONDELUL FLORILOR CE TAC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381193_a_382522]
-
parcă suspină, Prinzând în carne rădăcină, Transcend al inimii iatac. Se-mbracă liniștea în frac, Singurătatea e regină, În suflet, florile ce tac, Chiar fără glas, parcă suspină. Cu zâmbet cât un vârf de ac Și mlădiere de felină, Răsfiră mantia lor fină, Peste trecutul meu opac. În suflet, florile ce tac... Citește mai mult În suflet, florile ce tac, Chiar fără glas, parcă suspină,Prinzând în carne rădăcină,Transcend al inimii iatac.Se-mbracă liniștea în frac,Singurătatea e regină
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
glas, parcă suspină,Prinzând în carne rădăcină,Transcend al inimii iatac.Se-mbracă liniștea în frac,Singurătatea e regină,În suflet, florile ce tac, Chiar fără glas, parcă suspină.Cu zâmbet cât un vârf de acși mlădiere de felină,Răsfiră mantia lor fină,Peste trecutul meu opac.În suflet, florile ce tac...... XV. CULOAREA AMĂGIRII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă, Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Doamne ferește, mai multe daruri, decât îi putea el aduce! În primii ani ai copilăriei, „Moșu`”, mai tânăr și în putere, pesemne, îi lăsa brăduțul gata împodobit în „camera musafirilor”, lângă fereastră. Călina nu avea altă treabă, decât să caute sub mantia lui verde și bogată, cu iz de rășină. Îl găsea dimineața, în ziua de Ajun și îl admira extaziată. Era o frumusețe! (Se pare că avea bun gust Moșul ăsta, chiar așa bătrân, cum se spunea că este!) Plin de
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Doamne ferește, mai multe daruri, decât îi putea el aduce!În primii ani ai copilăriei, „Moșu`”, mai tânăr și în putere, pesemne, îi lăsa brăduțul gata împodobit în „camera musafirilor”, lângă fereastră. Călina nu avea altă treabă, decât să caute sub mantia lui verde și bogată, cu iz de rășină. Îl găsea dimineața, în ziua de Ajun și îl admira extaziată. Era o frumusețe! (Se pare că avea bun gust Moșul ăsta, chiar așa bătrân, cum se spunea că este!) Plin de
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
cu putere în poartă. - Cine e acolo? auzi o voce groasă și tunătoare. - Sunt Ador Prințul de la Răsărit și îl caut pe Vrăjitorul din Nori. - Ce treabă ai cu el? deschise poarta un pitic șchiop și chel înfășurat într-o mantie roșie, strălucitoare. Ador privi piticania și chibzui puțin dacă să vorbească cu ea sau să o izgonească și să pornească în căutarea marelui vrăjitor. Până la urmă, amintindu-și învățăturile vânturilor, începu să îi povestească piticului despre frumusețea fetei de împărat
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
zmei, după care porni să găsească Pasărea Paradisului. Aripile îl purtară timp de două zile și două nopți pe deasupra munților, până ce ajunse în apropiere de peștera din care coborau treptele spre castelul zmeilor din inima pământului. Ascunzându-și aripile sub mantie, Ador se prefăcu că este un om sărman care caută să fie argat la curtea zmeilor, iar Muma-Zmeilor, bătrână și sătulă de pretențiile celor șase feciori ai săi, îl angajă imediat pe flăcăul acela tânăr și puternic. Nici nu se
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
deodată, își scoase paloșul și se repezi să taie capul păsării care cânta adevărul. Atunci, Ador se arătă în fața tuturor, iar Pasărea Paradisului îi zbură pe umăr. Îl însoțea Vrăjitorul din Nori, cu barba lui lungă și roșie și cu mantia strălucitoare, purpurie. Nici nu clipiră bine cei prezenți în sala tronului că vrăjitorul îi transformă pe cei doi prinți mincinoși în doi șoareci, care își luară tălpășița chițăind din acel palat. Se încinse apoi o nuntă mare, Ador se cunună
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]